Una din componentele planului de revigorare a monahismului în spiritul tradiţiei şi al canoanelor ortodoxe iniţiat de patriarhul Justinian Marina a fost acţiunea de trezire duhovnicească, ce avea să pornească
04 Oct, 2011
x
Una din componentele planului de revigorare a monahismului în spiritul tradiţiei şi al canoanelor ortodoxe iniţiat de patriarhul Justinian Marina a fost acţiunea de trezire duhovnicească, ce avea să pornească
În anii '50, Sihăstria Neamţului devenise un reper monahal prin strădaniile depuse de egumenul Ioanichie Moroi, care refăcuse aşezământul, întemeiase o obşte şi instituise o rânduială primită din
Izvoarele istorice şi cele duhovniceşti ne arată că, în 1949, la porunca patriarhului Justinian Marina, ieromonahul Cleopa Ilie, împreună cu 30 de fraţi vieţuitori din Sihăstria Neamţului, s-a aşezat în
După mai multe încercări blocate de fiecare dată de autorităţile statului, iată că în septembrie-octombrie 1977, părintele Cleopa de la Sihăstria primea răspuns la rugăciunile sale. Mergea în pelerinaj în
Au trecut repede 12 ani (2 decembrie 1998 - 2 decembrie 2010) - de altfel, repede trec zilele vieţii noastre. Îmi amintesc adeseori despre momentul trecerii la Domnul a avvei Cleopa şi, mai mult decât atât, de părintele care, parcă până ieri, era cu noi şi de a cărui prezenţă şi lucrare duhovnicească ne bucuram, pentru că îl ştiam rugător şi veghetor în chilia sa din "raiul" pământesc, aflată în vecinătatea Mănăstirii Sihăstria, unde şi-a petrecut ultimii treizeci şi ceva de ani ai vieţii sale. Părintele Cleopa ne spunea, în ultima vreme, că se apropie ceasul despărţirii de trup şi dorea să ne întâlnim cu toţii "la poarta Raiului". El, ca şi duhovnicul pe care l-a avut vreme îndelungată - părintele Paisie, "Sfântul" veacului al XX-lea, pomenea adeseori despre acest loc al "bunătăţilor făgăduite" şi dorea tuturor celor care ajungeau în preajma lor să se bucure de frumuseţea netrecătoare a Raiului. În ciuda vârstei înaintate a părintelui Cleopa şi a faptului că el însuşi mărturisea că este un "putregai", ne bucuram să-l ştim acolo, la Sihăstria.
Astăzi se împlinesc 12 ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Cleopa, mare duhovnic şi predicator. Slujba Parastasului se va săvârşi sâmbătă, 4 decembrie 2010, la Mănăstirea Sihăstria. Tot atunci
Memoria părintelui Cleopa Ilie e nestinsă la Sihăstria. Parcă n-au trecut 12 ani de când a plecat la Domnul. Chilia fostului stareţ e păstrată exact cum a fost. Sunt expuse bundiţa, vesta, cojocul, metaniile, bastonul, epitrahilul părintelui, ciubotele lui, un fes pe care l-a primit de la Sfântul Iustin Popovici din Serbia, toate aşezate frumos într-o raclă, dedesubtul unui portret mare străjuit de salutul de obşte al părintelui Cleopa: "Mânca-v-ar Raiul!".
PS Calinic BotoŞĂneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor Spiritualitatea ortodoxă este, în general, o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele, de cele mai multe ori, ţin loc de Regulă. Ele sunt
Provenit dintr-o familie numeroasă din zona Botoşanilor educată lângă icoana ortodoxă şi în umbra spirituală a schitului Cozancea, la vârsta de 14 ani Constantin Ilie bătea în poarta Schitului Sihăstria. La 12 decembrie 1929, de praznicul Sf. Spiridon, mărturisitorul Sf. Treimi, intra ca frate într-o comunitate căreia îi va sluji până la trecerea la cele veşnice. A vieţuit timp de 10 ani cu ascultarea de a îngriji de oile chinoviei, până când înţeleptul egumen Ioanichie Moroi îl lăsa locţiitor al schitului. În 1944, ajunge egumen al schitului, care în vremea sa va deveni mănăstirea cu obşte numeroasă, cu refacerea întregului aşezământ şi pelerinaje ale credincioşilor care atrăgeau atenţia autorităţilor comuniste nou instalate. Faima sa de mare îndrumător de suflete l-a determinat pe patriarhul Justinian să-i dea ascultarea refacerii aşezământului de la Slatina, apoi al îndrumării duhovniceşti a mai multor mănăstiri din nordul Moldovei. Printr-o rigoare monahală atent urmărită, Cleopa a format oameni, a refăcut aşezăminte monahale, a dat o revigorare monahismului românesc într-o perioadă în care puterea politică nu accepta credinţa în Dumnezeu.
Ce legătură duhovnicească este între rugăciune şi citirea cărţilor sfinte? Spun Sfinţii Părinţi că două lucruri de geniu are mintea omului: citirea şi rugăciunea. Ele se ajută permanent una pe alta. C
Au trecut aproape pe neobservate zece ani de la mutarea la cereştile locaşuri a marelui avvă Cleopa Ilie, cel mai cunoscut misionar şi stareţ român al veacului al XX-lea. Trecerea anilor nu a aşternut peste mormântul şi lucrarea sa uitarea. Pelerinii care ajung la Sihăstria găsesc întotdeauna lumânări multe şi flori proaspete ca la un mormânt care s-a închis doar de câteva zile.
Părintele Cleopa nu a murit. Trăieşte în fiecare din cei care l-au cunoscut, l-au ascultat sau i-au citit cărţile. Despre părintele Cleopa Ilie nu se poate vorbi decât la prezent, pentru că memoria sa nu a fost
Părinţii duhovniceşti sunt prelungirea în lume a Evangheliei. Lucrând cu răbdare şi multă râvnă în Biserică, atelierul sfinţeniei, s-au curăţit mai întâi pe ei şi apoi au ajutat la mântuirea
Pe 2 decembrie se împlinesc zece ani de când arhimandritul Cleopa Ilie ne povăţuieşte din ceruri. S-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie, în anul 1912. În „biserica” de acasă a învăţat să se roage împreună cu toată familia, iar la 11 ani ştia Acatistul Bunei Vestiri pe de rost. A intrat cu răbdare în mănăstire. A bătut, alături de fratele Vasile, cu care plecase de acasă, trei zile cu băţul în butucii de la poarta Sihăstriei, zicând neîncetat rugăciunea „Doamne Iisuse…” şi nemâncând nimic. În perioada tinereţii, în care a fost ciobanul mănăstirii, a învăţat ce înseamnă călugăria şi teologia, după cum însuşi spunea. A înfruntat piedicile comunismului, găsind singura scăpare în munţi, în pustnicie, unde s-a retras în trei rânduri. Ca stareţ al Mănăstirii Slatina, a înfiinţat o obşte de peste 80 de călugări. Dobândise rugăciunea inimii, dar nu se îndepărta de ascultările primite, sfătuia luminat de Duhul Sfânt şi plângea la Liturghie.
Părintele Arsenie Papacioc, rememorând câteva amintiri din perioada în care a trăit în pustie, împreună cu părintele Cleopa Eram cu părintele Cleopa în Munţii Neamţului, prin anii 1952-1954. Ne
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Au trecut 10 ani de când părintele Cleopa Ilie s-a mutat la Domnul. De un deceniu, părintele Cleopa nu-i mai întâmpină şi nu-i mai sfătuieşte cu vorba sa
De cine trebuie să ne lipim cel mai mult pe pământ cât trăim? Porunca întâi o ştii? Cum să n-o ştii tu, mânca-te-ar Raiul ! Câtă dreptate are Dumnezeu să ne dea porunca întâi! Să iubeşti pe Domnul
Pentru cei ce au murit nespovediţi, se mai poate face ceva? Care au murit nespovediţi şi neîmpărtăşiţi toată viaţa, nu mai au legătură cu Biserica. În fundul fundului iadului se duc. Dacă vezi că au murit
Ieri s-au împlinit nouă ani de când arhimandritul Cleopa Ilie ne povăţuieşte din ceruri. Clerici şi laici de toate vârstele, copii, bunici, văduve şi cerşetori vin şi astăzi la chilia sa. Datorită miilor de suflete pe care le-a mângâiat, datorită sfaturilor şi înţelepciunii sale, părintele Cleopa este socotit unul dintre cei mai iscusiţi duhovnici şi predicatori ai monahismului românesc. Sâmbătă, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire a marelui duhovnic. La nouă ani de când a plecat la Domnul, părintele Cleopa trăieşte încă la Sihăstria.
▲ Astăzi se împlinesc 20 de ani de când Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, într-o noapte de vară, în paraclisul Mănăstirii Sihăstria din ţinutul Neamţului, depunea voturile monahale ▲ Din mărturiile celor care l-au cunoscut atunci, încercăm să conturăm portretul fratelui Dan Ilie, viitorul monah Daniel, actualul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei ▲ Vă prezentăm în continuare ce ascultări a primit călugărul Daniel la Sihăstria, cum a fost la momentul depunerii voturilor monahale şi cum a vieţuit el după rânduiala aspră a Mănăstirii Sihăstria ▲
În Sfântul Munte Athos, la mănăstirea Caracalu, ajutată în trecute vremi de evlavioși domni români, se află o icoană a Sfinților Apostoli Petru și Pavel aflați într-o frățească îmbrățișare. Acesta este modelul care se oferă lumii de azi, tot mai fragmentată și mai lipsită de iubire. Frații între ei, vecinii, colegii de birou sau cei de breaslă, părințiicu fii lor și toți deopotrivă trebuie să se afle în îmbrățișare și nu în separare.
