Care este calea vieții?

Învățătura celor doisprezece Apostoli, Cap. II, 7; III-IV, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 26-27

„Să nu urăști pe nici un om, ci pe unii să-i mustri, pe alții să-i miluiești, pentru alții să te rogi, iar pe alții să-i iubești mai mult decât sufletul tău. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea lui. Să nu fii mânios, că mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreț, nici mânios, că din toate acestea se nasc ucideri. Fiul meu, să nu fii poftitor, că pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de rușine, și nici să te uiți cu ochi pofticioși, că din toate acestea se nasc adulterele. Fiul meu, să nu ghicești viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare de idoli; să nu descânți, să nu citești în stele, să nu faci vrăji, să nu vrei să auzi de ele, nici să le vezi, că din toate acestea se naște închinarea la idoli. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoție; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavă deșartă, că din toate acestea se nasc hoțiile. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă, nici obraznic, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. Să fii blând, pentru că cei blânzi vor moșteni pământul (Matei 5, 5). Să fii îndelung răbdător, milostiv, fără răutate, pașnic și bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit. Să nu te înalți pe tine însuți, nici să ai sufletul tău obraznic. Să nu se lipească sufletul tău de cei mândri, ci să ai legături cu cei drepți și cu cei smeriți (Romani 12, 16). Cele ce ți se întâmplă să le primești ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

Fiul meu, să-ți aduci aminte, ziua și noaptea, de cel ce-ți grăiește cuvântul lui Dumnezeu și să-l cinstești ca pe Domnul, că unde se vorbește de domnie, acolo este și Domnul. Să cercetezi în fiecare zi chipurile sfinților, ca să afli odihnă în cuvintele lor. Să nu faci dezbinare și să împaci pe cei ce se ceartă. Să judeci cu dreptate (Ioan 7, 24), să nu te uiți la fața omului, când ai să mustri pentru păcat. Să nu te îndoiești dacă un lucru va fi sau nu. Să nu fii cu mâinile întinse la luat și cu ele strânse la dat (Înț. Sirah 4, 33). Dacă ai dobândit ceva prin lucrul mâinilor tale, să dai ca răscumpărare pentru păcatele tale. Să nu stai la îndoială când dai și nici să murmuri când dai, că vei cunoaște cine este Bunul Răsplătitor al plății. Să nu întorci spatele celui lipsit; să faci parte din toate ale tale fratelui tău și să nu zici că sunt ale tale. Dacă suntem părtași la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare (Romani 15, 27). Să nu iei mâna ta de pe fiul tău sau de pe fiica ta, ci să-i înveți din tinerețe frica de Dumnezeu. (...) Să urăști orice fățărnicie și tot ce nu este plăcut Domnului. Să nu părăsești poruncile Domnului și să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi și fără să scoți (Deuteronom 12, 32; 4, 2). În Biserică să-ți mărtu­ri­sești păcatele tale și să nu te duci la rugăciune cu conștiința rea. Aceasta este calea vieții.”

(Pr. Narcis Stupcanu)