Astăzi, Biserica Ortodoxă cinsteşte pe Ocrotitorul României, Sfântul Apostol Andrei. A fost „cel Întâi Chemat” la apostolie de către Mântuitorul Hristos şi, la rându-i, a chemat pe mulţi la dreapta credinţă, într-o bogată activitate misionară ce l-a purtat până la gurile Dunării de Jos. Tradiţiile locale legate de cultul Sfântului Andrei au îmbogăţit tezaurul popular românesc, păstrându-se, din generaţie în generaţie, până astăzi. Pentru că strămoşii noştri geto-daci au primit cuvântul Evangheliei şi au fost botezaţi de Sfântul Apostol Andrei, îl cinstim ca ocrotitor şi cel dintâi părinte spiritual al românilor.
Sfântul Apostol Andrei este întâlnit, pentru prima dată, în cuprinsul Sfintelor Evanghelii. Era iudeu de neam, frate al Sfântului Apostol Petru, care mai înainte se chema Simon, şi fiu al pescarului Iona din Betsaida. Cetatea Betsaida, situată pe ţărmul Mării Galileii, în nordul Ţării Sfinte, a oferit Mântuitorului trei apostoli dintre cei doisprezece: pe fraţii Andrei şi Petru şi pe Sfântul Apostol Filip. Pescar de meserie, Andrei a fost prins în mrejele propovăduirii de Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, pe lângă care a ucenicit până la chemarea la apostolat. În pustiul Iordanului a crescut auzind cuvintele proorocului despre venirea lui Mesia, iar în momentul Botezului Domnului a văzut pe „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Dacă întreaga viaţă trăise cu nădejdea că va veni un Mântuitor, iată că se plinise vremea şi, în chiar a doua zi după Epifania de la Iordan, Andrei putea împărtăşi bucuria prezentului cu fratele său: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)”.
Răspunde cu bucurie chemării de a deveni „pescar de oameni” şi participă, alături de Mântuitorul, la întreaga istorie prezentată de Sfinţii Evanghelişti. Doar de două ori mai este amintit numele Sfântului Apostol Andrei, în Evanghelia Sfântului Ioan Teologul, cu ocazia a două evenimente inedite. Aflăm că Sfântul Andrei este cel care, cu ocazia înmulţirii minunate a pâinilor în părţile Tiberiadei, identifică în mulţime pe un băiat care avea cinci pâini de orz şi doi peşti şi îl aduce în faţa Învăţătorului. La momentul Intrării Domnului în Ierusalim, împreună cu Apostolul Filip, intermediază o întâlnire cu Mântuitorul unor greci veniţi să sărbătorească Paştile iudaic. Mai departe, îl întâlnim doar ca personaj colectiv, alături de ceilalţi apostoli, martor la minuni, ascultând învăţături, suferind şi tânguindu-se în timpul patimilor Domnului, bucurându-se de Învierea Sa şi primind porunca propovăduirii Evangheliei la toate neamurile.
Propovăduirea Sfântului Apostol Andrei, în istoria Bisericii
Începând cu anul 33, după Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii creştine la Ierusalim, Sfinţii Apostoli şi-au însuşit porunca de a predica dreapta credinţă pretutindeni. Unii istorici şi teologi din primele secole creştine atestă că Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, numit atunci Sciţia. Astfel, un sinaxar constantinopolitan aminteşte pătimirea Sfântului Andrei la 30 noiembrie, după ce a propovăduit în „toată regiunea Bitiniei şi Pontului, în provinciile romane Tracia şi Sciţia”. Un alt sinaxar al Bisericii de Constantinopol ne oferă o variantă mai lungă a pătimirii Sfântului Andrei, menţionând că „lui Andrei, celui Întâi Chemat, i-au căzut la sorţi Bitinia, părţile Pontului Euxin (Marea Neagră, n.r.) şi ale Propontidei, cu cetăţile Calcedon şi Bizanţ, Macedonia, Tracia şi regiunile care se întind până la Dunăre, Tesalia, Elada, Ahaia şi cetăţile Aminsos, Trapezunt, Heracleea şi Amastris”.
Prezenţa Sfântului Andrei este atestată şi în cetatea Sinope din părţile Pontului, localizată astăzi pe ţărmul turcesc al Mării Negre. O tradiţie locală afirmă că, în această cetate, un pictor al timpului i-a zugrăvit chipul, făurind prima icoană a unui apostol. De asemenea, se amintesc o serie de minuni săvârşite de Sfântul Andrei aici, minunat fiind şi felul cum a scăpat viu din chinurile la care a fost supus.
Despre propovăduirea Sfântului Apostol Andrei în Sciţia vorbeşte şi Sfântul Ipolit Romanul - martirizat în timpul persecuţiei împăratului Deciu (249-251) - în lucrarea „Despre apostoli”. În secolul al IV-lea, în „Istoria Bisericească”, Eusebiu de Cezareea nota: „Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După Tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia...”. Mai târziu, în secolul al VIII-lea, călugărul Epifanie, în „Viaţa Sfântului Apostol Andrei”, număra sciţii între popoarele evanghelizate de el. În secolul al XIV-lea, istoricul bizantin Nichifor Calist reia tradiţia consemnată de Origen (secolul al III-lea) şi Eusebiu de Cezareea, afirmând că Sfântul Andrei a predicat „în pustiurile scitice”. Tot dintr-un sinaxar al Bisericii de Constantinopol aflăm că Sfântul Andrei a hirotonit episcop la Odessos (astăzi Varna, în Bulgaria) pe ucenicul său, Amplie, pomenit ca sfânt în calendarul ortodox la 31 octombrie.
Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, scria, la sfârşitul secolului al XVII-lea, în cartea „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”, că „Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorţi) Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului, Halcedonului şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Tracia şi Macedonia, Tesalia şi, sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, şi acestea toate le-a umblat”.
Istoricul bisericesc Nichifor Calist aminteşte că Sfântul Apostol Andrei a plecat din părţile Sciţiei spre sud, trecând prin Tracia, şi a ajuns la Bizanţ, viitorul Constantinopol. O veche tradiţie păstrată de cronografi bizantini afirmă că acolo a hirotonit episcop pe Stahie, unul dintre ucenicii săi. De altfel, Biserica din Constantinopol îşi revendică originea apostolică de la Sfântul Andrei, pe care-l cinsteşte ca ocrotitor.
Martiriul la Patras şi cinstirea sfintelor sale moaşte în întreaga lume creştină
De la Constantinopol, a trecut prin Macedonia şi Tesalia, ajungând până în oraşul Patras din Ahaia, în Grecia de astăzi. În cetatea Patras, a convertit, printre alţii, pe Maximila, sora proconsulului Egheat al Ahaiei. Din porunca acestuia, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat, răstignit cu capul în jos pe o cruce din tei, în formă de X. Anul muceniciei Sfântului Apostol Andrei oscilează, în datele istoricilor, între persecuţia împăratului Nero (54-68) şi cea a împăratului Domiţian (81-96). Biserica primară a stabilit, încă de la sfârşitul secolului al II-lea, ziua de 30 noiembrie ca dată a prăznuirii Sfântului Apostol Andrei.
Moaştele Sfântului Andrei s-au păstrat în cetatea Patras până în anii 356-357, când împăratul Constanţiu le-a aşezat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu ocazia slujbei sfinţirii, după restaurare. În a doua jumătate a secolului al IV-lea, Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, scria că părticele din sfintele sale moaşte au fost oferite bisericilor din Milan, Nola şi Brescia din Italia. În jurul anului 850, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul restituie locuitorilor din Patras racla cu capul Sfântului Apostol Andrei. După Cruciada a IV-a, din 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaştele Sfântului Andrei, păstrate în capitala imperiului, să fie aşezate în catedrala din Amalfi, Italia. În aprilie 1462, în timpul papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei din Patras a fost aşezat într-o biserică din Roma. La 26 septembrie 1964, în timpul papei Paul al VI-lea, Vaticanul a restituit racla cu capul Sfântului Apostol Andrei Mitropoliei de Patras a Bisericii Ortodoxe a Greciei.
Începând din anul 750, Sfântul Andrei este cinstit ca patron spiritual al Scoţiei, pe al cărei steag este reprodusă crucea în formă de X. Mai este ocrotitor al Poloniei, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei. De altfel, încă din secolul al XVII-lea, Cancelaria Rusiei considera Ordinul Sfântului Apostol Andrei între cele mai mari distincţii. În anul 1700, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a fost decorat cu acest ordin de către ţarul rus Petru I cel Mare. De asemenea, este ocrotitorul oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Bruges şi Patras.
Sfântul Apostol Andrei, în tradiţia şi folclorul românesc
Odată ajuns în părţile Dobrogei, Sfântul Andrei va fi predicat în Histria, Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic), cetăţi în care convieţuiau grecii cu geto-daco-romanii, strămoşii românilor. De aici pornesc şi numeroasele tradiţii din folclorul românesc. Între ele, cea care aminteşte despre popasul făcut de Sfântul Andrei în Dobrogea, pe teritoriul dregătorilor Cutusun şi Dura, în satul Cuzgun, astăzi hotarul comunei Ion Corvin (judeţul Constanţa), în apropiere de graniţa româno-bulgară. În apropierea acelei aşezări se află o pădure ce adăposteşte două peşteri, care au servit apostolului şi însoţitorilor săi drept loc de odihnă. Aceste peşteri au devenit lăcaşuri de cult pentru populaţia din zonă, iar Peştera Sfântului Andrei este socotită prima biserică de pe teritoriul ţării noastre. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfinţit peştera, însă a urmat o perioadă dificilă, până în anul 1990, când a început ridicarea unei mănăstiri. O serie de hidronime păstrează amintirea Sfântului Apostol în zonă, cum ar fi „Pârâiaşul Sfântului Andrei” sau „Apa sfântului”.
Tot în tradiţia străbună românească s-a păstrat şi o serie de colinde: „Ne daţi ori nu ne daţi/ Că mergem în altă casă/ Unde Sânt Andrei ne lasă/ Şi ne face tolba grasă”. În altă creaţie, este prezentat într-un dialog cu colindătorii. La întrebarea: „Spune, spune, Moş Andrei, cel cu crucea cea de tei,/ Cine, cine-i Moş Crăciun, Moş Crăciun, cel mai bătrân”, Sfântul Andrei răspunde: „Moş Crăciun e Tatăl vostru, e şi Dumnezeul nostru/ El a făcut şi pe pom, şi pe capră, şi pe om/ Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa, trece-mă şi Dunărea/ Ca să afle Dacia, că S-a născut Mesia”.
Balada „Peştera Sfântului Andrei” leagă amintirea celui dintâi ales între apostoli de numele lui Decebal şi Traian, socotiţi ctitori ai neamului nostru. Versurile acestei balade, armonizate, au dat naştere unui frumos colind închinat Sfântului Andrei. Cu ocazia ridicării Eparhiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie, în cuvântul festiv rostit de vrednicul de pomenire IPS Antim Nica, la 9 noiembrie 1975, s-au amintit versurile acestei balade, motivând că „aceste scumpe amintiri au încălzit inimile înaintaşilor noştri şi ele însufleţesc şi astăzi solemnitatea noastră”: „Colo pe grindei,/ Crâng de alunei,/ Val de arţărei,/ Sfânta mănăstire,/ Loc de tăinuire/ Şi tămăduire,/ Şi piteşte-n tei/ Casa lui Andrei,/ De la schit la cruce,/ Scară care duce,/ Din cruce la schit,/ Scări de coborât.../ De la schit în sus,/ Crucea lui Iisus,/ De la cruce în tei/ Casa lui Andrei.../ La schitul din tei/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea/ Şi descăleca?/ Venea Decebal/ Călare pe-un cal,/ Sfinţii că-i găsea,/ Cu ei că-mi vorbea,/ Dar nu se închina,/ Nici cruce-şi făcea./ La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Traian că venea,/ La slujbă şedea,/ Slujba asculta,/ Şi îngenunchea,/ Şi nu se închina.../ Pe murg călărea/ Şi cale-şi lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului.../ Andrei col-la schit/ Uita c-a ieşit,/ Cu papucii lui,/ Talpa raiului,/ Şi potcapuâ lui/ Arca cerului,/ Cu veşminte sfinte,/ Fraţii înainte,/ Cu toiag şi cruce,/ Candele-n răscruce,/ Lumânări aprinse,/ Vâlvătăi cuprinse.../ Iară Sânt Andrei/ Sub crucea din tei,/ Schitul din grindei,/ Se roagă mereu/ La bun Dumnezeu”.
Cinstirea de care se bucură sfântul în evlavia populară din ţara noastră a făcut ca peste 130 mii de români să se afle sub patronajul spiritual al Sfântului Andrei, purtându-i numele care înseamnă „bărbăţie”, „curaj” şi serbându-şi, astăzi, ziua onomastică.
Patronajul Sfântului Apostol Andrei în ţara noastră
În anul 1908 este reînfiinţat Seminarul Eparhial din Galaţi, prima instituţie aşezată sub patronajul Sfântului Andrei în ţara noastră. La 5 noiembrie 1992, Consiliul Local al municipiului Galaţi răspundea favorabil proiectului Eparhiei Dunării de Jos, alegând pe Sfântul Apostol Andrei ca ocrotitor spiritual al oraşului, aceasta fiind prima iniţiativă de acest gen pe plan naţional, când un oraş întreg se aşază sub ocrotirea unui sfânt.
În şedinţa din mai 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei.
În octombrie 1996, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, au fost aduse la noi în ţară moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Patras. În luna mai a anului următor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăşte ca ziua de 13 octombrie să se înscrie în calendar drept „Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Iaşi”, iar data de 17 octombrie să fie introdusă în calendarul bisericesc ca sărbătoare a „Trecerii moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Galaţi”. În cadrul evenimentelor organizate de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, închinate Sfântului Apostol Andrei, IPS Mitropolit Nicodimos de Patras a sugerat înscrierea evenimentului în calendarul bisericesc, în scopul prelungirii peste timp a amintitului eveniment în conştiinţa şi spiritualitatea credincioşilor români. În România, Sfântul Apostol Andrei a fost întâmpinat cu un tropar închinat aducerii moaştelor sale, special compus de IPS Nicodimos, Mitropolit de Patras.
În anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, datorită evlaviei poporului drept-credincios faţă de Sfântul Apostol Andrei. De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc.
Cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol Andrei din noiembrie 2002, IPS Mihail, Arhiepiscopul ortodox al Vienei şi Mitropolit al Austriei şi Ungariei, sosit la Galaţi ca reprezentant al Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarh Ecumenic de Constantinopol, a dăruit Eparhiei Dunării de Jos cea mai mare părticică din moaştele Sfântului Apostol Andrei „Protoclitul” existentă în Europa, în afara sfintei relicve de la Patras.
În luna februarie a anului 2004, Mitropolia elenă a Trifiliei şi Olimpiei a dăruit Arhiepiscopiei Tomisului părticele din moaştele sfântului, care au fost depuse la Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei” din judeţul Constanţa.
Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit la Galaţi prin rugăciuni solemne şi activităţi sociale
PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, şi participanţilor la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, următorul mesaj:
Cu deosebită bucurie, am primit scrisoarea prin care ne vestiţi organizarea celei de-a XVII-a ediţii a sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, organizată cu vrednicie şi jertfelnicie în Arhiepiscopia Dunării de Jos.
Ca şi în anii precedenţi, remarcăm în acest An al Sfinţilor Capadocieni, al împlinirii a 650 de ani de existenţă a Mitropoliei Ţării Româneşti şi al înălţării Eparhiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie bogăţia programului pe care l-aţi pregătit şi care cuprinde manifestări bisericeşti, culturale, educaţionale, misionare şi social-filantropice deosebite, dintre care subliniem, în primul rând, programul liturgic în cadrul căruia vă veţi bucura şi de prezenţa Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Daniil de Kesarini, din Atena - Grecia, apoi concursurile şcolare de la Galaţi şi Brăila, în cadrul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, simpozionul naţional şi concertul tradiţional al tinerilor de la mai multe seminarii din ţară, inaugurarea Centrului „Speranţa” de la Aşezământul „Sfântul Vasile cel Mare” din Galaţi şi a Centrului multifuncţional „Speranţe pentru vârsta a treia” de la parohia gălăţeană cu hramurile „Pogorârea Duhului Sfânt” şi „Sfântul Stelian”.
Toate aceste evenimente sunt expresii binecuvântate ale unei vieţi bisericeşti foarte active şi diversificate, menită să încălzească, prin sfânta lumină a credinţei şi faptelor bune, sufletele credincioşilor din eparhia pe care, cu multă jertfă şi bogăţie de roade, o păstoriţi.
În această lumină, sufleteşte şi duhovniceşte, Ne alăturăm şi Noi Înalt Preasfinţiei Voastre, Înalt Preasfinţite Părinte Casian, şi tuturor preoţilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos, binecuvântând cu părintească dragoste Sărbătoarea Galaţilor, ca fiind o minunată lucrare spirituală şi misionară a Ortodoxiei Româneşti.
Cu aleasă preţuire, frăţească îmbrăţişare şi părintească binecuvântare,
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Hramul parohiei ortodoxe române din Ladispoli – Italia
În zilele de 27, 28, 29 noiembrie 2009, Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” din Ladispoli, în colaborare cu Primăria oraşului Ladispoli, şi-a sărbătorit ocrotitorul, pe Sf. Apostol Andrei şi, totodată, Ziua Naţională a României. Acest eveniment este marcat de o serie de manifestări specifice, care acoperă atât latura spirituală, cât şi cea cultural-socială, informează Departamentul Mass-media al Episcopiei Române a Italiei. Scopul acestei acţiuni este acela de a mulţumi lui Dumnezeu şi Sfântului Apostol Andrei - Apostolul românilor, pentru toate binefacerile aduse comunităţii noastre, se arată în comunicat, dar şi de a promova cultura şi tradiţiile româneşti în contextul societăţii multiculturale în care trăim.
