Cu toţii ne amintim că, la un moment dat, am spus o minciună sau mai multe, având în acea clipă impresia că dacă vom minţi salvăm ceva, o situaţie, un fapt, poate imaginea noastră sau a unei persoane cunoscute. Mulţi dintre noi s-au obişnuit într-atât cu minciuna, încât au inventat o expresie nefastă, mai ales pentru cei mai tineri - "minciuni nevinovate". Or, ne întrebăm: cum poate fi o minciună nevinovată atât timp cât urmările ei sunt rele pentru trup şi pentru suflet, iar actul în sine de a minţi este vătămător pentru conştiinţa noastră. Minciuna a devenit un viciu pentru elevi, iar în rândul tinerilor a fi capabil să minţi şi a face acest lucru fără scrupule sau mustrări de conştiinţă a devenit un talent şi un motiv de apreciere.
De ce unii dintre tineri preferă calea nesincerităţii, a unui drum lipsit de nobleţe? Sunt explicaţii diverse din diferite unghiuri de analiză, date de psihologi, specialişti în ştiinţele comunicării, comportamentale etc. Părinţii Bisericii spun că minciuna vine din egoism, care are ca rădăcină mândria, acest păcat înfierat dintru început, căci din mândrie a căzut lucifer ca un fulger din cer, din mândrie nu şi-a recunoscut Adam păcatul neascultării, iar Dumnezeu nu îi iubeşte pe cei mândri tocmai pentru că ei nu vor să-L iubească pe Dumnezeu, care este Adevărul, ci iubesc minciuna, se iubesc pe ei înşişi şi trăiesc într-o amăgire permanentă de sine, complăcându-se într-o stare de îndreptăţire permanentă care îi duce la orbire duhovnicească. Menirea unui tânăr este de a lumina prin frumuseţea faptelor, de a fi o făclie în "întunericul acestui veac", de a părăsi "iubirea întunericului" de care vorbeşte Evanghelia după Ioan.
O lecţie grea - asumarea faptelor tale
"Nici un copil nu ar recunoaşte, dacă l-ai întreba, câte minciuni a spus într-o zi... cu siguranţă te-ar minţi", crede Ioana, elevă în clasa a VIII-a. Ea vede în tendinţa elevilor de a minţi mai mult o atitudine de apărare sau autoapărare faţă de consecinţele pe care le-ar putea avea eventualele fapte rele ale lor. "Cred că le e frică să spună adevărul; vor să ascundă faptele pe care le fac pentru a nu fi pedepsiţi de către părinţi, profesori, dar mai ales de către părinţi, căci în special pe ei îi minţim, deşi, dacă mă gândesc mai bine, în cele din urmă tot află ceea ce am făcut şi poate e mult mai rău decât am fi recunoscut de la început. Dar aşa suntem noi, copiii, nu vedem lucrurile întotdeauna cum ar trebui".
Şi Florina recunoaşte că mai toate minciunile sunt legate de şcoală, şi atunci când ia o notă mai mică amână cât mai mult momentul în care să îi spună mamei pentru a nu o supăra. Aceasta pentru că ştie că părinţii vor de la ea rezultate dintre cele mai bune şi o notă mică este principalul motiv pentru o "minciunică mică".
Dragostea familiei, armă împotriva devierilor comportamentale
Am întâlnit elevi care au mărturisit că mint din cauza situaţiei financiare precare din familie sau din cauza unor lucruri pe care ei, copiii, le cred ruşinoase. Şi cum poţi ascunde un adevăr dacă nu prin omiterea lui sau prin încercarea de ascundere a lui printr-o minciună. Din păcate, sunt puţini elevii care conştientizează gravitatea ascunderii adevărului, care oricum, mai devreme sau mai târziu, va ieşi la iveală. "Până la urmă, este vorba şi de educaţie, şi de comportamentul pe care l-au văzut la cei din familie. Copiii văd tot ce se întâmplă într-un cămin, chiar dacă uneori avem impresia că nu înţeleg. Înţeleg foarte bine şi sunt marcaţi de orice deviere de comportament între părinţi, de certuri, de lipsa afecţiunii, a dragostei dintre soţi sau a lipsei de atenţie faţă de preocupările lor. Aceasta este şi cauza pentru care mulţi elevi ajung la extrema cealaltă - fac tot posibilul pentru a ieşi în evidenţă şi pentru a se afla în permanenţă în centrul atenţiei. Este limpede că elevii mint deoarece nu au fost crescuţi cu Cuvântul lui Dumnezeu şi nu li s-a explicat de ce nu este bine să mintă", ne-a explicat Octavian Stroea, profesor de religie la o şcoală generală din Bucureşti.
Teama adolescenţilor de a nu fi înţeleşi
Mădălina Suhăteanu, elevă la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", este de părere că "orizontul motivelor din cauza cărora adolescenţii mint este unul destul de mare, unul dintre acestea fiind neîncrederea în diverse persoane, părinţi, profesori, sau teama de a nu fi înţeleşi, teama de a fi greşit înţeleşi. Neîncrederea şi teama pe care adolescenţii o simt faţă de cei din jur sunt un răspuns pe care ei îl oferă, indirect, la un comportament asemănător comportamentului lor. Uneori, adolescenţii mint pentru că sunt minţiţi, alteori mint pentru a fi genul de persoană plăcută de cei din jur, pentru a părea "cool" (aşa cum spunem noi) sau pentru a proteja lumea lor, o lume diferită de cea a adulţilor". Tocmai de aceea, Mădălina remarcă un subiect des întâlnit în discuţiile adolescenţilor: sinceritatea. "Ei preţuiesc, cu adevărat, sinceritatea celor din jur. De cele mai multe ori adulţii nu sunt sinceri sau ascund lucruri, şi aici intervine motivul adolescenţilor de a minţi. Adulţii tind să-şi mintă copiii pentru a-i proteja (aşa cred ei), însă nu prevăd momentul în care copiii lor vor afla adevărul. Şi vorbim de un moment greu pentru adolescenţi. Atunci, ei preiau modelul părinţilor şi mint la rândul lor: pentru a nu răni, pentru a proteja". Deşi este doar la jumătatea vârstei adolescenţei, Mădălina recunoaşte că această perioadă din viaţă este "una dificilă, deşi părinţii au uitat acest lucru. Minciuna este rezultatul necomunicării dintre părinţi şi copii. Totul începe de aici: de la cele mai mici probleme pe care adolescenţii le au până la cele mai mari probleme de comportament care se pot ivi. Tot ce trebuie să înţelegem este că minciuna, în cazul adolescenţilor, este un mod de a răspunde nesincerităţii celor din jur, este un scut pe care şi-l formează atunci când se simt prea expuşi".
Adevărul despre minciună
"Prezentarea deformată a realităţii, tăinuirea adevărului sau prezentarea unor situaţii cu totul neadevărate sunt doar câteva din manifestările mincinoase ale adolescenţilor. Fie că-şi protejează intimitatea, că doresc să se simtă independenţi atunci când mint sau iau decizii fără a comunica cu familia, adolescenţii se află într-un mare pericol. Acest vierme neadormit, minciuna, face ca adolescenţii să se îngroape în păcate din ce în ce mai grele. Pentru că o minciună atrage după sine o alta şi mai mare. Teama de a comunica cu familia este cauza invocată de cei mai mulţi dintre tineri, şi asta pentru a-şi justifica comportamentul lipsit de sinceritate. Nu de puţine ori, din cauza acestui motiv, tinerii ajung să săvârşească fapte grave care le marchează întreaga viaţă, transformând minciuna într-un mecanism distructiv.
"EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA…" Biserica întinde o mână salvatoare adolescenţilor, deschizându-le larg uşile, punându-le în faţă scaunul de spovedanie, unde sunt aşteptaţi de preotul duhovnic. Prezenţa tânărului la Taina Spovedaniei îl face să se simtă într-un mediu protejat, iar secretul mărturisirii îi dă curaj să-şi expună toate problemele şi simţirile sale. Comunicarea sinceră cu preotul duhovnic devine astfel pentru tineri un sprijin real în rezolvarea problemelor, ajutând activitatea educaţională a părinţilor sau, nu în puţine cazuri, suplinind cu totul pe părinţii naturali atunci când aceştia lipsesc din viaţa adolescenţilor. Astfel, adolescenţii descoperă eliberarea prin adevăr, liniştea, pacea sufletească şi importanţa valorilor morale", ne-a explicat părintele Florin Badea, slujitor la biserica Parohiei Săbăreni din oraşul Buftea şi profesor la Grupul Şcolar "Dumitru Dumitrescu" din acelaşi oraş.
