Purificarea minții

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, A patra sută, 76-80, în Filocalia (2009), vol. 2, pp. 109-110

„Curățește-ți mintea de mânie, de amintirea răului și de gândurile urâte. Și atunci vei putea cunoaște sălășluirea lui Hristos. Cine te-a luminat pe tine în credința Sfintei celei de o ființă și închinatei Treimi? Sau cine ți-a făcut cunoscută iconomia Întrupării Unuia din Sfânta Treime? Cine te-a învățat rațiunile privitoare la ființele netrupești sau cele privitoare la facerea și sfârșitul lumii văzute, sau cele privitoare la învierea din morți și viața veș­nică, sau la slava Împărăției cerurilor și la înfricoșata Judecată? Nu harul lui Hristos, care sălășlu­iește în tine și care este arvuna Duhului Sfânt? Ce este mai mare decât acest har? Sau ce e mai bun ca această înțelepciune și cunoș­tință? Sau ce este mai mult ca făgăduințele? Drept aceea, de suntem nelucrători, zăbavnici și fără grijă, și nu ne curățim de patimile ce ne împiedică și ne orbesc mintea noastră, ca să putem vedea rațiu­nile privitoare la acestea mai luminos ca soarele, ne învinovățim pe noi înșine, dar nu tăgăduim locuirea harului în noi. Dumnezeu, care ți-a făgăduit ție bunurile veșnice și a dat în inima ta arvuna Duhului, ți-a poruncit să ai grijă de viața ta, ca omul dinlăuntru, izbăvindu-se de patimi, să înceapă de aci înainte a se bucura de bunuri. Dacă te-ai învrednicit de vederile (contemplațiile) dumnezeiești și înalte, cultivă cu mare grijă dragostea și înfrânarea, ca păzindu-ți partea pătimitoare (pasională) netulburată, să ai neîntunecată lumina sufletului. Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; veștejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată.”

Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, 119-121, în Filocalia (2001), vol. 5, p. 338

„Aceasta înseamnă a ne curăți pe noi înșine de toată întinăciunea trupului și a duhului (II Corinteni 7, 1). Căci cugetă că în ascunsul sufletului se găsește și stricăciune, și curvie, lucrându-se prin gânduri necuviincioase. Și precum, după marele Apostol, pe cel ce strică biserica lui Dumnezeu, care este trupul, și Dumnezeu îl strică (I Corinteni 3, 17), așa și cel ce strică sufletul și mintea prin aceea că consimte și se învoiește cu cele necuviincioase e vinovat osândei. Drept aceea, se cuvine ca precum păzim trupul de păcatul văzut, așa să păzim și sufletul de gândurile necuviincioase, fiindcă e mireasa lui Hristos. Că v-am logodit, zice, unui bărbat, ca să vă înfățișez fecioară curată lui Hristos (II Corinteni 11, 2). Și, iarăși, ascultă Scriptura zicând: Cu toată paza păzește inima ta, că din aceasta sunt ieșirile vieții (Proverbe 4, 23). Și iarăși află că dumnezeiasca Scriptură învață că gândurile viclene despart de Dumnezeu (Înțelepciunea lui Solomon 1, 3). Fiecare să ceară socoteală sufletului său, cercetându-l și probându-l de ce lucruri e lipit. Și dacă se întâmplă să vadă că inima sa nu conglăsuiește cu legile lui Dumnezeu, să-și păzească cu toată puterea precum trupul, așa și mintea ne­stricată și neînsoțită cu gândurile rele dacă vrea să se sălășluiască în el, potrivit făgăduinței, Cel curat. Căci a făgăduit că se va sălășlui și va umbla în sufletele curate și iubitoare de frumusețe. Precum plugarul, care își îngrijește cu toată hărnicia pământul său, îl ară mai întâi și îl plivește de mărăcini, și apoi aruncă semințele, așa și cel ce așteaptă să primească de la Dumnezeu sămânța harului trebuie să-și curețe întâi pământul inimii, ca, venind sămânța Duhului, să dea rodiri desăvârșite și înmulțite.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)