Academicianul Nicolăescu-Plopşor

Constantin Nicolăescu-Plopşor s-a remarcat ca erudit istoric, folclorist, prozator, etnograf şi arheolog. Membru corespondent al Academiei Române, savantul a fost un permanent sprijinitor al Bisericii de pe meleagurile oltene în vremuri de restrişte. A contribuit la înfiinţarea Mitropoliei Olteniei şi a tipărit numeroase lucrări bisericeşti.

Constantin Nicolăescu-Plopşor s-a născut la 20 aprilie 1900 în satul Plopşor (jud. Dolj) şi s-a stins din viaţă la 30 mai 1968, la Bucureşti, de ziua Înălţării Domnului. "Slujba de înmormântare, după ritualul creştin-ortodox, a fost săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu IPS Mitropolitul Firmilian, colegul de facultate al defunctului, care pe răspunderea sa a hotărât ca preoţii şi diaconii să preceadă convoiul în veşminte bisericeşti ortodoxe până la cimitirul Sineasca" (Dumitru Bălaşa). Un stâlp dacic cu însemne creştine aminteşte şi astăzi de marele om de cultură oltean.

A vrut să se facă preot

A urmat clasele primare la Şcoala "Obedeanu". Părinţii doreau să-l facă preot, însă o întâmplare din timpul Bobotezei l-a făcut să renunţe la acest gând. Cursurile secundare le va urma la Colegiul Naţional "Carol I". Termină Facultatea de Istorie din Bucureşti, manifestând o aplecare specială spre epoca paleoliticului. S-a specializat la Institutul de Antropologie din Paris şi a primit titlul de doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti.

A fost profesor şi director la Gimnaziul din Pleniţa, unde a editat revista "Îngeraşul Şcolarului". A pus bazele Arhivelor Statului din Craiova şi a fost director al Muzeului Regional Oltenia. În 1956 devine conducătorul Sectorului Paleolitic, apoi al Secţiei paleolitice la Institutul de Arheologie al Academiei Române. "Abia sub conducerea lui Plopşor se poate vorbi cu adevărat de o şcoală paleolitică românească" (Vladimir Dumitrescu). În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1966 a înfiinţat Centrului de Istorie, Filologie şi Etnologie din Craiova al Academiei Române. Din 1967 a fost profesor la Universitatea din Craiova.

Sub conducerea sa au luat fiinţă Institutul de Arheologie Oltenia şi Institutul de Istorie Naţională, unde a editat 12 volume din revista "Oltenia". A contribuit decisiv la înfiinţarea muzeelor din Slatina, Corabia, Orlea, Bicaz şi Durău. A participat la mai multe congrese internaţionale, devenind membru activ al Societăţii Preistorice Franceze şi al Institutului Internaţional de Antropologie.

Stâlp de nădejde al Bisericii din Oltenia

Savantul a adus o contribuţie importantă la viaţa Bisericii din Oltenia. La 1 aprilie 1940, Tipografia Mitropoliei Olteniei a fost mutată de la Episcopia Râmnicului şi Severinului într-o casă din Craiova, în locul unde acum se află magazinul "Mercur". Nu de puţine ori Nicolăescu-Plopşor venea aici pentru a se pune la curent cu principalele tipărituri bisericeşti.

"Plopşor a fost stâlpul de rezistenţă al Bisericii oltene, militând pentru înfiinţarea şi reînfiinţarea Mitropoliei" (Ion Stoian). Începând cu 1930 a făcut parte din grupul care a avut un rol important la finisarea lucrărilor şi la sfinţirea Bisericii "Sfântul Dumitru" din 26 octombrie 1933. Familia sa a dăruit sfânta masă a altarului, din marmură adusă din Italia. Acum l-a cunoscut pe episcopul Vartolomeu al Râmnicului. La 7 noiembrie 1939 s-a înfiinţat Mitropolia Olteniei, Râmnicului şi Severinului, iar Nicolăescu-Plopşor a făcut parte din Comitetul Eparhial al Episcopiei Râmnicului.

Savantul s-a opus unor abuzuri venite din partea puterii politice. La 20 aprilie 1945, Mitropolia Olteniei a fost desfiinţată, iar mitropolitul Nifon Criveanul a fost pensionat. În acelaşi an, de hramul catedralei, Nicolăescu-Plopşor a ţinut o cuvântare în urma căreia s-a înfiinţat un comitet care a intervenit la Bucureşti împotriva unei astfel de măsuri. La 24 mai 1947 s-a înfiinţat Arhiepiscopia Craiovei, din Adunarea Eparhială făcând parte şi savantul.

Editor de carte bisericească

A înfiinţat Editura "Pământ şi Suflet Oltenesc" şi a descoperit şi tipărit mai multe cărţi de certă valoare: Hronograful Ţărei Rumăneşti, de Dionisie Eclesiarhul, Viaţa preacuviosului Nicodim, sfinţitul, arhimandritul şi întemeietorul Sfintei Mănăstiri Tismana, Maglavitul. Acte şi documente privitoare la istoria satului Maglavit-Dolj şi a minunilor întâmplate acolo ş.a.

În "Prefaţa" pe care o scrie cronicii lui Dionisie Eclesiarhul, Nicolăescu-Plopşor consemna: "Tipărirea unei astfel de cărţi cerând multă cheltuială, dorinţa mea de a retipări în Biblioteca "Pământ şi Suflet Oltenesc" opera cronicarului Dionisie, ar fi rămas neîmplinită, dacă gândul meu n-ar fi fost înţeles şi îmbrăţişat cu atâta căldură de Prea Sfinţitul nostru Episcop Vartolomeu, care a hotărât ca opera celui ce a fost Eclesiarh al Sfintei Episcopii a Râmnicului acum un veac şi jumătate să fie tipărită în teascurile tiparniţei episcopale".

În "Preacuvântarea" lucrării despre Maglavit, savantul menţionează condiţiile în care a început alcătuirea unui astfel de studiu: "Comitetul înfăptuirilor evanghelice de la Maglavit făcându-mi marea cinste să-mi încredinţeze întocmirea unei cărţi, în care să fie trecute pe larg toate actele şi documentele privitoare la istoria satului Maglavit şi a minunilor întâmplate acolo, dau la iveală această lucrare, care fără îndoială dat fiind timpul prea scurt în care am alcătuit-o, va avea multe lipsuri. Însă, cum se poate vedea din citirea ei, am căutat să stabilesc adevărul istoric sprijinit numai pe documente".

"Intelectual polivalent, a fost şi un fin şi pasionat colecţionar de artă" (Nicolae Andrei). Astfel că în anul 2000, la 100 de ani de la naşterea savantului, a fost deschisă o expoziţie la Muzeul Olteniei în care au fost expuse mai multe obiecte la care şi-a adus contribuţia savantul: 25 icoane pe lemn, 38 icoane pe sticlă, mai multe covoare şi obiecte de ceramică, albume şi fotografii, toate sub îngrijirea fiicei sale, Mira Nicolăescu-Plopşor.

"Creangă al Olteniei"

A publicat culegeri de cântece populare, fiind cel care a cules şi editat majoritatea versurilor rapsodului popular Radu de la Giubega. În 1944-1945 a publicat Monografia Judeţului Dolj-Izvoare folclorice. "Ca scriitor, Constantin Nicolăescu-Plopşor îşi trage seva artistică din graiul ţărănesc, fiind un bun cunoscător al vieţii rurale în toată complexitatea ei sufletească. În tematica operei sale literare nu lipsesc elementele anecdotice şi umoristice. Păstrător al tezaurului de gândire şi sensibilitate ţărănească, Constantin Nicolăescu-Plopşor a realizat o operă literară sui-generis, de o savoare fără egal. (…) Limba eroilor lui Nicolăescu-Plopşor are un deosebit farmec dialectic, în scrierile sale se regăseşte un bogat lexic ţărănesc, dar mai cu seamă proverbe şi zicători, autorul putând fi numit pe drept cuvânt "Creangă al Olteniei", cum nu puţini critici ai lucrărilor sale l-au considerat" (Florea Firan)".

Academia Română a decis ca Centrului de Istorie, Filologie şi Etnografie din Craiova, înfiinţat prin hotărârea Prezidiului din 29 decembrie 1965 şi condus prima oară de savant, să-i poarte numele post-mortem.