Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Milostivirea faţă de semeni, începutul asemănării cu Dumnezeu

Milostivirea faţă de semeni, începutul asemănării cu Dumnezeu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate religioasă
Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 24 Noi, 2019

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit duminică, 24 noiembrie 2019, în Duminica a 30-a după Rusalii, un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, în care a evidenţiat faptul că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Luca 18, 18-27), despre dregătorul bogat şi păzirea poruncilor, ne arată în esenţă că milostenia este cale spre mântuire.

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Evanghelia Duminicii a 30-a după Rusalii este un îndemn la milostenie sau la ajutorarea celor săraci. „Sfântul Evanghelist Luca ne pune în față problema bogăției ca obstacol în calea mântuirii și a desăvârșirii vieții creștine. Bogăția nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca de ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăție robește sufletul nostru și nu mai lasă în el loc pentru prezența lui Dumnezeu şi pentru legătura noastră cu El”, a arătat Preafericirea Sa. 

Patriarhul României a evidenţiat că, spre deosebire de bogatul nebun căruia i-a rodit ţarina (Luca 12, 16-21) şi care nu ştia unde să-şi păstreze bogăţia primită de la Dumnezeu într-un mod neaşteptat, dregătorul bogat din Evanghelia Duminicii a 30-a după Rusalii era un om preocupat de mântuirea sufletului său. „Bogatul din Evanghelia de astăzi, un oarecare dregător, cu pres­tanță în societatea iudaică, este un om evlavios și virtuos sau moral. Când Mântuitorul Iisus Hristos enumeră poruncile pe care trebuie să le împlinească acesta potrivit Legii Vechiului Testament, și anume: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta» (Ieșirea 20, 12-16), acest bogat a răspuns: «Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele» (Luca, 18, 21). Deci, este vorba aici de un bogat evlavios și virtuos, care își pune cea mai serioasă întrebare a vieții sale pe pământ: «Ce să fac ca să moștenesc viața de veci?» (Luca 18, 18). Totuşi, dregătorul acesta pare a fi un om nemulțumit cu viața pământească, nu pentru că ar fi sărac, nici pentru că ar fi trecut prin multe greutăți, ci pentru că doreşte viaţa veşnică, deoarece simte că omul este chemat să trăiască în iubirea veșnică a lui Dumnezeu, fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic viu. Domnul Iisus Hristos i-a zis dregătorului bogat: «Știi poruncile?», și îndată le-a enumerat, deși era convins că acest dregător cunoștea poruncile Legii vechi. De ce? Pentru că a voit Iisus să arate că tot ceea ce făcuse dregătorul până atunci nu era suficient. Prin urmare, Iisus i-a spus: «Încă una îți lipsește» (Luca 18, 22). Îi mai lipsea o componentă importantă a vieții spirituale și morale. Ce anume îi lipsea? Generozitatea sau dărnicia, adică milostenia sau ajutorarea săracilor”, a explicat Preafericirea Sa. 

„Dumnezeu dorește să fim milostivi față de semeni”

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că dregătorul bogat, deşi era evla­vios şi virtuos, era zgârcit şi nemilostiv. „Domnul Iisus Hristos voiește să îi arate acestuia că nu este suficient a fi curat și cinstit și a nu face rău cuiva, ci pentru a fi cu adevărat fericit, omul trebuie să facă mult bine, să fie și milostiv sau darnic, să ajute pe semenii aflaţi în nevoi. Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne atrage atenția că nu este suficient să postim mult, să ne rugăm mult, să ne înfrânăm de la păcat, dacă nu suntem și milostivi. De ce? Pentru că milostivirea, ca iubire sfântă sau bunătate arătată față de semenii noștri, este începutul asemănării omului cu Dumnezeu Cel milostiv. Dumnezeu dorește ca noi să fim nu numai recunoscători față de El, ci să fim și milostivi față de semeni”, a reliefat Preafericitul Părinte ­Patriarh Daniel. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai arătat că Domnul Iisus Hristos a oferit dregătorului bogat o chemare, nu l-a forțat sau obligat în vreun fel: „Pentru acest bogat, verbul «a avea mai mult» era mai prețios și mai atractiv decât verbul «a fi mai bun». Cu toate acestea, Domnul Iisus Hristos a văzut că dregătorul bogat avea în suflet o căutare sinceră și o dorință sfântă, și anume dorința dobândirii vieții veșnice. Din acest motiv, Domnul Iisus nu încearcă să-l convingă, ci îl lasă în starea de întristare, adică în starea de luptă cu sine însuși, pentru ca, în mod liber, să răspundă la întrebarea dacă poate sau nu să Îi urmeze lui Iisus. De aceea, Domnul Iisus nu-l mai întreabă nimic pe dregătorul bogat, nici nu-i mai explică nimic, ci respectă în tăcere libertatea lui de a-I urma sau nu, de a împlini sau nu sfatul pe care i l-a dat El. Deci, Domnul Iisus Hristos propune, dar nu impune; recomandă, dar nu comandă schimbarea vieții; cheamă, dar nu constrânge; fascinează, dar nu fanatizează; povățuiește, dar nu presează sufletul dregătorului bogat”.

Omul ia cu el lumina spirituală a faptelor bune

Preafericirea Sa a mai spus că numai prin dărnicie și milostenie, averile materiale trecătoare devin comori spirituale veșnice: „Averile nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor, ci se transferă de pe pământ la cer, în înțelesul că milostenia sinceră și smerită schimbă valoric averile materiale pământeşti în lumina spirituală a faptelor bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se mută la cer, după moartea trupului, adică după despărțirea lui de bunurile materiale din lumea aceasta (...). Pentru a ne vindeca de patima lăcomiei, avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Dacă noi Îi cerem ajutorul, Dumnezeu ne ajută să ne schimbăm modul de a gândi, să realizăm această schimbare a averilor pământești în comoară cerească și să-I urmăm Lui. Mai precis, să renunțăm la ceva pentru a primi pe Cineva, să renunțăm la daruri materiale pentru a primi pe Dumnezeu-Dăruitorul, pentru ca El să devină Viața vieții noastre”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că, potrivit Tradiţiei bisericești, dregătorul bogat şi-a vândut averile, iar banii i-a împărțit săracilor şi apoi a devenit unul dintre ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos, iar mai târziu a ajuns episcop în Asia Mică.
La final, Patriarhul României a subliniat că îndemnul adresat de Domnul dregătorului din Evanghelie a rodit mult în viața multor credincioși din Biserică: „Îndemnul Domnului Iisus Hristos adresat dregătorului bogat de a transforma, prin milostenie, comorile materiale pământești în comoara spirituală cerească a fost urmat în istorie de o mulțime de oameni bogați, care au devenit monahi sau monahii în mănăstiri, sau ctitori de biserici şi aşezăminte sociale, sau donatori care au sprijinit cu averea lor materială lucrarea spiritual-misionară și socială a Bisericii, dobândind astfel mântuirea sufletului sau fericirea vieții veșnice, pentru că au ajutat mult pe alții prin dărnicia lor”.

Citeşte mai multe despre:   predica  -   Patriarhul Daniel  -   Reşedinţa patriarhală  -   Dregatorul bogat