Violenţa invadează şcolile din România

Pe parcursul anului şcolar 2009-2010, în Bucureşti au fost raportate oficial 55 de cazuri de violenţă în şcoli, în condiţiile în care un studiu al Institutului Naţional de Criminologie relevă faptul că majoritatea minorilor care au ajuns în instanţă erau elevi la data comiterii de infracţiuni. Cea mai întâlnită formă de agresiune este cea verbală, în timp ce printre cauzele care duc la agresiuni de orice fel se numără modelul parental şi al adulţilor din jurul copiilor, modelele "culturale" diseminate în spaţiul public şi expunerea copiilor la violenţa stradală şi mediatică, dar şi modelul pedagogic rudimentar, bazat pe coerciţie şi pedeapsă.

În cadrul Forumului Naţional al Copiilor, organizat anual în cadrul Săptămânii drepturilor copiilor, peste 100 de copii au readus în atenţia autorităţilor un fenomen pe cât de îngrijorător, pe atât de frecvent în şcolile româneşti - violenţa.

Un studiu efectuat în 2007 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Asociaţia Mondială de Psihiatrie şi Asociaţia Internaţională de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului situa România pe locul al doilea din 37 de ţări în ceea ce priveşte violenţa în unităţile de învăţământ. Peste 70% dintre elevii români au recunoscut că le este teamă de comportamentul agresiv al colegilor, relevă acelaşi studiu, citat de organizaţia "Salvaţi Copiii" România.

Pe parcursul anului şcolar 2009-2010, în Bucureşti au fost raportate oficial 55 de cazuri de violenţă în şcoli, în condiţiile în care un studiu al Institutului Naţional de Criminologie relevă faptul că majoritatea minorilor care au ajuns în instanţă erau elevi la data comiterii de infracţiuni (60,34%), iar dintre aceştia 84,3% erau de etnie română, iar 10,69% romi.

Dintre cei 423 de elevi inculpaţi, 13,26% aveau relaţii normale în mediul şcolar, iar 47,64% relaţii conflictuale cu colegii şi profesorii, dificultăţi de comunicare şi integrare în colectivitate.

Un sondaj de opinie realizat de Poliţia Capitalei în vara anului 2009 relevă că 54% dintre elevi consideră că violenţa în şcoli este o problemă permanentă, iar 44% că este una care apare sporadic.

Doar 17% dintre cei chestionaţi au încercat să intervină în cazul unei violenţe, iar 20% susţin că au fost victimele unui act de violenţă în şcoală.

Institutul de Prevenire şi Psihosociologie a înregistrat 16.417 cazuri de delicvenţă juvenilă în România în 2007, minorii fără ocupaţie ocupând o pondere de 50-55% în comiterea infracţiunilor. În acelaşi timp, s-a observat o tendinţă de creştere a ponderii elevilor, respectiv de la 44,7% în 2000, la 57,1% în 2007.

Formele de violenţă şi cauzele acesteia

Violenţa în şcoli îmbracă mai multe forme şi manifestări. Astfel, potrivit Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională - Studiu privind agresivitatea în şcoală, realizat în perioada februarie-martie 2009, cea mai frecventă formă de violenţă este cea verbală, proferată sub formă de injurii, urmată de violenţa fizică, prin loviri, şi cea emoţională - marginalizare, umilire, etichetare.

Violenţa elev-elev se caracterizează în mod special de agresiunea fizică şi verbală, violenţa elev-cadru didactic de agresiune, verbală sau fizică, şi de indisciplină. Violenţa cadru didactic-elev ia forma agresiunii verbale, a pedepsei corporale, a abuzului emoţional şi a discriminării.

Un alt tip de violenţă este acela de tipul părinţi-profesori sau alţi elevi din şcoală şi violenţa în spaţiul din preajma şcolii.

Printre cauzele violenţei din mediul şcolar, organizaţia "Salvaţi Copiii" a identificat pe cele de tip familial: atitudini violente ale părinţilor unul faţă de celălalt sau faţă de copii, limbaj agresiv, aplicarea pedepselor corporale.

Cauzele sociale sunt cele determinate de modelele culturale diseminate în spaţiul public, respectiv expunerea copiilor la violenţa stradală, mediatică, culturală în sens larg. Potrivit organizaţiei, transmiterea violenţei în rândul copiilor este bazată şi pe cauze interne (din şcoală), cum ar fi modelul pedagogic rudimentar, bazat pe coerciţie şi pedeapsă.

"Oamenii nu au înţeles ce înseamnă libertate, să respecţi drepturile tale şi ale celorlalţi, nu libertate să fac ceea ce vreau eu. Copiii învaţă prin imitare; dacă au văzut violenţe în casă, atunci să ne aşteptăm să facă la fel. Toate aceste comportamente deviante derivă, în primul rând, de la modelul parental, de la modelul adulţilor din jurul lor, apoi de la televizor şi, în cele din urmă, din interiorul grupului de prieteni, colegi", explică şi doamna psiholog şi psihoterapeut Mihaela Ghircoiaş.

Campanie de prevenire a abuzurilor de orice fel din mediul şcolar

Organizaţia "Salvaţi Copiii" România, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), desfăşoară o campanie integrată de conştientizare şi prevenire a abuzurilor de orice fel din mediul şcolar, prin implicarea pedagogilor, părinţilor, copiilor şi societăţii civile.

Prevenirea acestui fenomen se poate realize prin identificarea de cazuri cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de violenţă, elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii implicaţi (autori sau victime), precum şi implicarea elevilor care au comis acte de violenţă în activităţi extraşcolare (disciplina pozitivă).

În vara acestui an, organizaţia va iniţia o Şcoală de vară cu tema Prevenirea violenţei în şcoli.

De asemenea, campania împotriva violenţei asupra copilului "Violenţa naşte violenţă", ce se va derula în continuare, are ca obiectiv major promovarea educaţiei pozitive atât în rândul profesioniştilor, cât şi al părinţilor, însuşirea şi utilizarea de către aceştia a metodelor non-violente de educare a copilului, promovarea unei culturi a respectului în relaţiile dintre adulţi şi copii.

"Trebuie să le cultivăm copiilor lucrurile bune, frumoase în viaţă şi conştiinţă"

Prevenirea cazurilor de agresiune de orice fel, întâlnite în spaţiul instituţiilor de învăţământ, pe stradă sau în familie, se va realiza cu mai mult succes atunci când vor fi implicaţi cei mai mulţi dintre actorii sociali decidenţi: familie, şcoală, biserică, poliţie, organizaţii neguvernamentale de profil.

"Există o tendinţă din ce în ce mai pronunţată în ceea ce priveşte agresivitatea verbală, se constată că aceştia vorbesc pe un ton din ce în ce mai ridicat, fiind o componentă psihologică de a se impune în faţa celuilalt. Lucrurile acestea se resimt atât ca urmare a educaţiei primite, cât şi ca o consecinţă a lucrurilor pe care copiii şi adolescenţii le observă în jurul lor. Ca să prevenim, de la părinţi, educatori, profesori, preoţi, trebuie să le cultivăm lucrurile bune, frumoase în viaţă şi conştiinţă, să le dăm un sens ziditor, al credinţei", a spus pr. dr. Cristian Popa, directorul Asociaţiei Diaconia al Patriarhiei Române.

ONU: Milioane de copii din întreaga lume cad victime ale violenţei

La nivel global, peste 40 milioane de copii sub 15 ani cad victime ale violenţei în fiecare an, însă, în ciuda acestui fapt, 97% din ei nu beneficiază de aceeaşi protecţie legală împotriva violenţei ca şi adulţii, se arată într-un studiu al ONU, din 2006.

Astfel, milioane de copii din întreaga lume devin victime ale abuzurilor fizice şi psihologice, în majoritatea cazurilor, tocmai din partea celor responsabili pentru îngrijirea lor, iar pedepsele fizice în şcoli nu au fost nici acum suprimate în 106 ţări ale lumii, dar, chiar şi în ţările unde au fost interzise, punerea în practică şi monitorizarea aplicării legii este, adeseori, ineficientă.

Într-un alt studiu, realizat de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în decembrie 2005-ianuarie 2006, se arată că 60% din elevi sunt agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în familie.

România este ţară semnatară a Convenţiei ONU privind Drepturile Copilului şi, începând din anul 2004, una dintre cele 17 ţări din întreaga lume care a interzis prin lege aplicarea oricărei forme de pedeapsă fizică, rele tratamente sau tratamente umilitoare copilului.