Imediat după 1989, românii au fost puşi în faţa unei noi stări de fapt, în situaţia de a face ce doresc, fără să se mai teamă de cineva sau de ceva. Au început să guste din ceea ce numeau libertate şi, sub umbrela acestui concept ale cărui semnificaţii nu le cunoşteau pe deplin, au început să se manifeste fiecare după bunul plac. Tensiunile acumulate în jumătate de secol de comunism au fost descătuşate, însă foarte mulţi au înţeles în mod eronat libertatea. Libertatea greşit înţeleasă dă în prezent naştere la violenţă, comportament indecent, vulgaritate promovată la rang de virtute şi chiar la crime în numele libertăţii.
Revoluţia din 1989 a însemnat pentru români un nou început. Un nou mod de viaţă în care nu se mai temeau de nimeni şi nimic, termenii de "democraţie" şi "libertate" fiind pe buzele şi în mintea tuturor. Foarte mulţi, însă, au înţeles şi înţeleg greşit în continuare libertatea, considerând că a fi liber înseamnă că poţi să faci ce vrei, fără să te intereseze de cei din jur sau de consecinţele acţiunilor tale. Din punct de vedere filosofic, definiţia libertăţii ar putea fi rezumată în "lipsa constrângerilor". Însă tocmai această lipsă a constrângerilor a dat naştere la o serie de manifestări care contravin libertăţii, manifestări ce afectează nu doar pe cei din jur, ci chiar şi pe cel care acţionează în numele libertăţii.
Proasta înţelegere a dreptului de a fi liber porneşte din cei 50 de ani de comunism, timp în care spiritul uman era supus la numeroase îngrădiri intelectuale, culturale şi materiale. Omul nu îşi putea trăi viaţa aşa cum o gândea şi simţea nevoia unei descătuşări, a unei eliberări de toată această tensiune acumulată în toată această perioadă de restricţii. "În anii 1989-1990, ceea ce oamenii au simţit că pot să câştige cel mai mult era libertatea. Însă, cred că oamenii nu aveau exerciţiul libertăţii. Nu toţi aveau o personalitate formată. Ba, dimpotrivă, personalitatea fusese călcată în picioare. Mulţi nu aveau discernământ şi când s-au văzut liberi, s-au văzut liberi în sens negativ, peiorativ, impropriu. Spunea Petre Ţuţea chiar atunci, în â90, că a fi liber înseamnă a te mişca liber în voia lui Dumnezeu. Atunci nu am ştiut ce înseamnă libertatea şi am înţeles-o greşit. Nu am ştiut unde să o căutăm, nu am ştiut cum să o folosim cei mai mulţi dintre noi. Am căutat-o la porţi greşite şi libertatea s-a transformat foarte repede în libertinaj", spune părintele Vasile Gavrilă, preot paroh la biserica "Sfântul Nicolae", paraclis universitar din Capitală.
Libertate şi libertinaj
Societatea zilelor noastre, în proasta înţelegere a libertăţii a căzut într-o altă extremă, cea a libertinajului, care este una dintre cele mai mari ispite ale zilelor de astăzi. Graniţa dintre libertinaj (desfrâu, cf. DEX) şi libertate este una foarte fragilă şi mulţi, abuzând de libertate, alunecă pe panta păcatului. Libertinismul se manifestă în general la generaţia tânără, care se exprimă prin excese comportamentale. Vestimentaţie, muzică sau alte elemente care îi fac "moderni" sunt doar câteva dintre excesele ascunse sub paravanul dreptului de a face ce vrei. Iar părinţii nu intervin, deoarece "aşa este la modă", de multe ori îndreptându-se foarte uşor spre infracţionalitate. Este la modă să consumi alcool în exces, să fumezi sau chiar să te droghezi, toate aceste manifestări fiind "calităţi" în interiorul grupului din care fac parte în general tineri. Sexualitatea şi vulgarul ridicate la rang de virtute pe marea majoritate a canalelor de televiziune sunt intens promovate, iar mulţi părinţi consideră că este dreptul copiilor de a se "distra" şi de a-şi "trăi viaţa", astfel că nu intervin sub nici o formă atunci când comportamentul devine deviant. "În această lume modernă sau ultramodernă în care trăim avem un exces de libertate cu care nu ştim ce să facem şi suntem ca într-un soi de supermarket. Dacă nu mi se potriveşte această modă, încerc alta. Peste tot ni se spune că avem libertatea să facem ce vrem, de fapt noi avem foarte puţină libertate. Libertatea noastră este restricţionată tocmai de către aceşti oameni care construiesc trenduri, care construiesc tendinţe sau care încearcă să ne înveţe ce este libertatea", consideră sociologul Mirel Bănică, cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română.
Libertatea dusă până la crimă
Un alt aspect al libertăţii prost înţelese de societatea zilelor noastre ţine de dreptul femeii de a face ceea ce vrea cu pruncul pe care îl poartă în pântece. Lumea "modernă" în care trăim permite femeii inclusiv crima, aceasta având "libertatea" de a hotărî dacă aduce sau nu pe lume copilul pe care îl poartă în pântece. "Societatea noastră a căzut într-o altă extremă, pornind de la libertatea prost înţeleasă. Femeia este liberă să facă ce vrea cu pruncul din pântecele ei, neţinând cont de libertatea pruncului şi de dreptul la viaţă al acestuia. Copilul este liber să hotărască ce vrea cu viaţa lui şi din fragedă pruncie este violentat cu educaţii total greşite, cum este cea sexuală, şi îi este luat dreptul de a avea educaţie religioasă. În numele libertăţii au fost scoase icoanele din şcoli, cum în numele unui alt tip de libertate în 1948 şi 1959 au fost scoase icoanele din şcoli şi s-a rupt Şcoala de Biserică. Acum este o altă haină pe care o îmbracă libertatea care se transformă în dictatură", spune părintele Vasile Gavrilă.
Libertatea înseamnă a alege ceea ce ne este de folos
Dreptul omului de a acţiona liber, fără constrângere este sădit în natura sa. Omul a fost creat liber şi i s-a dat posibilitatea de a alege ceea ce îi este util. Toate ne-au fost îngăduite, însă nu toate ne sunt de folos, după cum spune Apostolul Pavel, care ne şi îndeamnă să nu folosim libertatea ca prilej de a sluji trupului.
Omul zilei de astăzi este violentat cu o serie de învăţături greşite, promovate în special prin mijloacele moderne de comunicare. "Valoarea libertăţii este pusă în evidenţă atunci când omul alege binele. Alegând răul, distrugem libertatea. Omul vrea, nu vrea îşi alege o cale. Calea pe care o alege este calea care îl poate duce spre bine sau spre rău. În aceasta se poate vedea valoarea libertăţii, că ai folosit-o cum trebuie, şi cu discernământ ai ales ceea ce trebuie.
Sunt liber să omor, dar sunt liber să fiu un om cu suflet nobil, cu un suflet mărinimos. Nu mă constrânge binele, ci răul. Pentru că, alegând răul, nu mai sunt liber, ci sunt stăpânit de rău. În Didahia celor 12 Apostoli şi în Constituţiile Apostolice se vorbeşte foarte simplu şi direct despre cele două căi, a vieţii şi a morţii. Omul are libertatea de a alege calea vieţii sau a morţii", este de părere părintele Gavrilă.
Omul este liber în Hristos
Libertatea umană este un atribut dobândit prin crearea noastră, fiecare dintre noi având posibilitatea de a alege între bine şi rău. Trebuie să ne bucurăm de libertatea dobândită, dar şi de cea dobândită în 1990 însă trebuie să alegem ceea ce ne este necesar.
Libertatea sădită în conştiinţa noastră de către Dumnezeu nu ne-o poate lua nimeni, nici măcar în închisoare. "Libertatea dată de Dumnezeu ne-o poate lua decât numai păcatul. Doar răul cu care facem pact şi cu care facem compromis. Şi de acest compromis să ne ferim, şi cultivându-ne personalitatea şi discernământul, să ştim să rămânem liberi în Adevăr. A fi liber în Adevăr înseamnă a fi liber în Hristos. Cel care mă apropie cel mai mult de starea de libertate este Hristos, pentru că ne-a eliberat de cel mai mare jug. De cel al morţii şi cel al păcatului. Şi dacă ne-a eliberat Hristos de moarte şi de păcat, atunci suntem liberi", spune părintele Vasile Gavrilă .
