Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (V)

Citește și:

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (I)

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (II)

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (III)

Cuvinte îmbisericite și laice cunoscute, depozitare ale unor sensuri nebănuite (IV)

Documentarul extins despre înțe­lesurile și sensurile unor cuvinte îmbisericite și laice cunoscute s-a așezat și în atmosfera spirituală a Anului comemorativ 2023 în Patriarhia Română, ce are în atenție imnografia bisericească ce include unele dintre cuvintele tratate în articolul de față. Acestea toate sunt ancore spirituale, culturale, istorice și lingvistice.

Colac, din s. kulici - cozonac; copcă, din vb. copat - a săpa [pescuit la copcă prin săpare în gheaţă]; dihanie, din s. dâhanie - respirație/ suflare [animalele nefiind înzestrate cu suflet și cu o rațiune superioară precum cea a omului, se poate spune că ele au ca principală însușire a existenței lor, a „viului”, însăși suflarea; sunt bine cunoscute versetele din psalmi, care preced stihirile laudelor utreniei, chemând doxologic întreaga creație: „Toată suflarea să laude pe Domnul”, în traducere slavonă: „Всякое дыхание да хвалит Господа/ Bsiakoe dâhanie da hvalit Gospoda” (Psalmii 150, 6); astfel, un cuvânt românesc cu consonanță negativă se regă­sește firesc în lexicul slavonei bisericești, fiind auzit de credincioșii din spațiul ortodox slav la fiecare slujbă a utreniei]; dârz, din vb. derzat - a cuteza; destoinic, din s. dostoinstvo - demnitate; glas, din s. golos - glas; gospodar, din s. gospodin - domn/ suveran [fiecare gospodar este domn/ conducător pe proprietatea sa]; hâtru, din adj. hitrây - șiret/ iscusit/ ingenios; jalbă, din s. jaloba - cerere/ reclamaţie; jar, din s. jar - căldură; leat, din s. pl. let - ani [la leatul - (în anul) se întâlnește în cronici, în pisaniile vechi; de-un leat - de aceeași vârstă]; mireasă, din s. mir - lume [în sensul de cea care a intrat în rândul lumii, care s-a căsătorit, aşa cum fac aproape toate femeile]; nărav, din s. nrav - fire; năuc/ năucit, din s. nauka - ştiinţă [legătura este strânsă: știința/ activitatea științifică, abordată exclusiv independent, fără nici o raportare la Dumnezeu, duce la năucire; în alte cazuri, volumul mare de informaţii, de asemenea, îl poate bulversa/ dezorienta pe om, în sensul că îi sufocă simplitatea atât de necesară unei vieţi echilibrate; ambele situații înţelepciunea ţărănească le-a sancționat prin zicala trist-ironică: „Unde-i carte-i şi prostie”]; necaz, din s. nacazanie - pedeapsă [în lb. română sensul general al cuvântului este acela de lucru rău/ suferinţă, însă într-o logică duhovnicească necazul poate fi perceput ca o pedeapsă pedagogică îngăduită spre a fi evitat un rău mai mare sau ireversibil]; neica (nimeni), din adj. nechiy - un oarecare [uneori se foloseşte peiorativ pentru a se arăta lipsa de importanţă a unui om]; nevastă, din s. nivesta - mireasă [legătura este strânsă: mireasa devine soţie/ nevastă, iar nevasta autentică, obligatoriu, a fost şi mireasă; în căsnicie ar fi ideal ca raportarea soţului la soţie/ nevastă să fie permanent ca la o nevastă-mireasă, adică plină de duioşie şi tandreţe, aşa cum a fost în preajma și în ziua nunţii; astfel s-ar înţelege lucrurile în lumina acestei etimologii care ne arată, de fapt, că nevasta trebuie să fie considerată mireasă nu pentru o zi, ci pentru o viaţă]; obraz, din s. obraz - chip [obrazul fizic compune o bună parte din chipul feței]; osârdie, din s. serdţe - inimă [lucru împlinit cu osârdie, din inimă]; pilit, din vb. pit, la trec. pil - a bea / a băut (persoană uşor „băută”/ care a consumat alcool într-o cantitate nu prea mare; deşi în dicționare există indicarea pentru ţigănescul pilo ca origine a cuvântului românesc, putem totuşi să facem legătura şi cu forma de trecut a verbului menţionat]; plocon, din s. poklon - compliment/ închinăciune; pojar, din s. pojar - incendiu [petele roşii care apar în timpul pojarului/ rujeolei pe corp îi dau acestuia culoarea focului; tot de aici și cuvântul pârjol]; precupeţ, din s. kupeţ - negustor/ revânzător [cu ajutorul prefixului pre se multiplică acţiunea şi astfel dă revânzător]; prost, din adj. prostoi - simplu; răspântie, din s. rasputie - intersecţie; rât, din vb. rât - a săpa/ a râma și de la s. râtio - excavare [chiar și un porc domestic lăsat liber poate face cu râtul său puternic adevărate „arături” într-un sol umed sau ușor afânat]; sălaş din s. şalaş - colibă; smirnă, din adj. smirnây - cu­minte/ înţelegător [se mai obișnuia ca acest cuvânt să fie adresat copiilor neastâmpăraţi]; soroc, din s. sroc - termen/ durată [i-a venit sorocul, s-a împlinit sorocul/ termenul de timp]; sovietic, din s. sovet - consiliu/ sfat; strajă, din vb. storojit - a păzi; târg, din s. torg și adj. torgovâiy - activitate comercială; tihnit, din adj. tihiy - liniştit/ domol; ucenic, din vb. ucit - a învăţa; uliţă, din s. uliţa - stradă; voievod, din vb. vodit - a conduce; zălog, din s. zalog - amanet/ gaj; zdravăn, din s. zdorove - sănătate; zlătar, din s. zalato - aur [rom/ ţigan aurar, care prin profesia tradiţională, specifică etniei, se ocupă de confecţionarea unor bijuterii din aur sau de alte obiecte din metale neferoase, ușor de prelucrat].

Ajunși la final, după ce s-a trecut prin explicarea celor mai bine de 100 de termeni prezentați, se poate observa că, dacă adâncim sensurile cuvintelor mai vechi conservate cu rost în limbajul liturgic al Bisericii noastre și, în general, în fondul limbii române, aflăm lucruri esențiale despre însăși viața noastră, uneori aceste cuvinte tăinuind sau concentrând, dincolo de crusta literelor, o întreagă învățătură pe care credinciosul o afirmă ori de câte ori rostește cuvântul respectiv. Fiecare cuvânt își are originea, istoria, înțelesurile și conexiunile lui. Cunoscute, acestea pot da valoare, o identitate mai pregnantă și un folos real limbajului și felului nostru de a fi. Acest lucru este cu atât mai prețios în sfera eclesială, a spiritua­lității și a teologiei, ce are ca fundament Cuvântul sau Logosul lui Dumnezeu înomenit, după cum se arată în Evanghelia după Ioan: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). De asemenea, tot termenul cuvânt, însoțit de substantivul propriu Dumnezeu, compune în limbile consacrate ale Ortodoxiei - greacă și rusă - theologos/ theologhia, respectiv bogoslov/ bogoslovie, ce înseamnă vorbire despre Dumnezeu sau chiar vorbire cu Dumnezeu, așa cum afirma părintele Rafail Noica cu prilejul centenarului de la București închinat marelui teolog român, părintele Dumitru Stăniloae (1903-2003), întâlnire la care au luat cuvântul inclusiv teologi ruși, în urmă cu exact 20 de ani.

În atmosfera spirituală a Anului comemorativ 2023 în Patriarhia Română, ce are în atenție inclusiv imnografia bisericească ce include unele dintre cuvintele tratate în articolul de față, punctăm și fapul că în patrimoniul istoriei relațiilor dintre Biserica noastră și celelalte Biserici Ortodoxe surori din spațiul slav, poate fi inclusă, pe lângă alte legături - cum ar fi cele realizate prin Sfinții Paisie Velicicovschi, Dimitrie cel Nou din Basarabi, Nicodim de la Tismana, ori Sfintele Cuvioase Parascheva de la Iași și Teofana Basarab -, și înrudirea lexicală reflectată în cuvintele de origine slavonă, adoptate și păstrate în limba română și în mediul nostru bisericesc. Astfel de ancore spirituale, culturale, istorice și lingvistice, dacă sunt cunoscute și interpretate cu obiectivitate și discernământ, pot contribui la întărirea comuniunii dintre popoarele ortodoxe și Bisericile lor surori.