Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146 „(...) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din
Lupta cu duhurile răutății
Herma, Păstorul, Porunca XII - 47, 6-49, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 265-266
„Nu vă temeți de diavol, că el n-are putere împotriva voastră. Că eu, îngerul pocăinței, eu, care-l biruiesc pe diavol, voi fi cu voi, Diavolul înfricoșează numai, dar frica lui n-are putere. Nu vă temeți, dar, de el, și diavolul va fugi de voi.
Eu i-am spus:
- Domnule, ascultă-mi puține cuvinte!
- Spune, ce voiești! mi-a zis el.
- Omul, domnule, i-am spus eu, este gata să păzească poruncile lui Dumnezeu și nu-i nimeni care să nu ceară de la Domnul, să fie întărit în poruncile Lui și să se supună lor; dar diavolul este aspru și împilează pe oameni.
- Nu poate împila pe robii lui Dumnezeu, care nădăjduiesc în El din toată inima, mi-a răspuns el. Diavolul poate lupta împotriva lor, dar nu-i poate birui în luptă. Dacă, deci, vă împotriviți lui, va fugi biruit, fiind rușinat de voi (Iacov 4, 7). Dar toți câți sunt găunoși, a spus el mai departe, se tem de diavol, ca și cum ar avea putere.
Un om umple vasele pregătite cu vin bun; dar între vasele acestea rămân și unele puțin goale; când vine să vadă vasele, nu se uită la cele pline, că știe că sunt pline, ci se uită la cele goale, de teamă ca nu cumva să se fi oțetit vinul, că vinul din vasele goale se oțetește îndată și se pierde aroma vinului.
Tot așa și diavolul: vine la toți robii lui Dumnezeu, ca să-i ispitească; toți câți sunt plini în credință i se împotrivesc cu tărie și diavolul pleacă de la ei, că n-are loc unde să intre; atunci se duce la cei deșerți și, având loc, intră în ei, face cu ei ce vrea și ajung robii lui.
Dar eu, îngerul pocăinței, vă spun vouă: Nu vă temeți de diavol! Eu am fost trimis, a spus el mai departe, să fiu cu voi cei care vă pocăiți din toată inima și să vă întăresc în credință. Credeți, dar, în Dumnezeu, voi, care din pricina păcatelor nu mai aveți nădejde de viață, voi, care ați adăugat păcate la păcate și v-ați îngreunat viața! Dacă vă veți întoarce la Domnul din toată inima voastră (Ieremia 24, 7; Ioel 2, 12) și veți lucra dreptatea (Psalmi 14, 2) în celelalte zile ale vieții voastre și veți sluji drept Domnului după voința Lui, vă va vindeca păcatele voastre de mai înainte și veți avea putere să biruiți lucrăturile diavolului. Nu vă temeți deloc de amenințarea diavolului, că este fără putere, este ca nervii unui mort. Ascultați-mă și temeți-vă de Cel ce poate să mântuie și să piardă (Iacov 4, 12; Matei 10, 28; Luca 6, 9); păziți poruncile Lui și veți trăi în Dumnezeu.
Eu i-am spus lui: Acum, domnule, am fost întărit în toate îndreptările Domnului, că tu cu mine ești; știu că vei zdrobi toată puterea diavolului și noi îl vom stăpâni și vom birui toate faptele lui. Nădăjduiesc, domnule, ca, întărit de Domnul, să pot păzi poruncile acestea, pe care le-ai poruncit.
Le vei păzi, mi-a spus el, dacă inima ta va fi curată față de Domnul. Și le vor păzi toți câți își vor curăți inimile lor de poftele deșarte ale veacului acestuia și vor trăi în Dumnezeu.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)