Bucurii duhovniceşti la Craiova şi Râmnic

Studenţii Facultăţii de Teologie din Craiova au participat miercuri, 2 aprilie, la Denia Canonului Mare, al Sfântului Andrei Criteanul, săvârşită în biserica paraclis mitropolitan „Maica Precista“ - Dudu din Cetatea Băniei. La Catedrala „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea, slujba a fost oficiată de protosinghelul Sebastian Mihalcea împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

Seara de rugăciune, plinită miercuri în Catedrala Maicii Domnului din Craiova, a început prin Taina Sfântului Maslu. A urmat slujba Canonului cel Mare, la care au luat parte, alături de credincioşii prezenţi, studenţii celor două secţii ale Facultăţii de Teologie din Craiova, Teologie pastorală şi Artă sacră. Alături de profesorii coordonatori, tinerii teologi craioveni au împlinit astfel o frumoasă tradiţie, începută în prima săptămână a Postului Mare, de a aduce prinos de mulţumire lui Dumnezeu. Din mijlocul sfântului lăcaş, părinţii profesori au cântat pe rând fiecare stihiră, iar de la strană studenţii au răspuns prin repetatul stih „Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă“.

În aceeaşi atmosferă de rugăciune şi trăire duhovnicească s-au regăsit şi credincioşii râmniceni care au luat parte la Denia Canonului Mare, săvârşită în Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea. La sfârşitul slujbei, protos. Sebastian Mihalcea, eclesiarhul Catedralei arhiepiscopale, a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a arătat semnificaţiile duhovniceşti ale Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi a prezentat viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, arătând ostenelile şi nevoinţa sa în pustietate pentru iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului.

Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt Utrenii care se săvârşesc seara. Astfel, Denia Canonului cel Mare este în fapt Utrenia zilei de joi, oficiată, după rânduială, miercuri seara. Cunoscută drept „Canonul lacrimilor“, această creaţie în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe. Din punctul de vedere al structurii, acest canon este un imn liturgic alcătuit din multe stihiri (peste 250), organizate în nouă cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos (o strofă care dă tonul pentru stihirile care urmează) şi se încheie cu două laude de cinstire, una adresată Sfintei Treimi şi una către Maica Domnului. Acest imn mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul cel Mare“, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice. Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică. În special, sunt evocate numeroase personalităţi ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioşii sunt îndemnaţi să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorinţelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.

În cadrul Deniei Canonului cel Mare s-a citit şi Viaţa Sfintei Maria Egipteanca, important document hagiografic şi duhovnicesc, scris de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.