Televizorul nu trebuie să fie „dădaca electronică a copiilor“

Una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului trecut, televiziunea rămâne şi în acest secol un mijloc de informare în masă cu un impact infinit mai mare decât oricare altul. Fără doar şi poate, acest potenţial uriaş aduce după sine efecte pozitive, dar şi consecinţe negative. Dacă imediat după apariţia sa, televiziunea a fost percepută ca un mijloc de educare, de formare, astăzi, multitudinea de canale TV comerciale au transformat audiovizualul într-un spaţiu parţial viciat din punctul de vedere al informaţiilor şi al formatelor de emisiuni promovate. "Recomand părinţilor să-şi facă mai mult timp pentru copiii lor, pentru instituţia de acasă. A sta cu ei la televizor înseamnă a vedea ce văd ei şi a le dezvolta anticorpi la prostie şi corupţie estetică ori morală", spune pr. conf. Constantin Necula, consilierul misionar-pastoral şi de imagine al Arhiepiscopiei Sibiului.

A discerne, aşadar, între ceea ce este folositor să urmăreşti la televizor şi ceea ce este nociv, în special în cazul tinerilor şi al copiilor, ţine de responsabilitatea părinţilor. Şi nu în ultimul rând, a lua doar ce este bun din ceea ce difuzează televiziunile şi a şti când să renunţi la vizionarea unui anumit program ţine de alternativa pe care şcoala, Biserica şi apoi societatea în ansamblul său o poate oferi tinerilor. Despre influenţa televiziunii asupra tinerilor am stat de vorbă cu pr. conf. Constantin Necula, consilierul misionar-pastoral şi de imagine al Arhiepiscopiei Sibiului

În ce mod sunt influenţaţi tinerii de conţinutul emisiunilor TV?

A privi ţine de cultura esteticului. Cu alte cuvinte, dacă vrem să-i învăţăm pe tineri să privească la televizor trebuie să le acordăm alternativă la acest privit ori să construim un miez de rezistenţă în chiar mijlocul televizorului: emisiuni, documentare, filme artistice de mare calitate sufletească şi estetică. De aceea, parte din vina modificărilor de comportament şi gândire, pe care le simţim la ei, este din vina noastră. Noi le spunem NU, ştiind că ei vor căuta DA-ul. Nu oferim alternativă, ci emitem judecăţi, anulăm libertăţi în alegere, manifestăm un soi de dictatură asupra conştiinţei lor, şi aşa prea adesea abuzată de părerile "pertinente" ale specialiştilor de tot soiul. Deci una dintre cele mai nocive urmări ale privitului la TV este anularea libertăţii de conştiinţă, care poate să fie şi una dintre urmările nefaste ale interzicerii TV-ului.

Cum îi învăţăm să discearnă între ceea ce este util şi ceea ce dăunează din programele TV?

De discernământ nu ei trebuie să dea dovadă, ci noi. Trebuie să le creştem acea cultură a privirii, care transcende realitatea şi care este tot mai greu de cultivat. Doar în contextul unei case liniştite, cu un acces la televizor echilibrat, prin lecturi şi exerciţii sportive, cu ocuparea timpului cu dialog şi împreună-rugăciune, tinerii pot căpăta dimensiunea reală a culturii media. Discernământul nu se învaţă. El este o virtute care se cultivă, pornind de la lucrurile de amănunt, de la alegerea unui duhovnic şi menţinerea unei igiene duhovniceşti echilibrate, cu ajutorul unor părinţi care nu transformă televizorul în dădacă electronică pentru copiii lor. Recomand părinţilor să-şi facă mai mult timp pentru copiii lor, pentru instituţia de acasă, decât pentru toanele şefilor lor. A sta cu ei la televizor înseamnă a vedea ce văd ei şi a le dezvolta anticorpi la prostie şi corupţie estetică ori morală.

Ce soluţii există pentru a nu mai face educaţie "cu televizorul"?

În primul rând scoaterea televizorului de pe lista de priorităţi în informare. Oricum informaţia oferită de ştiri, de exemplu, este frivolă şi mediocră, iar aceea oferită de documentare este deja greu de conservat intelectual. În al doilea rând, timp mai mult acordat muncii în aer liber, jocului, mersului la "iarbă verde" ori pur şi simplu povestitului. Adică, ocuparea culturii comunicaţionale cu alţi emitenţi decât televiziunea. Şi, în nici un caz, interzicerea scrupuloasă a schimbului de filme cu prietenii lor, mai ales când aceasta se constituie într-un cerc de calitate. Apoi, să le propună copiilor acţiuni de casă, curăţenie şi făcut mâncare ori piaţa, nu ca pe nişte obligaţii, ci ca nişte însoţiri! Nu trebuie să lase televizorul să fie părintele copilului lor.

Astăzi, televiziunea nu mai cultivă valori şi modele solide; a devenit un mediu viciat. Ce alternative (la televiziune) găsesc tinerii în spaţiul Bisericii şi în afara acesteia?

Problema se poate pune şi aşa, odată cu "însătănirea" întregii propuneri culturale legate de televiziune. Creştini fiind, ştim însă că nu putem, prin maniheism cultural, să tratăm tarele de comunicare dintre oameni. Televizorul este bun în măsura în care telecomanda nu ţine loc de creion şi stilou, nu ţine loc de mângâierea părinţilor. Biserica deocamdată nu oferă alternative. Se încăpăţânează să lucreze numai pe oportunităţi minore, fără a dezvolta alternativă. Cred că ea nici nu există ca atare. Doar harisma în slujire ori propovăduire a unui preot poate rupe tinerii din faţa televizorului, pentru a asculta şi împlini Evanghelia. Doar grupuscule minore dintre organizaţiile de tineret ale Bisericii se agită în încercarea de a rupe din faţa televizorului oamenii, se agită pentru a organiza grupuri în care oamenii să comunice real şi definitiv valoros. Trebuie să fim bine înţeleşi, impactul negativ al televiziunii nu poate fi combătut tot prin televiziune! Iar noi, ca Biserică, abia am început, timid, după 20 de ani, să ne creştem oameni de presă, oameni a căror harismă să fie educată cultural pentru a oferi un răspuns marasmului virtualităţii false, în care ne zbatem. Şi în Biserică, ca şi în multe alte domenii, orice exces se combate prin abstinenţă. Cred că încă n-am dezvoltat suficient o teologie a ascezei sociale. Şi chiar începutul este foarte greu, darămite continuarea cu fidelitate a acestui efort...

▲ Alternativa TRINITAS TV

Potrivit statutului, postul de televiziune TRINITAS TV înfiinţat în octombrie 2007 a fost gândit ca o instituţie media cooperantă şi complementară postului de radio TRINITAS al Patriarhiei Române. "Multitudinea emisiunilor de divertisment a limitat foarte mult prezenţa în programele unor posturi de televiziune a emisiunilor culturale şi formative. În felul acesta au rămas foarte multe domenii ale realităţii neacoperite de realizatorii TV. Tocmai pe acest segment de realitate se concentrează atenţia noastră în realizarea programelor TRINITAS TV. Urmărim în permanenţă câteva repere esenţiale: intensificarea trăirii creştin-ortodoxe, creatoare de valori şi conştientă de valoarea veşnică a actelor noastre din istorie, intensificarea solidarităţii umane, în contextul european multi-religios, multi-etnic şi multi-cultural, realizarea, prin programele religioase creştin-ortodoxe, a unei perspective pozitive, luminate de credinţă şi speranţă, asupra evenimentelor cotidiene ale societăţii", se arată într-un document publicat pe site-ul oficial al Patriarhiei Române.

▲ Televiziunea "goleşte de afecţiune sufletele tinerilor"

Abundenţa de formate cu un evident caracter de tabloid atrage nedorit de mult în faţa televizorului, iar publicul, din păcate, nu este doar unul format din adulţi, ci şi din tineri şi chiar copii. Aceste programe, filmele care instigă la violenţă, desenele animate de acelaşi tip sunt doar câteva dintre exemplele la care părinţii ar trebui să fie atenţi atunci când copiii doresc să se uite la televizor.

Capacitatea de a discerne, deci, între ce e bine şi ce nu e bine de urmărit pe ecranele TV aparţine exclusiv părinţilor. "Televiziunile sunt nocive, pentru că întreţin interesul pentru morbiditate şi stimulează latenţa criminală, care există în foarte mulţi oameni. De asemenea, oboseşte peste măsură şi goleşte de afecţiune sufletele tinerilor. De fapt, după părerea mea, marea greşeală a societăţii contemporane este aceea că se ruşinează de sentimente", explică reputatul psihiatru Constantin Romanescu.