„Bisericile din lemn simbolizează căldura spirituală a rugăciunii”

Sâmbătă, 11 iulie 2009, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit slujba de sfinţire a bisericii din lemn cu hramurile „Soborul Maicii Domnului”, „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, aflată în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, cu sediul la Limours - Franţa.

Împreună cu Preafericirea Sa au slujit 15 ierarhi români şi străini: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei; IPS Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord; IPS Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, gazda acestui eveniment; IPS Nicolae al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi; IPS Natanaiel, Arhiepiscop de Detroit şi al Episcopiei Ortodoxe Române din America; PS Siluan, Episcopul Italiei; PS Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei; PS Macarie, Episcop al Europei de Nord; PS Marc Nemţeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale; PS Sofian Braşoveanul, Episcop-Vicar al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord; PS Ioan Casian de Vicina şi PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului. De asemenea, au slujit: IPS Emanuel, Mitropolitul Diocezei Patriarhiei Ecumenice în Franţa, şi IPS Mitropolit Inochentie, reprezentant al Patriarhiei Moscovei.

Prietenia românului cu natura

La acest mare eveniment pentru comunitatea română ortodoxă din Franţa au participat ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Theodor Paleologu, secretarul de stat pentru Culte, Adrian Lemeni, alte oficialităţi şi foarte mulţi preoţi şi credincioşi din toate părţile Franţei şi din toată Europa.

În cuvântul rostit la finalul sfinţirii bisericii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre chemarea la sfinţenie, subliniind că cea mai mare demnitate în Biserică este sfinţenia. Trecerea prin altarul noii biserici sfinţite a tuturor credincioşilor prezenţi la slujbă arată tocmai că vocaţia primă şi ultimă a tuturor oamenilor este sfinţirea vieţii în comuniune cu Sfânta Treime.

De asemenea, a subliniat că specificul acestei biserici constă în faptul că este construită din lemn şi a numit-o „o nouă poartă a cerului”, construcţie care se realizează mai repede şi costă mai puţin. Însă românii din afara ţării preferă aceste biserici nu doar din aceste motive, ci şi pentru a-şi aminti de casă, de România, căci există o legătură profundă între spiritualitatea românească şi lemn, după cum a subliniat Patriarhul Daniel, fundamentată pe legătura românului cu natura, cu pădurea sau codrul: „Codrule codruţule, ce mai faci drăguţule?”. Această prietenie a românului cu natura, cu codrul se transmite în simpatia românului pentru biserica din lemn, frumoasă şi caldă. Semnificaţia spirituală a bisericii din lemn nu trebuie neglijată, căci ea nu este doar o biserică din lemn, ci ea ne reprezintă pe noi, oamenii, în provizoratul nostru aici, pe pământ. Este construită în stilul bisericilor româneşti maramureşene; ea are forma unei corăbii, „corabia mântuirii noastre, cu turla înaltă ca un catarg, şi ea ne îndreaptă spre frumuseţea eternă a împărăţiei cerurilor”. Vechile biserici construite din lemn, în special cele construite dintr-un singur arbore, fară a folosi cuie de fier, fac parte din patrimoniul cultural spiritual al românilor.

Simbolistica lemnului

După cum a spus Întâistătătorul Bisericii noastre, ele simbolizează căldura spirituală a rugăciunii, a comuniunii oamenilor cu Dumnezeu, dar şi fragilitatea materiei. Cât priveşte semnificaţiile spirituale ale lemnului din care sunt construite bisericile, a continuat PF Părinte Patriarh, acestea sunt: „Stejarul, arbore de esenţă tare, cu dimensiunile sale impresionante, longevitate şi putere de a rezista tuturor vicisitudinilor timpului, simbolizează în special soliditatea credinţei, permanenţa şi continuitatea vieţii ecleziale a unui popor credincios, cum este şi poporul român. Cu rădăcinile sale înfipte adânc în pământ şi cu vârful ridicat spre cer, stejarul se înfăţişeaza omului ca un arbore axial care asigură comunicarea între trei lumi: lumea subpământeană, cea terestră şi cea celestă. În Sfânta Scriptură, stejarul este loc de teofanie şi jertfă, ca stejarul de la Mamvri, unde Dumnezeu i Se arată lui Avraam, în Vechiul Testament, stejarul era loc de consacrare a conducătorilor triburilor lui Israel etc. El ocupă un loc important şi în viaţa şi spiritualitatea poporului român, unde găsim stejari legendari, precum stejarul moldav de la Borzeşti sau gorunul transilvănean al lui Horia, de la Ţebea. Alt lemn folosit la construcţie este bradul, care este simbolul elevaţiei şi verticalităţii, al permanenţei şi prospeţimii, al tinereţii şi frumuseţii, al cerescului şi al vieţii veşnice”.

În finalul cuvântului său, Preafericirea Sa a spus că toate aceste semnificaţii spirituale ale lemnului, la care se adăugă simbolismul liturgic ortodox foarte bogat, ne îndeamnă sa căutăm frumuseţile spirituale ale vieţii în comuniune cu Dumnezeu.

Biserica are 14,40 metri lungime şi 25 de metri înălţime

IPS Mitropolit Iosif a mulţumit tuturor celor care au ajutat la ridicarea acestei biserici şi în special PF Patriarh Daniel, şi tuturor ierarhilor pentru prezenţa lor şi pentru sprijinul acordat, iar, în cuvântarea sa, primarul localităţii Limours, Jean-Raymond Hugonet, a menţionat faptul că este mândru că în localitatea sa se află sediul Mitropoliei Ortodoxe Române şi această biserică din lemn.

A recunoscut că, la început, nu era atât de convins în a da autorizaţia de construire, dar şi-a schimbat părerea după ce l-a cunoscut pe idolul său dintotdeauna, marele tenisman român Ilie Năstase, cu care a şi jucat un meci de tenis. Pentru aceasta, a mulţumit Mitropoliei Ortodoxe Române.

La sfârşitul slujbei, Preafericitul Patriarh Daniel a dăruit Crucea Patriarhală şi un engolpion IPS Iosif, Mitropolitul gazdă; un engolpion Preasfinţitului Episcop-Vicar Marc Nemţeanul; Crucea Patriarhală părintelui protopop Marc Antoine Costa de Beauregard; o machetă din lemn în miniatură a bisericii, primarului localităţii Limours, şi alte daruri - tuturor celor care au ajutat la ridicarea acestui lăcaş de închinare. Pentru biserica nou sfinţită a dăruit o icoană a Sfântului Vasile cel Mare, un set de sfinte vase şi o cruce de binecuvântare.

Demersurile construcţiei bisericii de la Limours au început în anul 2002, atunci când, la 18 noiembrie, s-a depus la Primăria oraşului Limours proiectul bisericii, realizat, după planurile din ţară (arhitect Dorel Cordoş), de arhitectul Ovidiu Milea (Paris). Biserica are lungimea de 14,40 m, lăţimea de 8,53 m şi înălţimea de 25 m. Este lucrată în lemn de brad şi, parţial, de stejar şi este aşezată pe o fundaţie adecvată, din beton. Conducătorul echipei de meşteri-dulgheri a fost domnul Grigore Hotico, din Ieud, împreună cu meşterii Vasile Sas, Ioan Bobocea şi Ştefan Pop.