De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Cea mai mare activitate a Bisericii este exprimarea recunoştinţei
Fiecare om căruia Dumnezeu îi schimbă viaţa sau pe care îl vindecă trupeşte sau sufleteşte trebuie să fie un mărturisitor statornic al iubirii lui Dumnezeu în viaţa lui şi în viaţa semenilor, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură ţinut ieri la Reşedinţa patriarhală.
Pornind de la pericopa evanghelică ce s-a citit ieri în Biserică, respectiv cea în care este istorisită vindecarea demonizatului din Ţinutul Gherghesenilor, Patriarhul României a evidenţiat învăţăturile care se desprind din aceasta, cea mai importantă fiind cea a recunoştinţei pe care trebuie să o exprimăm fiecare dintre noi. "Evanghelia de astăzi este una a iubirii milostive a lui Hristos. A iubirii vindecătoare, a iubirii care are iniţiativă proprie în a ajuta pe cei săraci, care nu aşteaptă totdeauna să fie solicitată, ci compasiunea este mobilul iniţiativei vindecării demonizatului din Ţinutul Gherghesenilor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Şi în acelaşi timp vedem cum Hristos Domnul vrea ca noi să nu rămânem nerecunoscători, ci recunoscători. De aici Biserica a învăţat o dată în plus că trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi cea mai mare activitate a Bisericii este tocmai exprimarea recunoştinţei, şi această activitate demnă, solemnă şi sfântă a Bisericii se numeşte Sfânta Liturghie euharistică sau Liturghie mulţumitoare", a explicat Preafericitul Părinte Patriarh. În primul rând, a explicat Întâistătătorul Bisericii noastre, trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru însuşi faptul că existăm. Apoi trebuie să mulţumim pentru darurile Sale, pentru ajutorul Său şi pentru toată ocrotirea pe care El ne-o arată atunci când ne aflăm în tot felul de încercări, de necazuri, de ispite. Patriarhul României a arătat că inclusiv demonizatul vindecat de Mântuitor în Ţinutul Gherghesenilor a primit drept misiune exprimarea recunoştinţei pentru binefacerile primite. După ce a fost vindecat, Mântuitorul nu l-a luat cu Sine în călătoria Sa dintr-o cetate în alta, ci l-a lăsat acolo unde lumea îl cunoştea, acolo unde lumea îl ştia cum era de desfigurat şi de sălbăticit ca să mărturisească prin el însuşi binefacerile primite. "Această misiune a recunoştinţei îl face pe omul vindecat din Ţinutul Gherghesenilor un misionar mărturisitor statornic. Nu un misionar care merge dintr-o localitate în alta, ci unul statornic, care stă în acelaşi loc, dar spune tuturor celor din jur cât bine i-a făcut lui Dumnezeu", a arătat Patriarhul României în predica de ieri. O altă învăţătură ce reiese din Evanghelia citită ieri este cea cu privire la atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de semenii noştri. Astfel, Evanghelia îndeamnă să ne rugăm pentru cei bolnavi, pentru cei suferinzi de boli sufleteşti şi trupeşti şi să mergem acolo unde este suferinţă pentru a aduce alinare, prin rugăciune, prin fapte bune, prin ajutorul nostru spiritual sau material, aşa cum Mântuitorul a ajutat pe demonizat.