Chemarea tainică a Sfintei Parascheva

Mai puţin de o săptămână ne desparte de ziua Sfintei noastre dragi, zi în care inima Ortodoxiei româneşti va bate la Iaşi. Cu sfială scriu aceste rânduri pentru cei care au mai fost şi pentru cei care vor veni pentru prima dată (din curiozitate sau din îndemnul cuiva), pentru cei care vor fi alături de departe, pentru cei care cred şi pentru cei care încă se îndoiesc, pentru cei care au primit binefaceri şi pentru cei ce vor primi, pentru cei ce o iubesc şi pentru cei ce o vor iubi, pentru cei fericiţi, dar mai cu seamă pentru cei nefericiţi, pentru cei zdrobiţi cu inima, pentru cei deznădăjduiţi, pentru cei ce suferă, cu trupul sau cu sufletul. Să ştiţi, cu toţii, că Sfânta Parascheva vă aşteaptă, ca întotdeauna, cu toată dragostea!

Toamna şi-a aşternut veşmântul şi nu conteneşte să ne uimească cu ale sale minunate culori pictate, parcă, de un penson ceresc prin livezi şi prin păduri. Şi dacă luna octombrie a început de câteva zile, ştim că se apropie ziua Cuvioasei, cea care ne este deopotrivă mamă, prietenă şi soră.

E minunat să simţi cum la Iaşi, în zilele ce vor urma, se-adună în rugăciune oameni de aproape şi oameni de departe, şi cei care vor ajunge, şi cei care şi-ar dori, dar nu au posibilitate. Sfânta Parascheva a fost dăruită de Dumnezeu cu darul de a aduna pe toţi laolaltă.

Oameni simpli, cu mâinile bătătorite de munca câmpului, medici, directori, profesori, ingineri, contabili, vânzători, farmacişti, cercetători, şoferi, sportivi, brutari, arhitecţi, asistenţi medicali, avocaţi, poliţişti, piloţi, notari - oameni chemaţi în societate, în slujirea altor oameni - şi alţii, cu ale lor responsabilităţi, vor fi împreună, nedeosebindu-se prin funcţie sau statut social, ci doar asemănându-se prin dorul de Dumnezeu, prin căutarea milei şi dragostei Lui. Aveţi grijă unii de alţii. Nu sunteţi întâmplător împreună. Cunoaşteţi-vă şi-n tăcere, iubiţi-vă în rugăciune.

Cum să ne pregătim pentru un pelerinaj?

I-am apreciat întotdeauna pe oamenii cuminţi, răbdători şi atenţi cu cei de lângă ei. Le-am căutat privirea şi le-am descoperit-o senină şi chiar înlăcrimată. I-am găsit în fiecare an în rândul Cuvioasei tăcuţi, smeriţi, cu flori în mână. I-am întrebat de dureri şi de suspinuri şi mi-au spus atunci că bucuria de a fi în acele momente acolo le biruieşte pe toate. I-am crezut şi am mers mai departe, căutând, întrebând, ascultând. Aşa i-am întâlnit pe ostenitori, pe cei care s-au îngrijit de primirea pelerinilor, de hrana lor, pe cei care au uitat de somn din dragoste de aproapele. I-am surprins în miez de noapte împărţind ceai şi vorbe bune. De asemenea, i-am găsit în drumul meu şi pe cei care acordau asistenţă şi îngrijiri medicale şi pe jandarmii ce-i călăuzeau pe pelerini.

Revenind, cum să ne pregătim pentru un pelerinaj? Punându-ne în rânduială cele dinlăuntru şi cele dinafară. Ne lăsăm, pentru două-trei zile, gospodăriile şi treburile toamnei în grija familiei sau a vecinilor şi a lui Dumnezeu. De e cu putinţă, ne luăm o zi-două zile liber de la serviciu. Să ne împăcăm cu cei certaţi, să cerem iertare tuturor, scriindu-ne în inimi durerile celor pe care-i lăsăm acasă, a celor pe care-i iubim, a celor care din neputinţă ne poartă vreo ură. Îi aducem pe ai noştri, dar să-i amintim şi pe cei ce-i ştim în greutăţi, în boală, în durere. Pe cei care îi întâlnim în drumul nostru spre Iaşi. Cea mai accesibilă faptă bună pe care o putem face celuilalt este să ne rugăm pentru el, să-l pomenim, aşezându-l înaintea milei şi dragostei nesfârşite a lui Dumnezeu. Vom fi mesagerul lor, precum Sfânta Parascheva e mesagera noastră la Bunul Dumnezeu şi pe care o numim cinstitoare a celor ce ne miluiesc, întăritoare a celor ce ne slujesc şi luminătoare a celor ce ne mângâie.

„Când aveţi vreo nevoie, strângeţi-vă ghem în rugăciune“

Credem uneori că ne-au năpădit toate necazurile de pe lumea aceasta. Am rămas poate fără serviciu, cineva din familia noastră este grav bolnav, poate chiar noi înşine, copiii nu ne mai ascultă, grijile ni se înmulţesc proporţional cu datoriile. Prietenii ne întorc spatele la greu, vecinii ne pricinuiesc nelinişti. Calea ne-o arată părintele Ioan de la Mănăstirea Petru Vodă, cuvintele acestea surprinzându-i-le într-o predică: „Aveţi o problemă în familie, la serviciu, aveţi o grijă în sat - strângeţi-vă ghem, rugaţi-vă şi nu se poate ca Domnul să nu v-asculte rugăciunea. Că nu-i cuvânt de minciună sau de batjocură: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor“. Şi cât ne va fi credinţa, atât de mare va fi minunea de care vom putea avea parte.

Oamenii n-o caută pe Sfânta Parascheva datorită neamului său ales, teologiei sale sau vreunui renume, ci pentru faptul că i s-a dat această putere de a-i ajuta pe cei în nevoi. Puterea aceasta este iubirea lui Dumnezeu care se revarsă prin sfinţi. „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!“. Ea e a noastră, a tuturor, şi noi suntem ai ei şi ai Dumnezeului nostru. Ea L-a iubit pe Dumnezeu şi ne îndeamnă a-i urma viaţa, nu doar a o vizita, a o cinsti şi a-i cere ajutorul. Să luăm aminte la cea care cu smerenie a dobândit cele preaînalte.

Sfânta Parascheva n-are nevoie de campanii de publicitate, cu spoturi, afişe şi promovare pe Facebook, aşa cum procedează astăzi cei care îşi doresc vizibilitate şi cinste de la oameni. Mulţimea ce se strânge în jurul ei an de an, zi de zi, pot oare sărmanele noastre cuvinte să o cuprindă?

 „Nădăjduim că nu ne va părăsi Dumnezeu pentru rugăciunile tale, Preacuvioasă“

Ne gândim noi, de aproape patru veacuri de când Sfânta Parascheva ocroteşte Moldova prin prezenţa cinstitelor sale moaşte, câţi paşi s-au îndreptat spre dânsa, câte dureri, câtă recunoştinţă, câte generaţii? Numai Bunul Dumnezeu poate şti. Suntem continuatorii unei tradiţii care, din credinţă, izvorăşte minuni.

Anul acesta, la Iaşi vor fi aduse spre cinstire moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, mare ctitor de cultură şi locaşuri sfinte, o personalitate marcantă a istoriei noastre româneşti. Moartea sa mucenicească, alături de cea a celor patru fii ai săi şi a sfetnicului Ianache, rămâne peste veacuri o pildă de neclintire în credinţă. Să venim spre Sfânta Cuvioasa Parascheva şi spre Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu cu nădejde, cu credinţă şi cu dragoste. Iar de nu le avem sau le-am cam pierdut, bun şi milostiv este Domnul în a ni le dărui, de i le vom cere. Să cerem mai întâi vindecare de păcate şi de patimi, amintind mai apoi de necazuri şi de bolile noastre şi ale celor pe care-i purtăm în inimi şi în suflete. Nădăjduim astfel că nu ne va părăsi Dumnezeul nostru până în sfârşit, pentru rugăciunile tale, Preacuvioasă.