Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Bisericile se construiesc în primul rând cu banii credincioşilor darnici

Bisericile se construiesc în primul rând cu banii credincioşilor darnici

Data: 17 Mai 2010

Întrucât apelul Patriarhiei Române din 12 mai 2010 pentru continuarea lucrărilor de construire a bisericilor începute şi demararea execuţiei celor deja proiectate a fost interpretat tendenţios de unii jurnalişti şi comentatori, ţinem să precizăm:

Contribuţia din partea Statului român la construirea de biserici este mică în comparaţie cu efortul financiar al credincioşilor. Ca atare, apelul Patriarhiei Române nu a fost adresat în principal autorităţilor de stat, ci s-a dorit a fi mobilizator în primul rând pentru clerul şi credincioşii implicaţi în construirea de locaşuri de cult în această perioadă dificilă din punct de vedere financiar-economic prin care trece România.

Argumentarea noastră principală este de ordin spiritual, şi anume, în situaţie de criză economică majoră problemele sociale se pot rezolva doar printr-o puternică motivaţie spirituală, izvorâtă din credinţă puternică, rugăciune intensă şi cooperare comunitară credibilă, care nu desparte şi nu pune în opoziţie viaţa spirituală şi activitatea socială. Orice criză majoră este în ea însăşi un timp de judecată pentru unele stări şi acţiuni greşite, dar şi un îndemn la orientare mai înţeleaptă în viaţa persoanei şi a societăţii.