Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Binecuvântare la o lavră monahală de tradiție din Capitală

Binecuvântare la o lavră monahală de tradiție din Capitală

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 08 Apr, 2019

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a binecuvântat duminică credincioșii și obștea monahală de la Mă­năs­tirea Antim din București, Paraclis Patriarhal. Preafe­ricirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat faptul că pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii, de la Sfântul Evan­ghelist Marcu (9, 17-32),  arată că „şi atunci când mustră pe oameni pentru slaba lor cre­dinţă, sau pentru necredinţa lor, Hristos Domnul rămâne statornic în iubire faţă de cei care suferă”.

Credincioşi veniţi din Bucureşti, dar şi din împrejurimile Capitalei au participat duminică, 7 aprilie 2019, la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Antim, de un sobor de preoţi şi diaconi. Aceştia au înălţat rugăciuni către Dumnezeu, s-au împărtăşit în cadrul Sfintei Liturghii cu Sfintele Taine şi au ascultat predica Patriarhului României, care le-a vorbit despre vindecarea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos fiului lunatic, precum şi despre viaţa şi virtuţile Sfântului Cuvios Ioan Scărarul. Preafericirea Sa a subliniat că din Evanghelia vindecării fiului care era stăpânit de un duh necurat, noi vedem iubirea milostivă a lui Hristos. „Mântuitorul Iisus Hristos rămâne statornic în iubire. Chiar şi atunci când mustră pe oameni pentru slaba lor credinţă, sau pentru necredinţa lor, rămâne statornic în iubire faţă de cei care suferă. Mustrând poporul necredincios, inclusiv pe tatăl copilului, în mod voalat, totuşi El nu Se supără pe copilul care suferă (...). Acest tată sărman al copilului a înţeles mustrarea lui Iisus şi s-a pocăit şi printre lacrimi a strigat «Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!» (Marcu 9, 24). Prin aceasta vedem că, urmare a pocăinţei lui cu lacrimi, s-a întărit credinţa sa. Pocăinţa lui i-a adus şi multă smerenie. De aceea a adăugat: «Ajută necredinţei mele!». Iisus, după ce l-a vindecat pe tatăl copilului de îndoială, de credinţă şovăielnică, îl vindecă pe fiul acestuia, îl eliberează pe copil de stăpânirea duhului mut şi surd şi-l dăruieşte tatălui său, sănătos şi liber. Din Evanghelia de astăzi vedem cât de mult contează faptul că avem sau nu avem credinţă. Iisus vede în faţa Lui, pe de o parte, multă necredinţă, iar pe de altă parte, multă suferinţă. Evanghelia ne învaţă că foarte adesea demonii au putere asupra oamenilor atunci când slăbeşte credinţa în popor”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

În continuare, Preafericirea Sa a evidenţiat că Mântuitorul Iisus Hristos nu a vindecat doar îndoiala tatălui şi pe fiul acestuia, care era lunatic, ci i-a vindecat şi pe ucenici de nepricepere duhovnicească. „Ucenicii L-au întrebat pe Iisus: «Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?» (Marcu 9, 28). Iar Iisus le-a răspuns: «Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu post» (Marcu 9, 29). Aceasta nu ştiau ucenicii. Li s-a dat puterea să vindece bolnavii şi să scoată demoni prin cuvânt. Dar nu ştiau că există un soi de demoni care nu ies doar la pronunţarea cuvintelor de către slujitorii lui Iisus, ci numai prin rugăciune şi post. Evanghelia ne arată că pentru lupta duhovnicească împotriva patimilor şi a duhurilor necurate, mândre şi rele, trebuie multă rugăciune, unită cu postul. Duhurile rele nu se impresionează de cuvintele frumoase sau de cuvintele aspre, ci doar de prezenţa Duhului Sfânt în omul care se roagă.

Duhurile rele nu pot fi alungate decât cu puterea prezenţei Duhului Sfânt. De ce? Pentru că numai Duhul Sfânt şi Bun alungă duhurile necurate şi rele. Omul care se roagă şi posteşte se hrăneşte cu harul lui Dumnezeu din rugăciune şi se goleşte de sine, de mândrie, de încrederea exagerată în propriile puteri. Rugăciunea şi postul sunt daruri de la Dumnezeu”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre i-a îndemnat pe toţi părinţii să fie credincioşi, să vină la biserică şi la Hristos pentru a-I cere ajutorul în momentele dificile ale vieţii sau „atunci când copiii lor sunt suferinzi, când trec prin încercări, prin ispite sau prin multe viclenii, care vin de la demoni. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi este o Evanghelie a responsabilităţii părinţilor faţă de sănătatea copiilor, dar şi a îndemnului în a ne întări în credinţă. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că după cum pe un cazan fierbinte nu se aşază muştele, tot aşa, pe sufletul fierbinte, care se află permanent în rugăciune, având credinţă puternică, nu se aşază lucrarea duhurilor rele. Deci, credinţa puternică, rugăciunea fierbinte şi postul ne ajută să avem pe Dumnezeu prezent în noi şi astfel duhurile rele stau la distanţă”, a precizat Preafericirea Sa.

Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Patriarhul României a vorbit apoi despre Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, pomenit în fiecare an pe 30 martie, dar în mod deosebit în Duminica a 4-a din Postul Sfintelor Paşti. „El este un mare dascăl al rugăciunii, al pocăinţei, al despătimirii şi al cultivării virtuţilor sfinte. Sfântul Ioan Scărarul a trăit 70 de ani, între anii 579 şi 649. Anul acesta se împlinesc 1.370 de ani de la moartea sa. Este numit «Scărarul» de la cartea sa «Scara Paradisului» sau «Scara virtuţilor», iar pentru multa sa învăţătură a mai fost numit şi «Ioan Scolasticul». Pentru că a trăit în părţile Muntelui Sinai, a mai fost numit şi «Ioan Sinaitul». Scara este un fel de manual de viaţă duhovnicească, mai ales pentru monahi. El ne arată că, prin smerenie şi iubire, noi ne apropiem de Dumnezeu, biruim patimile egoiste şi cultivăm virtuţile. Smerenia şi iubirea sunt treptele cele mai profunde ale vieţii duhovniceşti”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. La final, Preafericirea Sa a oferit pentru Mănăstirea Antim mai multe cărţi apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. La rândul său, protosinghelul Vincenţiu Oboroceanu, stareţul Mănăstirii Antim, i-a mulţumit Preafericirii Sale pentru binecuvântare, daruri şi cuvântul de învăţătură şi i-a oferit din partea soborului de slujitori un buchet de flori.