Un copil cu malformaţii, o cruce sau un avort terapeutic?

Bucuria unei femei însărcinate poate fi umbrită de vestea că există riscul ca bebeluşul să se nască suferind de o malformaţie congenitală sau de vreo boală. Dacă viitoarea mamă află acest lucru în primele săptămâni sau chiar luni de sarcină, ea este sfătuită deseori de către medicul ginecolog care îi urmăreşte sarcina să efectueze un avort terapeutic.

Cum se poate lua însă această decizie este o întrebare la care au încercat să răspundă de-a lungul timpului preoţi, medici, chiar şi parlamentari, care au schimbat un articol din Codul Penal în acest sens. Ultimii au privit problema strict matematic şi au impus o limită de 24 de săptămâni ale fătului, după care avortul devine ilegal. Din punctul lor de vedere, un făt devine om abia la 24 de săptămâni.

Încălcarea jurământului lui Hipocrate

Dar decizia unei mame nu este una matematică, ci sufletească. Atunci când alege avortul, ea aduce argumente de genul: să nu se chinuie copilul care se va naşte. Dacă unii medici sunt de părere că avortul terapeutic poate fi o decizie corectă, slujitorii Bisericii spun că nici un viitor părinte nu are dreptul de a lua viaţa propriului copil.

"Prin avort se înţelege uciderea pruncilor în pântece prin tot felul de mijloace, deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar din clipa zămislirii. Pentru aceea avortul este combătut de Biserică şi de Sfinţii Părinţi cu atâta tărie, pentru că se ucide viaţa, se pierde sufletul, atât al celui ucis, cât şi al celui care săvârşeşte uciderea şi calcă porunca lui Dumnezeu, care zice: "Creşteţi şi vă înmulţiţi".", spunea părintele Ilie Cleopa. El preciza că prin avort se ameninţă viaţa de pe pământ, se încalcă porunca creaţiei dată de Dumnezeu în Rai, dar se şi îmbolnăveşte societatea întreagă.

Şi părintele Serafim Man de la Mănăstirea Rohia este de părere că întreruperea sarcinii, indiferent de modul cum este practicată, este considerată dintotdeauna o crimă cutremurătoare. "De aceea, şi în Jurământul lui Hipocrate (375 î.Hr.), care este acceptat până azi drept jurământ medical, medicul, slujitorul vieţii, se angajează în faţa lui Dumnezeu şi al oamenilor: "...nu voi da femeii substanţe avortive...". Deci avortul este crimă cu premeditare, chiar dacă după legile omeneşti nu este sancţionat", spune preotul Serafim Man.

Ilegal după 24 de săptămâni

Din 2009 însă, avortul este sancţionat în legislaţia românească. Dar doar cel făcut după 24 de săptămâni ale fătului. Mai exact, avortul terapeutic sau medical este întreruperea sarcinii din motive medicale - materne sau fetale. Acesta este indicat de medic atunci când continuarea sarcinii ar putea ameninţa viaţa femeii sau i-ar putea afecta în mod serios starea de sănătate, când sarcina este rezultatul unui viol sau incest (avort etic) sau când fătul are anomalii fizice severe sau are risc de retardare mintală. Astfel, potrivit unui articol din Codul Penal, modificat în 2009, "nu constituie infracţiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta de 24 de săptămâni". După 24 de săptămâni devine ilegal.

Dacă parlamentarii consideră că un făt devine om abia la 24 de săptămâni, preotul Serafim Man explică faptul că mari personalităţi din domeniul medicinei din Occident, urmărind evoluţia fătului din momentul concepţiei şi până la naştere, au stabilit că: la 18 zile începe să se facă simţită bătaia inimii; la 5 săptămâni se disting clar nasul, obrajii şi degetele, iar la 3 luni are toate organele interne definitiv conturate. "Deci fătul este o fiinţă omenească chiar în momentul concepţiei sale. Prin urmare, la orice termen s-ar produce întreruperea sarcinii, avem de-a face cu întreruperea unei vieţi, chiar dacă aceasta se află în stadiul ei de început", spune părintele de la Mănăstirea Rohia.

Unii medici însă susţin că situaţiile în care e nevoie de avort sunt posibile: "Fiecare persoană trebuie să aibă libertatea de a decide în funcţie de propriile sale valori", declara medicul ginecolog Borbala Koo, directorul executiv al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. "Sunt diverse interpretări: din perspectiva mai multor religii, viaţa apare din clipa când spermatozoidul fecundează ovulul. După alţii, viaţa începe după ce acest ovul fecundat s-a implantat în uter. După alte opinii, viaţa începe în momentul în care acest produs de concepţie s-a dezvoltat şi inima s-a format şi începe să bată. După alţii, viaţa s-a format după ce copilul s-a născut. Toate aceste opinii influenţează discuţiile despre avort".

Un rău nu se îndreaptă prin altul

Doctoriţa Christa Todea-Gross, coordonator al proiectului "Pentru Viaţă" este însă de altă părere. "Părerea mea este următoarea: indiferent de ce malformaţie are copilul, indiferent de ce boală va avea, eu nu cred că omorând acest copil rezolvăm ceva. Acest rău niciodată n-o să-l putem îndrepta cu alt rău. Şi vă mai pot spune un lucru: cunosc părinţi care ştiau că vor avea copii bolnavi şi au avut curajul să-i nască. Aceşti copii bolnavi din naştere, indiferent că-s cu un psihic retardat sau fizic sunt bolnavi sau au diferite malformaţii, sunt nişte cruci la care eu cred că noi întoarcem spatele", a declarat medicul în cadrul unui discurs despre avort.

Dar cea mai simplă cale pentru a nu ajunge în faţa luării unei decizii care îţi poate distruge sufletul este conceperea copiilor mai devreme. Cei mai mulţi ginecologi recomandă femeilor să se gândească din tinereţe la copii, pentru a evita problemele. Vârsta ideală pentru a avea un copil este de circa 20 de ani. Corpul femeii este pregătit pentru sarcină, iar din punct de vedere medical este o perioadă potrivită, aparatul genital neavând nici o patologie. La 30-35 de ani, fertilitatea începe să scadă (ovulele îmbătrânesc şi fertilizează mai greu) şi intervine patologia locală a aparatului genital. Femeia trebuie să facă unele tratamente hormonale pentru a menţine sarcina. În plus, după 35 de ani, creşte riscul naşterii unui copil cu sindromul Down. După 40 de ani, sarcina implică riscuri serioase. Mama trebuie să mănânce cu moderaţie, nu după cum îi dictează poftele, ca să nu ia prea mult în greutate şi să devină predispusă la boli asociate sarcinii, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul gestaţional. Şi, foarte important, pericolul de a naşte un copil cu malformaţii este mai mare după 40 de ani.

Pe locul 3 la avorturi

Numărul avorturilor, 350 pe zi, în medie, plasează România pe un nedorit loc 3 în Europa din acest punct de vedere, potrivit datelor statistice. "În 2008, de pildă, în România s-au făcut aproape 128.000 de avorturi, dintre care 10% la categoria de vârstă 15-20 de ani. Mai multe decât în România s-au făcut doar în Marea Britanie şi Rusia. Este esenţial ca femeile, în special cele tinere, să înţeleagă faptul că avortul nu este o metodă de contracepţie şi că are consecinţe psiho-sociale grave. Din punctul nostru de vedere, ne dorim ca măcar 30-40% dintre cupluri să folosească metode contraceptive moderne", spune preşedintele Asociaţiei de Planificare Familială din România (APFR), dr. Cristiana Bîrlădeanu. Şeful Clinicii de Obstetrică şi Ginecologie a Spitalului Elias, dr. Radu Vlădăreanu, precizează că avortul a devenit, din păcate, un fenomen social, iar asta nu doar în România, ci şi la nivel mondial. "De cele mai multe ori, cauzele unui avort sunt de tip social, şi nu medical, incluzând situaţia financiară a mamei, statutul social şi cel profesional".