„Tentativa de dezintoxicare a dependenţilor eşuează în 90% din cazuri“

Tratamentul şi recuperarea persoanelor dependente de anumite substanţe, fie că acestea intră în categoria drogurilor legale sau ilegale, continuă să constituie o problemă spinoasă, la care statul, prin instituţiile abilitate, nu a reuşit să găsească soluţii viabile. Despre tipurile de tratament aplicate dependenţilor de droguri, despre efectele asupra organismului ale anumitor substanţe care provoacă adicţia şi despre cum stăm din punct de vedere legislativ la acest capitol ne-a vorbit prof. univ. dr. Ostin Mungiu, specialist în Farmacologie, preşedintele Asociaţiei de Algeziologie din România.

Cum se defineşte, în accepţiunea specialiştilor, noţiunea de drog, domnule profesor?

Atunci când se vorbeşte despre droguri, lucrurile sunt luate puţin prea general. În accepţiunea anglo-saxonă, drogurile sunt acele substanţe care influenţează celula vie (engl. "drug"). La noi, drogurile vin de la ideea de "pe sticlă", fiind acelea care provoacă toxico-dependenţă. Mai există un sens al cuvântului drog, care înseamnă, de fapt, o parte a unei plante, care, după ce este recolatată, serveşte ca materie primă. Aceasta este definiţia farmaciştilor. Aş vrea, de asemenea, să spun că şi drogurile, la rândul lor, au diverse grade de acţiune asupra organismului: de la o uşoară euforie, poate o mulţumire de sine, până la simptome mai serioase, cum ar fi ameţelile, starea de vomă, starea de rău sau la lucruri care, pe termen lung, sunt extrem de grave, cum ar fi dependenţa fizică şi psihică şi deprimarea respiratorie, care duce la deces.

Cât de uşor se instalează dependenţa de o anumită substanţă?

O să vă dau un exemplu. Când lucram în Statele Unite, la un liceu foarte mare, cu peste o mie de elevi, a fost înregistrat un fenomen. În faţa liceului erau două chioşcuri de îngheţată, în faţa cărora copiii se grupau la rând în mod egal, în timpul pauzelor. La un moment dat s-a observat că o coadă se micşora, în timp ce cealaltă se mărea; copiii se duceau numai la un anume chioşc. Oarecum intrigat de ce i se întâmplă, cel care era în pagubă a trimis pe cineva să ia o probă de îngheţată de dincolo şi a dat-o la analiză. Ca să-şi atragă clienţii, celălalt negustor a pus heroină în îngheţată. Şi, practic, a făcut aproape o mie de dependenţi. A fost un scandal imens, liceul s-a închis, iar elevii au fost trimişi la dezintoxicare. S-a intervenit atunci până la nivelul Congresului American, astfel încât cei care făceau astfel de lucruri (acei "pushers") să primească o pedeapsă mult mai aspră, respectiv 14-16 ani de închisoare, şi nu patru ani, cum era până atunci. Deci, iată că şi din experienţa altora se poate învăţa.

"Costă enorm să controlezi drogurile care se vând pe stradă"

Care sunt hibele legislaţiei româneşti din acest punct de vedere?

Aspectul legislativ eu aş zice că este destul de acoperit. Noi avem legi, dar nu se aplică sau se aplică selectiv. Sigur, acolo unde sunt goluri legislative, trebuie umplute. Dar eu văd lucrurile, de fapt, pe făgaşul unei foarte intense urmăriri a fenomenului, şi anume pedepsire exemplară, popularizarea acestor fapte şi preîntâmpinarea lor printr-un filtru mai corect, mai atent la graniţă (aceste droguri nu se fac la noi, se importă) şi acolo unde există puncte "calde", sensibile (în jurul şcolilor, în jurul internatelor, în jurul spitalelor de neuropsihiatrie).

Cum apreciaţi acea iniţiativă legislativă de interzicere a aşa-numitelor etnobotanice?

Costă enorm să controlezi drogurile care se vând pe stradă, care nu întotdeauna sunt pure, ci în amestecuri cu substanţe foarte toxice. Recenta campanie care a dus la includerea în lege a unei liste de substanţe a avut nişte conotaţii puţin cam prea "zgomotoase". În urmă cu ceva timp, când am fost invitat să discutăm pe marginea acestei propuneri legislative, am subliniat faptul că nu trebuie să punem toate informaţiile despre droguri în aceeaşi oală. De pildă, cercetările recente au arătat că ibogaina, un alcaloid izolat dintr-un arbore african, are proprietatea de a diminua adicţia de cocaină, morfină şi alcool. Şi-atunci, de ce să punem asta pe listă? E adevărat că, ulterior, după ce s-a apelat şi la consiliere din partea specialiştilor, lista iniţială, care cuprindea şi substanţe care fac mai mult bine decât rău, a mai fost periată.

Personal, am o doză de scepticism robust cu privire la această lege de interzicere a substanţelor care se vând în acele magazine "de vise". Pentru că n-au făcut altceva decât să împingă clienţii acestor magazine în parcări, pe străzi, prin scări de bloc sau de cămine, de unde-şi vor procura dorguri care nu pot fi controlate şi care vor fi mult mai greu de stăpânit. Sigur, mai important este să previi, decât să tratezi, şi din acest punct de vedere sunt total de acord cu campaniile care se fac la nivel de şcoli, prin unele ONG-uri sau prin intermediul Bisericii. Din câte ştiu, în şcolile din Bucureşti este un fenomen destul de alarmant şi există reţele întregi de dealeri de droguri.

Buprenorfina, o posibilă soluţie pentru terapia dependenţilor

Ce soluţii de tratament ar trebui luate în calcul pentru dependenţii de droguri?

Este nevoie, în primul rând, de o modificare de filosofie. În Vestul Europei, s-a constatat de foarte multă vreme ceea ce şi la noi a început să se vadă, respectiv faptul că tentativa de dezintoxicare a dependenţilor, în circa doi ani, eşuează, în peste 90% din cazuri. Adică acele persoane revin la consumul de droguri. Apoi, se înlocuieşte, în metoda clasică, heroina cu metadona. Or, în felul în care există acum, metadona trebuie consumată de pacient într-o doză de 30-40 de comprimate pe zi, ceea ce este absolut dificil. De aceea, s-a căutat o alternativă, iar în străinătate s-a găsit deja, într-o substanţă numită buprenorfină. Aceasta este tot un opioid, dar are câteva calităţi. În primul rând, cele 30-40 de comprimate ar fi înlocuite cu doar unul-două comprimate pe zi, iar, dacă este administrată unui dependent dimineaţa şi el iese pe stradă, întâlneşte un negustor de droguri, care-i oferă gratis heroină, pentru a-l prinde din nou în plasa lui, şi el ia această heroină, nu mai simte plăcerea aceea pe care o caută toţi dependenţii. Ideea este ca aceşti oameni, care sunt dependenţi, să primească buprenorfină în fiecare dimineaţă şi să continue să-şi efectueze serviciul, pentru că ei nu vor face sindrom de abstinenţă, deci nu vor intra în partea aceea dureroasă de suferinţă, din cauza lipsei de drog; această substanţă asigură anihilarea acestor simptome şi previne efectele heroinei, dacă este luată. Şi atunci, ca şi în cazul diabeticilor, să se dea acestor oameni o cantitate de buprenorfină zilnic, la început sub supraveghere medicală, iar oamenii să rămână în slujba societăţii, să producă, în loc să cheltuiască societatea cu ei. În felul acesta ar scădea şi delincvenţa.

Acest tratament se aplică deja în ţările din vestul Europei?

Se aplică deja, iar noi încercăm să-l introducem acum. Deocamdată, am anunţat această schimbare, pentru că trebuie pregătite şi opinia publică, şi laboratoarele.

Revenind la metoda tratamentului cu metadonă, care se aplică acum în clinicile de dezintoxicare din spitalele noastre de psihiatrie, nu e un pic paradoxal să tratezi dependenţa de un drog administrând alt drog?

Acest tratament urmăreşte înlocuirea unui drog mai puternic cu unul mai slab, pentru că primejdia foarte mare la heroină este aceea că, în momentul în care lipseşte, se declanşează nişte simptome care alcătuiesc aşa-numitul sindrom de abstinenţă, care sunt înfiorătoare: dureri groaznice, lăcrimare, modificări de tensiune, tremurături, pielea ca de găină, o dispoziţie atât de rea, încât omul e în stare să ucidă ca să-şi poată procura drogul. Cam asta e ideea acestui tratament: să nu ajungi la "foamea" aceea de drog şi la sindromul de abstinenţă care să te determine să faci acte antisociale.

Cocaina, unul dintre cele mai periculoase droguri

Pomeneaţi mai devreme de efectele drogurilor. Cum reacţionează organismul după consum?

Cocaina, spre exemplu, dă dependenţă. Este un drog energizant, determină o stare de amplificare a stării de bine, cu îndepărtarea senzaţiei de sete, de foame şi oboseală, ceea ce permite o vioiciune nefiziologică şi care, în timp, duce la epuizare, până la distrugere. Cocainomanii sunt periculoşi pentru că tind să-şi facă prozeliţi, în sensul că spun celor din jur: "Ia şi tu să vezi ce bine e". Acest drog duce la o distrugere fizică şi psihică. Dependenţii de cocaină trec de la râs la plâns foarte repede, de la violenţă la depresie, încât sunt foarte greu controlabili şi, cu timpul, se dezagregă mental.

Amfetaminele sunt de o sută de ori mai puternice decât adrenalina în ceea ce priveşte efectele asupra sistemului nervos şi determină înlăturarea senzaţiei de foame, de sete şi de oboseală. Ele pot aduce somnul până la 8% din valoarea lui. Dar, ca şi în cazul cocainei, determină epuizare şi, fiind rudă cu adrenalina, pot determina hipertensiune, modificări cardiace cu aritmii, care pot duce până la deces, în caz de exces.

Există şi cazuri de dependenţă de medicamente. Ce efecte generează acest tip de dependenţă?

Într-adevăr, unele medicamente, cum sunt cele care conţin fenobarbital, provoacă, în timp, dependenţă. Dar aceste medicamente ar trebui să se poată cumpăra numai pe bază de reţetă.

Care este cel mai periculos şi mai consumat drog, în România, în acest moment?

La noi există o doză foarte mare de ipocrizie. Pagubele cele mai mari care se produc pentru stat şi pentru sănătatea oamenilor sunt cele care vin de la alcool. De fapt, ăsta este drogul nostru naţional. Şi împotriva alcoolului măsuri se iau numai din vârful buzelor. Statul nu este interesat să mişte lucrurile, din acest punct de vedere, pentru că în urma alcoolului sau a ţigărilor se câştigă foarte mult. Şi atunci, singurele măsuri care se iau, şi acestea ca un fel de propagandă, constau în scumpirea alcoolului. Consecinţele consumului de alcool (tratamentul bolnavilor de ciroză, de hepatite alcoolice, cardiomiopatii alcoolice), plus efectele în plan social, familial costă enorm statul.

▲ Cât de grave sunt consecinţele drogurilor asupra sănătăţii organismului

Heroina, un analgezic mai puternic decât morfina, este un drog foarte periculos, deoarece chiar şi după doze foarte mici dezvoltă toleranţă fizică şi psihică importantă. Acest drog inhibă apetitul şi facilitează deshidratarea organismului. Dependenţa este foarte puternică, fapt care determină instalarea sindromului de abstinenţă doar în câteva ore de la ultima doză, cu simptome grave, cum sunt: agitaţie, micşorarea pupilelor, tremurături, spasm, dureri musculare şi osoase.

Halucinogenele constituie o grupă de substanţe care pot varia de la produsele chimice sintetice (cum este ceea ce se numeşte LSD) la extractele naturale din anumite plante sau ciuperci. Din punct de vedere fizic, aceste substanţe provoacă dilatarea pupilelor, creşterea tensiunii arteriale, senzaţie de greaţă, somnolenţă, debilitate musculară, parestezie. Efectele psihice sunt, însă, foarte importante, deoarece distorsionarea percepiţei şi depersonalizarea pe care le suferă utilizatorul de halucinogene pot dezlănţui crize de panică şi tulburări depresive, cu episoade de nebunie.

Benzodiazepinele sunt medicamentele prescrise, în mod obişnuit, de către medici, pentru tratamentul tulburărilor de anxietate şi de somn. Folosite în alte scopuri decât cele medicale, în doze mari şi în mod constant, pot provoca dependenţă fizică. Aceste medicamente declanşează o puternică inhibiţie şi pot afecta gândirea şi capacitatea de coordonare a unei persoane. Încetarea bruscă a consumului duce la sevraj, manifestat prin stare de rău, insomnie, scăderea poftei de mâncare, modificarea acuităţii senzoriale, iar în unele cazuri chiar psihoze şi convulsii.

▲ "Harm reduction", o metodă care contravine învăţăturilor Bisericii Ortodoxe Române

"Harm reduction", o metodă deja clasică în abordarea terapeutică a persoanelor dependente de anumite substanţe, constă într-o serie de principii care urmăresc diminuarea riscurilor, acolo unde dependenţa este instalată deja. Cu alte cuvinte, consumul este acceptat ca o stare de fapt şi se urmăreşte doar minimalizarea consecinţelor negative ce derivă din această dependenţă. Ca principiu şi ca metodă de acţiune, "harm reduction" contravine însă învăţăturilor Bisericii Ortodoxe, putând fi tradusă, de fapt, printr-o încurajare a consumului.

"Există metode de recuperare a persoanelor dependente cu care Biserica n-ar trebui să fie de acord. Este aşa-zisa viziune "harm reduction", cu care eu, personal, nu pot fi de acord, în legătură cu care Biserica trebuie să hotărască dacă o acceptă sau nu, dacă este în concordanţă sau nu cu doctrina noastră strămoşească. Este o problemă care va trebui dezbătută undeva, la nivel sinodal.

Din punct de vedere etimologic, aceasta înseamnă "reducerea riscului", dar ca metodă înseamnă acceptarea unui consum pe care nu-l putem controla şi, în consecinţă, nu putem decât să-i diminuăm riscurile. Plecând de la acest concept, ajung chiar pastorii din Vest să nu zică: "Nu fă asta!", cum s-ar întâmpla, de exmplu, în bisericile noastre, ci să distribuie seringi. Aşadar, la biserica lor dependenţii vin pentru că ştiu că primesc seringi. Preoţii consideră că, decât să folosească o seringă deja uzată şi să se contamineze cu HIV sau cu hepatita C, e mai bine să le dea seringi noi. Asta poate fi bine, dar poate fi şi mai rău, pentru că poate să însemne încurajarea consumului. De aceea, Biserica noastră trebuie să ia o decizie oficială în ceea ce priveşte această metodă, care a început să fie practicată şi în România de unele asociaţii. Tot potrivit acestei metode, în spitalele noastre, în terapia drogurilor se dă un substitut cu metadonă, care, la rândul ei, este tot un drog, chiar dacă este sintetic. Cum mai poţi să vorbeşti de tratament, aşadar, în cazul unui dependent chiar de metadonă? Deci, nu ne miră că metodele clasice de tratament, care privesc doar trupul, nu au eficienţă. Oamenii ies de pe poarta spitalului şi îşi fac rost de alte substanţe. Renunţarea la ultima cantitate, chiar foarte mică de metadonă, e la fel de grea ca la început. Chiar în procesul de "harm reduction", oamenii ajung să încerce un alt drog sau, chiar dacă au reuşit să se lase, mai devreme sau mai târziu tot se întorc", a declarat părintele Iulian Negru, coordonatorul Programului Naţional Antidrog al Bisericii Ortodoxe Române.