Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Biserica mare a Mănăstirii Ghighiu a fost resfințită

Biserica mare a Mănăstirii Ghighiu a fost resfințită

Galerie foto (68) Galerie foto (68) Știri
Un articol de: Andrei Butu - 15 Aug, 2022

Biserica mare a Mănăstirii Ghighiu din județul Prahova, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Adormirea Maicii Domnului”, a fost sfințită luni, 15 august 2022, în zi de hram. Slujba de târnosire a bisericii, care în perioada 2017-2020 a trecut printr-un amplu proces de restaurare, consolidare și înfrumusețare, a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, și cu Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande. La final, cei care s-au implicat în lucrările realizate la așezământul monahal au primit distincții din partea Preafericirii Sale.

Rânduielile liturgice ocazionate de ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, Adormirea Maicii Domnului, dar și de încununarea lucrărilor realizate la biserica mare a așezământului monahal, la turnul clopotniță, la Altarul de vară și lumânărar, au debutat duminică-seară la Mănăstirea Ghighiu prin săvârşirea slujbei Privegherii de către Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, în cadrul căreia s-a cântat şi Prohodul Maicii Domnului.

La finalul slujbei, ierarhul a târnosit Altarul de vară cu hramurile „Pogorârea Sfântului Duh” și „Sfinții Martiri Brâncoveni” din vecinătatea bisericii mari a vetrei monahale.

A doua zi, într-o atmosferă de pace și rugăciune, mii de credincioși au venit la Mănăstirea Ghighiu, loc de reculegere și rugăciune binecuvântat pentru pelerini, unde au adus Născătoarei de Dumnezeu laudă şi mulţumire.

Sărbătoarea a început de dimineață prin săvârșirea Sfintei Liturghii la Altarul de vară din curtea mănăstirii, de către Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, împreună cu Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande, înconjuraţi de un ales sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte: părintele arhimandrit Nectarie Şofelea, starețul Mănăstirii Radu-Vodă și exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele arhimandrit David Petrovici, sta­reț al Mănăstirii Caraiman și exarh pentru zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureștilor; protosinghelul Iustin Bulimar, starețul Mănăstirii Plumbuita; părintele Adrian-Cosmin Matei, protoiereu al Protopopiatului Ploiești Nord; părintele Mihăiță Stroe, protoiereu al Protopopiatului Ploiești Sud, precum și alți slujitori.

Maica Domnului este icoana vie a Bisericii

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat că sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ne ajută să ne gândim la cele de pe urmă ale vieții noastre: „Anul bisericesc începe cu 1 septembrie și prima sărbătoare mare este Nașterea Maicii Domnului, iar ultima lună din anul bisericesc are în mijlocul ei sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Anul bisericesc este și la începutul său, și la sfârșit ocrotit de Maica Domnului, care este icoana vie a Bisericii. Această sărbătoare ne ajută să ne gândim la modul în care noi plecăm din lumea aceasta și trecem la viața veșnică, la modul în care noi ne mutăm din lumea aceasta trecătoare și limitată la viața veșnică și netrecătoare. În tropar se spune: «prin rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre». (...) Această lună ultimă din anul bisericesc are, prin cele trei sărbători, un triptic: Hristos Dreptul Judecător stă în mijloc, Maica Domnului stă în dreapta Sa în ziua Judecății de Apoi, iar Sfântul Ioan Botezătorul stă în stânga Mântuitorului. Maica Domnului mijlocește în ziua morții și în ziua judecății pentru acei oameni care s-au pocăit, dar nu au mai trăit în istorie ca să arate și faptele pocăinței, ci s-au mântuit prin simpla pocăință ca și tâlharul de pe cruce. Maica Domnului, cu a ei sărbătoare a adormirii, este mijlocitoare înaintea Dreptului Judecător împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul, care este dascălul pocăinței”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat de ce această sărbătoare se numește Adormirea Maicii Domnului. „Nu putea ca trupul din care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu să rămână întru moarte și întru stricăciune. De aceea, Fiul, dorind să cinstească pe mama Sa, care L-a născut ca Om în lume, a hotărât să o mute la ceruri. Este vorba de o mutare din moarte la viață veșnică a Maicii Domnului, nu numai cu sufletul, ceea ce s-a întâmplat imediat după adormirea sa, ci după puțin timp și cu trupul, în care a revenit sufletul și a fost schimbat trupul. A fost schimbat în sensul că a fost înveșnicit, sfințit și preaslăvit, plin de harul lui Dumnezeu ca să nu mai cunoască stricăciunea. Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe au arătat că această mutare a Maicii Domnului și cu trupul la cer nu se numește nici înviere, pentru că nu a văzut-o nimeni înviată, nu se numește nici înălțare, pentru că înălțarea Domnului la cer s-a făcut cu forțe proprii, pe când mutarea ei la cer s-a făcut prin voința lui Hristos. Sărbătoarea aceasta se numește adormire fiindcă a murit real, adică s-a despărțit sufletul de trupul ei, și după aceea sufletul a revenit în trup, trupul a fost înduhovnicit și făcut nestricăcios și nemuritor. De aceea, noi vorbim de Adormirea Maicii Domnului și de mutarea ei la ceruri”, a spus Preafericirea Sa.

„Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții”

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat și motivul pentru care troparul alcătuit de imnografii Bisericii nu­mește ridicarea trupului Născătoarei de Dumnezeu la ceruri „mutare”: „«Mutarea» aceasta înseamnă nu numai o deplasare spațială a trupului din mormânt la cer, ci înseamnă și o mutație, o schimbare a modului de existență de la viața limitată și trecătoare la viața nelimitată și netrecătoare din Împărăția cerurilor. Trupul Maicii Domnului nu intră în descompunere, în stricăciune, ci este schimbat și mutat de către Fiul ei la ceruri, pentru ca să fie alături de Hristos Domnul. Prin aceasta vedem că, potrivit mărturiilor Sfinților Părinți, sărbătoarea este deodată adormire, dar și o preaslăvire, o îndumnezeire a Maicii Domnului pentru a fi pururea cu Hristos în dreapta Lui. (…) Maica Domnului, prin mutarea sa la cer, ne arată destinația noastră ultimă, și anume că omul nu este făcut pentru mormânt, pentru că moartea a fost urmarea păcatului, dar prin Iisus Hristos păcatele se iartă dacă ne pocăim și dobândim viața veșnică. Această sărbătoare ne privește pe noi toți. De aceea a fost așezată de către Biserică în ultima lună a anului bisericesc”.

Preafericirea Sa a arătat apoi semnificația celor trei pasaje evanghelice care se citesc la momentul înconjurării bisericii ce se sfințește. „Aceste trei Evanghelii, în concluziile lor, arată ce înseamnă sfințirea unei biserici, ce daruri mari se primesc în biserica sfințită și sfințitoare. În primul rând, aici se primește iertarea păcatelor, potrivit făgăduinței Mântuitorului Iisus Hristos, Care i-a spus lui Petru: «Orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri». Deci, iertarea păcatelor se dăruiește numai în Biserică. A doua Evanghelie ne spune care este adevărata fericire: «Fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc», adică îl pun în practică. Adevărata fericire este ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și trăirea vieții ca împlinire a poruncii iubirii față de Dumnezeu prin rugăciune și a iubirii față de semeni prin fapte bune. A treia Evanghelie spune că Iisus este Păstorul cel Bun. El cunoaște oile Sale și oile Sale vin după El, iar El le va dărui viață veșnică. De aceea, în timpul împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului în biserica sfințită se cântă «Trupul lui Hristos primiți». În biserică primim arvuna vieții veșnice. Oferim daruri materiale lui Dumnezeu când zidim o biserică și primim daruri veșnice, cerești: iertarea păcatelor, arvuna fericirii în Împărăția cerurilor și arvuna vieții veșnice. Aceste trei Evanghelii ne arată ce conținut duhovnicesc are o biserică sfințită”, a reliefat Întâistătătorul Bisericii noastre.

Ordine, ranguri și diplome bisericești

În continuare, în semn de mulțumire și de recunoștință pentru eforturile depuse la finalizarea lucrărilor de consolidare și restaurare, Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit distincții celor care s-au implicat în realizarea acestora.

Stavrofora Epiharia Lungu, stareța așeză­mân­tului monahal, a primit Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu” a fost oferit arhitectului Adina Dinescu; Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni lui Bogdan Petrescu, iar Distincția de vrednicie cu chipul Maicii Domnului a fost oferită ing. Victoria Jipa. Cătălin Palamariu a primit Ordinul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit” pentru mireni.

De asemenea, Diploma omagială 2022 - Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, cu medalie, a fost oferită mai multor ostenitori și binefăcători: ing. Cristian Voicu; ing. Victor Radu; ing. Andrei Sechelarescu; ing. Traian Atanasov; Corneliei Săvescu; lui Dinu Săvescu; sculptorului Costică Moroiu; arhitectului Adriana Stănescu; Amaliei Verzea și Cristinei Cojocaru.
Preafericirea Sa a oferit mănăstirii o frumoasă cruce de binecuvântare, confecționată la Atelierele Patriarhiei Române, un kilogram de tămâie naturală, Ceaslovul Mare și alte apariții recente de la Editurile Patriarhiei.

La final, stavrofora Epiharia Lungu a mul­țumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru îndrumare, încurajare și sprijinul acordat în desfășurarea proiectelor, oferindu-i o frumoasă icoană cu chipul Maicii Domnului cu Pruncul. Totodată, a mulțumit și celorlalți doi ierarhi prezenți, oferindu-le câte o icoană a Maicii Domnului „Siriaca”.

Sfințirea bisericii mari a așezământului monahal

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, și cu Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande, au săvârșit slujba de sfințire a bisericii vetrei monahale. Lăcașul de rugăciune, impresionant prin frumusețea sa arhitecturală care aparține stilului neoclasic, a primit din nou veșmântul harului, după un amplu proces de restaurare, consolidare, înfru­musețare și dotare, desfășurat timp de trei ani, în perioada 2017-2020.

După înconjurarea lăcașului de rugăciune, stropirea cu agheasmă și ungerea cu Sfântul și Marele Mir, a urmat rânduiala din interior, care a cuprins așezarea moaștelor muce­nicești în piciorul Sfintei Mese și pece­tluirea acesteia, fiind împodobită și pregătită pentru sfintele slujbe. De asemenea, au fost sfințite pictura restaurată a bisericii, precum și icoanele de pe catape­teasmă.

La finalul rânduielii, Patriarhul României a mulțumit și i-a felicitat pe toți cei care au contribuit cu munca, rugăciunile și daniile lor la consolidarea, restaurarea și înfrumusețarea bisericii.