Catedrala „Sfânta Treime” din Sibiu, simbol al unității românești

Pe 13 mai 1906 avea să fie consacrată pentru eternitate biruința românilor ardeleni în lupta de a obține dreptul la zidirea de locașuri de închi­nare în cetățile transilvănene. La acea dată se sfințea Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, locașul care a devenit maică a bisericilor ardelene și simbol al unității celor trei provincii istorice românești.

Sibiul devenise încă din vremea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, centrul Ortodoxiei ardelene, cetatea credinței strămo­șești păstrată cu sfințenie de românii ardeleni. Zidirea minunatei catedrale chiar în inima cetății întruchipa ridicarea neamului românesc transilvănean din jugul greu impus secole la rând de stăpânirea străină, descătușarea de povara grea a interdicției de a înălța locașuri ortodoxe în marile centre urbane din Ardealul acelor vremuri.

Înțelegem cu ușurință cât de mare era dorința nestrămutată a românilor ardeleni din acele vremuri de a avea, asemenea comunității evanghelice sau celei catolice, o catedrală reprezentativă în centrul urbei. Dorința lor avea să se transpună în acțiuni concrete abia în vremea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna, cel care încă din 1857 a făcut demersuri la Curtea imperială din Viena și a cerut împăratului Francisc Iosif I aprobarea pentru a organiza colecte în Transilvania în vederea zidirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu, „maică a bisericilor din mitropolie”, cum avea s-o numească mai târziu. Pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu, în lucrarea „Catedrala Mitropolitană din Sibiu 1906-2006”, subliniază faptul că Sfântul Andrei Șaguna a primit încuviințarea împăratului de la Viena pentru a crea fondul destinat construirii catedralei, la care însuși împăratul Francisc Iosif I contribuise cu o mie de galbeni. Deși colectele au mers destul de greu, Sfântul Andrei Șaguna a continuat planul său și a cumpărat chiar un teren în apropiere, pe locul unde astăzi se află Colegiul Național „Octavian Goga”, un spațiu destinat construirii catedralei și numit mult timp „grădina catedralei”.

Trei propuneri pentru locul zidirii

În 1873, marele Mitropolit trecea la cele veșnice și, din păcate, vreme de aproape trei decenii lucrările pentru ridicarea catedralei nu au putut continua. În timpul păstoririi Mitropolitului Miron Romanul (1874-1898), au existat numeroase dezbateri asupra locului unde să fie ridicat locașul de cult, propunându-se în Consiliul eparhial trei variante: locul de pe strada Măcelarilor, actuala stradă a Mitropoliei, pe locul unde se afla o veche biserică grecească, o casă parohială și câteva clădiri; locul de pe strada Schewis, numit grădina „Flora”; locul de pe strada Morii, unde se află acum Colegiul „Octavian Goga”. Sinodul eparhial din 1898 avea să stabilească cea din urmă propunere ca loc de zidire a catedralei. În același an, lucrurile aveau să se schimbe, deoarece Mitropolitul Miron Romanul trecea la cele veșnice, iar noul Mitropolit, Ioan Mețianu, readucea în discuție locul pentru catedrală. Mitropolitul Ioan Mețianu a propus Sinodului eparhial din aprilie 1900 locul de pe strada Măcelarilor nr. 39, unde se afla biserica grecească închinată Schimbării la Față, iar după mai multe dezbateri, această propunere s-a concretizat într-o hotărâre. Arhimandritul-vicar Ilarion Pușcariu și asesorii eparhiali Elie Miron și Matei Voileanu spuneau în lucrarea „Biserica catedrală” că această hotărâre nu a fost cea mai potrivită alegere pentru locul unde avea să se zidească locașul, pentru că ar fi fost înconjurat de prea multe clădiri și zidirea nu ar putea fi pusă în valoare.

Proiect realizat de arhitecți din Budapesta

Curând după acest moment în care a fost ales locul zidirii au venit și propunerile de proiect. Cele mai multe proiecte au venit din partea unor arhitecți din Ungaria și Austria, iar din Ardeal, Bucovina și Vechea Românie au venit patru propuneri. Trei dintre proiectele prezentate au fost premiate de Consistoriul eparhial, iar proiectul câștigător a fost cel intitulat „Constantin și Elena - Aghia Sofia”, realizat de arhitectul Iosif Kommer din Budapesta și Virgil Nagy, profesor la Politehnica din Budapesta.

La dorința Mitropolitului Ioan Mețianu, planul inițial a fost modificat prin înălțarea celor două turnuri de la intrare până la 45 de metri, cheltuielile totale însumând 369.000 de coroane. La 9 ianuarie 1902, comisia de specialitate aproba noul plan, ceea ce a făcut și Consistoriul eparhial.

Deoarece pretențiile financiare ale celor doi arhitecți din Budapesta pentru supravegherea lucrărilor erau exagerate, a fost angajat inginerul orașului Sibiu, Iosif Schussnig, pentru a întocmi planurile, schițele și a coordona lucrările. Lucrările propriu-zise au fost scoase la licitație, iar câștigătorul a fost firma Francisc Szalay din Sibiu. Constructorii au primit misiunea de a dărâma vechea biserică grecească și opt case din strada Măcelarilor, astăzi strada Mitropoliei. Ultima Sfântă Liturghie în această biserică s-a oficiat pe 1/13 iulie 1902, a doua zi fiind demolată. Pe 5/18 august 1902, chiar la ziua de naștere a împăratului Francisc Iosif I, s-a așezat piatra de temelie pentru catedrală.

Clopote turnate în Ungaria

Lucrările de zidire au început imediat, într-un ritm foarte bun. Am putea spune că zidirea Catedralei Mitropolitane din Sibiu s-a realizat într-un timp-record. Dacă până în decembrie 1902 zidurile atinseseră 4 metri, din primăvara anului 1903 și până în toamna aceluiași an s-a ajuns până sub acoperiș. Pe 30 octombrie 1903 au fost sfințite crucile și s-au fixat pe cele două turnuri impunătoare de la intrare. În primăvara și vara anului 1904 a fost tencuit interiorul, iar în toamna anului 1904, lucrările de zidire erau finalizate. Tot atunci s-au sfințit cele patru clopote din turnuri. Aceste clopote au fost lucrate de firma „Friedrich Seltenhofer” din Sopron, Ungaria. Profesorul de muzică Gheorghe Dima din Brașov a recomandat firmei un acord al sunetelor celor patru clopote în Mi minor.

Clopotele au fost sfințite pe 30 noiembrie 1904, ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei. Au fost montate a doua zi, iar pe 10 decembrie 1904, la ora 10:10, într-o zi de vineri, zi de târg săptămânal la Sibiu, au fost trase pentru prima dată. Primul clopot din turnul de miazănoapte are 1.345 de kilograme și se păstrează și astăzi. Celelalte au fost așezate în turnul de miazăzi. Al doilea avea 790 de kilograme și inscripția „Francisc Iosif I, împărat și rege. Ioan Mețianu, Arhiepiscop și Mitropolit, 1904”. Al treilea avea 732 de kilograme și inscripția „Andrei baron de Șaguna, reînvietorul Mitropoliei române ortodoxe și întemeietorul fondului catedralei”. Al patrulea avea numai 168 de kilograme. Din păcate, cele trei din turnul de miazăzi au fost luate de armata austro-ungară și transformate în tunuri.

Realizarea picturii din catedrală

La 30 noiembrie 1903 se lansa concursul pentru încredințarea lucrărilor de pictură. S-au înscris 15 pictori, evaluați de o comisie de experți formată din pictorul George Demetrescu Mirea, directorul Școlii de Belle Arte din București, arhitectul Ion Mincu, profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București, și pictorul Friedrich Miess din Brașov. În ședința Consistoriului eparhial din 12/25 aprilie 1904 se încredința pictorului Octavian Smigelschi pictarea unei icoane pentru iconostas și a unui înger pentru cupolă, ca o lucrare de probă. După această probă i s-a încredințat realizarea icoanelor de pe iconostas, a cupolei și a celor patru evangheliști. Din lipsă de fonduri, restul catedralei a fost zugrăvit provizoriu, cu simple ornamente, în perioada 1905-1906, lucrare realizată de Ludovic Kandler.

Abia după mai bine de o jumătate de secol avea să se finalizeze pictura catedralei. După instalarea Mitropolitului Nicolae Colan, la 27 mai 1957, s-au făcut demersurile pentru continuarea picturii. Lucrările au fost încredințate pictorului bănățean Anastasie Demian, care a pictat doar Altarul și absidele laterale din fața Altarului, într-un mod necorespunzător și cu materiale de slabă calitate. La sfârșitul anului 1961, Anastasie Demian a renunțat la contract, invocând starea precară de sănătate. Lucrările au fost încredințate pictorului Iosif Keber din Târgu Jiu. Acesta a lucrat până în 1965 cu ajutorul fiului său, al maramureșeanului Traian Bilțiu și alături de tânărul sibian Ioan Căzilă. Nici lucrarea lui Keber nu a mulțumit, însă, credincioșii sibieni. Vechea pictură realizată de Octavian Smigelschi a fost restaurată de pictorul Arutiun Avachian din București.

Noua pictură a fost binecuvântată pe 6 decembrie 1965 de Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, împreună cu Episcopul Teofil Herineanu de la Cluj și Arhiereul-vicar pensionar Emilian Antal de la Toplița.

Pictura Catedralei Mitropolitane din Sibiu a fost curățată în anul 2007, când în Capitala culturală europeană de atunci a avut loc a treia Adunare Ecumenică Europeană. „Restaurarea picturii și a iconostasului a fost o lucrare foarte necesară, pentru că la acea dată scenele erau înnegrite de la fumul lumânărilor arse în catedrală. Cu binecuvântarea și cu implicarea Înaltprea­sfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu s-a realizat atunci această importantă lucrare de curățare a picturii. Tehnica pentru restaurarea foiţei de aur de pe iconostas a fost adaptată după natura lemnoasă, urmând restaurarea şi curăţarea icoanelor”, ne-a spus arhimandritul Macarie Ţuţul, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Sibiu.

Hramul Sfintei Treimi

Sfințirea catedralei a avut loc la 30 aprilie/13 mai 1906, în Duminica Samarinencei. Soborul slujitor a fost condus de Mitropolitul Ioan Mețianu, alături de care s-au aflat Episcopul Ioan Papp de la Arad și mulți arhimandriți, protopopi, preoți și diaconi. Catedrala a primit hramul Sfintei Treimi, cu trimitere la cele trei provincii românești istorice și la năzuința românilor de a se uni într-o singură țară. Sinodul arhidiecezan de sâmbătă, 12 mai 1906, avea să întocmească un act festiv prin care se evidenția contribuția binefăcătorilor, de la împăratul Francisc Iosif I, familia Mocsonyi și Sfântul Andrei Șaguna, la Mitropolitul Ioan Mețianu. „Cu ziua de mâine predă biserica-catedrală cu hramul «Sfintei Treimi» drept locaș sfințit și o închină sfintei ei destinațiuni, ca izvor nesecat pentru cultura fiilor Bisericii noastre și pentru întărirea în credința strămoșească. Ea ne-a salvat limba și datinile în trecut: și în viitor ea să ne asigure păstrarea acestor comori, ca și condiții de viață și de existență”, se încheia acest act festiv.

Casă a Sfântului Andrei Șaguna

După canonizarea celui care a făcut primele demersuri pentru ridicarea catedralei din Sibiu, Mitropolitul Andrei Șaguna, locașul de cult din inima cetății a devenit casă pentru marele ierarh și sfânt. Moaștele sale sunt acum așezate în pronaosul Catedralei Mitropolitane și ocrotesc pe cei care pășesc în locaș și le cinstesc. „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, ocrotește cetatea Sibiului și întregul Ardeal, iar toți cei care intră în catedrala noastră pentru a se ruga lui Dumnezeu au posibilitatea să-i cinstească moaștele și să-i ceară acestui mare sfânt al Ortodoxiei românești ajutor și ocrotire pe calea mântuirii”, ne-a mai spus arhim. Macarie Țuțul.

„Școala-Catedrală”

Un proiect inițiat anul trecut a făcut din Catedrala Mitropolitană din Sibiu o adevărată școală pentru copii și tineri. Prin proiectul catehetic „Școala-Catedrală”, coordonat de pr. conf. univ. dr. Constantin Necula și de arhimandritul Macarie Țuțul, grupuri de copii, tineri și adulți participă săptămânal la întâlniri catehetice. S-a materializat astfel într-un proiect ceea ce se întâmpla de foarte mult timp la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, unde copii, tineri și credincioși adulți au găsit mereu un loc în care, pe lângă sfintele slujbe oficiate zilnic după rânduiala monastică, învățătura ortodoxă străbună este semănată în sufletele oamenilor. „Proiectul «Școala-Catedrală» este o încercare de a articula catehetic prezența Catedralei Mitropolitane în spațiul cetății. Este o sală de clasă lărgită, în încercarea de a ține aproape oamenii de catedrală și de a-i avea pe copii și tineri lângă noi, deoarece catedrala nu este doar un spațiu liturgic. Proiectul este o propunere pastorală pentru o lume care are nevoie de educație morală pentru a recupera și «restarta» societatea românească. Proiectul propune un mod de a gândi pastorala catehumenală a Bisericii, interactiv, cu amplă deschidere către programe educaționale dinamice”, ne-a spus pr. conf. univ. dr. Constantin Necula.