Când poporul e sărac, este şi Biserica săracă

În cotidianul Financiarul din 20 iulie 2010 a fost publicat articolul cu titlul Biserica şi celelalte culte reprezintă un adevărat paradis fiscal, semnat de domnul Oleg Cojocaru, în care sunt menţionate părerile reprezentanţilor Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR). Faţă de opiniile exprimate de reprezentanţii asociaţiei, Patriarhia Română consideră că se impun următoarele precizări:

1. Sprijinul pentru culte acordat de Guvern de la bugetul public este o consecinţă a secularizării de către stat a averilor bisericeşti în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863). De atunci, unele din cheltuielile Bisericii (salarii, reparaţii, construcţii) au fost preluate de către statul român ca o compensaţie materială pentru proprietăţile preluate, aproximativ 25% din suprafaţa agricolă şi forestieră a Ţării Româneşti şi a Moldovei. Acest sprijin a continuat să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist tocmai datorită obligaţiei asumate de către stat în 1863. O eventuală încetare a sprijinului statului faţă de Biserica Ortodoxă Română şi alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericeşti confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea succesivă a populaţiei sărace. În plus, banul public oferit cultelor provine de la contribuabili, care sunt în majoritate creştini ortodocşi. Este de notat şi faptul că, în bugetul de stat al Guvernului pe anul 2010, în afară de sprijinul financiar pentru salariile personalului cultelor, nu a fost alocat nici un ban pentru alte activităţi ale acestora.

2. În acelaşi timp, contribuţia la salariu de la bugetul de stat pentru preoţi (cca. 65% din salariul unui profesor de liceu, restul salariului fiind completat din fondurile proprii ale parohiei) nu se face din milă, ci reprezintă o recunoaştere a contribuţiei cultelor la viaţa societăţii româneşti. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, "statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum şi rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte Biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti" (art. 7, alin. 1 şi 2). De aceea, pentru parohiile sărace în care, din cauza fenomenului migraţiei, bătrânii şi copiii rămaşi în parohie nu pot contribui financiar la salariul preotului, ajutorul statului este mai mare.

3. Datorită statutului juridic al cultelor ca unităţi de drept privat, dar de utilitate publică, acestea dezvoltă multe activităţi sociale, astfel încât scutirea de impozite este o necesitate. Iar această scutire este clar condiţionată de folosirea fondurilor obţinute din donaţiile credincioşilor şi din activităţi economice (producerea şi vânzarea de lumânări, calendare, carte religioasă, vin cultic şi alte obiecte bisericeşti) în scopuri bine definite, şi anume întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult (plata facturilor la curent electric, apă, gaze etc.), pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi non-profit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (conform art. 15 alin.1 lit. f din Codul Fiscal).

În acest sens, îi informăm pe reprezentanţii ASUR, ca şi pe alţii cu acelaşi spirit, că situaţia din România este asemănătoare cu statutul cultelor din alte ţări europene, între care menţionăm Franţa, unde, în pofida laicităţii accentuate a statului, acesta contribuie financiar la restaurarea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult monumente istorice, dar şi la susţinerea unor activităţi social-filantropice şi culturale ale cultelor în baza unei legi speciale. În plus, acestea nu plătesc impozitul pe clădiri. De asemenea, în alte ţări europene - Germania, Spania, Italia -, autorităţile de stat sprijină activitatea cultelor prin direcţionarea unui procent din impozitul pe salarii sau pe venit spre cultele oficial recunoscute.

Cât priveşte scutirea de impozite, menţionăm că şi ONG-urile din România, inclusiv cel menţionat mai sus, beneficiază de unele reduceri de impozite.

Afirmaţia reprezentanţilor ASUR, potrivit cărora, prin măsurile guvernamentale de reducere a salariilor bugetarilor, personalul cultelor "nu a fost afectat în nici un fel, ba chiar urmează să beneficieze de măriri salariale", este o dezonorantă dezinformare a opiniei publice, un neadevăr şocant prin care se urmăreşte instigarea altor categorii socio-profesionale împotriva personalului cultelor. Reprezentanţii ASUR ascund faptul că potrivit Legii privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (art. 15, 1) s-a redus cu 25% cuantumul sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical, acest fapt având consecinţe sociale dramatice pentru o mare parte din preoţii şi ceilalţi salariaţi neclericali care îşi desfăşoară activitatea în parohii din mediul rural, unde este foarte dificil de completat salariile din venituri proprii din cauza sărăciei, a îmbătrânirii populaţiei şi a fenomenului migraţiei.

4. Pe de altă parte, se aşteaptă ca Biserica să-i ajute şi mai mult pe săraci şi pe sinistraţi. Astfel, în anul de criză 2009, pentru susţinerea activităţilor social-filantropice şi sprijinirea celor asistaţi şi a sinistraţilor, în eparhiile Patriarhiei Române,

s-au cheltuit aproximativ 45.000.000 de lei, fonduri provenite în exclusivitate din donaţiile credincioşilor, nu din fonduri externe. În prezent, în cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează: 394 de aşezăminte social-filantropice, dintre care: 88 de aşezăminte pentru copii, 89 de aşezăminte pentru vârstnici, 65 de centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, 92 de cantine şi brutării sociale, 25 de centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, şase centre pentru persoanele fără adăpost, patru centre pentru victimele violenţei familiale şi agresori, două centre pentru victimele traficului de persoane, nouă grădiniţe şi centre educaţionale etc. De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii (335 de programe sociale), în anul 2009 au beneficiat 629.459 de persoane din care: 152.270 de copii, 26.324 de persoane cu dizabilităţi, 333.882 de persoane vârstnice şi 116.979 de familii sărace etc.

La ultima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (6-7 iulie 2010), a fost aprobat Programul social şi pastoral în vremuri de criză economică propus de Patriarhia Română cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici şi a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centru eparhial prin intensificarea programelor sociale desfăşurate şi prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate şi bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale defavorizate.

5. Comparaţia din articolul citat între cele 18.000 de biserici şi 11.000 de cabinete medicale existente în România este ridicolă, întrucât rugăciunea pentru sănătate din biserici nu se opune practicii medicale din aceste cabinete, ci se completează. În plus, multe biserici ortodoxe româneşti datează în România încă din Evul Mediu, deci cu sute de ani înainte de actualele cabinete medicale, încât nu se poate impune o egalitate numerică între acestea, în mod artificial.

În concluzie, statul român susţine activitatea cultelor întrucât recunoaşte rolul lor social important, pe care, însă, unele ONG-uri cu atitudine ostilă Bisericii nu pot să-l aprecieze obiectiv şi integral, simţindu-se deranjate de faptul că populaţia este foarte ataşată de Biserică, ea fiind factor de stabilitate şi speranţă, mai ales în vremuri grele. Întrucât Biserica Ortodoxă Română este ajutată în primul rând de popor, când acesta e sărac, este şi Biserica săracă.

Biroul de presă al Patriarhiei Române