„Cinstirea Maicii Domnului, voită de Dumnezeu, începută de îngeri şi continuată de Biserică”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit ieri, 8 septembrie, cu prilejul sărbătorii Naşterii Maicii Domnului, un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a vorbit despre înţelesurile duhovniceşti ale sărbătorii, despre naşterea şi viaţa Maicii Domnului, despre profeţiile vechi testamentare referitoare la Fecioara Maria, iar la final a felicitat persoanele care poartă numele Maria sau derivate ale acestui nume.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce se prăznuieşte Naşterea Maicii Domnului în data de 8 septembrie: „Această sărbătoare de la începutul anului bisericesc este prăznuită la 8 septembrie pentru că cifra opt simbolizează veşnicia sau viaţa veşnică. Prin Maica Domnului, Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu Se face Om pentru mântuirea oamenilor, pentru a-i elibera de păcat şi de moarte şi pentru a le dărui viaţa veşnică”. Preafericirea Sa a subliniat că Maica Domnului nu s-a născut din poftă a cărnii, ci ca rod al rugăciunilor părinţilor ei Ioachim şi Ana, care erau înaintaţi în vârstă. 

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre profeţiile din Vechiul Testament care fac referire la Fecioara Maria. „Prorocii din Vechiul Testament au văzut-o şi au descris taina persoanei sale şi mai ales taina chemării sau vocaţiei sale sub formă de profeţii simbolice. Ea a fost prefigurată în Vechiul Testament prin porumbiţa curată care a ieşit din corabia lui Noe şi s-a întors pe deasupra apelor purtând o ramură de măslin în plisc. De asemenea, Maica Domnului a fost prefigurată prin scara lui Iacov care unea cerul şi pământul şi pe care coborau şi urcau îngerii. Scara care uneşte cerul şi pământul, dumnezeirea şi umanitatea, a fost prefigurată prin faptul că Dumnezeu Cel veşnic Se zămisleşte şi Se naşte ca Om din ea. De asemenea, taina Maicii Domnului a fost prefigurată în psalmi prin împărăteasa care şade de-a dreapta Împăratului: «Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată» (Psalmul 44, 11). Aceasta ne arată că Maica Domnului este văzută ca împărăteasă, pentru că ea va deveni mama Împăratului ceresc, Iisus Hristos Împăratul veacurilor. Acest verset din Psalmul 44 este folosit la Proscomidie când părticica pentru Maica Domnului se aşază în dreapta Agneţului, în dreapta lui Hristos. Deci, Maica Domnului este de la început fiinţa umană care are vocaţia de a fi mama Împăratului Hristos şi, prin urmare, este şi ea împărăteasă”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

Maica Domnului mai era prefigurată în Vechiul Testament şi de chivotul din Templul din Ierusalim, a precizat Părintele Patriarh Daniel: „Chivotul era cutia frumoasă din lemn de salcâm aurit care se păstra în Sfânta Sfintelor şi în care se găseau Tablele Legii pe care le-a primit Moise pe Muntele Sinai, toiagul lui Aaron care a înverzit peste noapte şi mana din pustie care a coborât din cer ca hrană pentru poporul ales. Aceste trei obiecte cu valoare de simbol se aflau în chivotul din Templul din Ierusalim. De aceea, Maica Domnului este numită chivot, deoarece ea va purta în ea pe Hristos. Şi aceste trei realităţi care se aflau în Sfânta Sfintelor erau prefigurări ale tainei lui Hristos. Tablele Legii prefigurau Evanghelia de mai târziu a lui Hristos, toiagul lui Aaron care a înverzit peste noapte prefigura Crucea cea de viaţă făcătoare pe care S-a răstignit Hristos, dar prin Învierea Lui din morţi ea a devenit de viaţă dătătoare sau făcătoare. Mana din pustie prefigura Sfânta Euharistie. De aceea, Maica Domnului este numită în cântări: biserică sfinţită şi rai cuvântător, chivot sfinţit, potir, năstrapă în care s-a dres mântuirea”. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat apoi că cinstirea Maicii Domnului vine în primul rând de la Dumnezeu, „este voită de Dumnezeu prin alegerea pe care El a făcut-o”: „Cultul sau cinstirea ei este începută pe pământ de îngeri. Arhanghelul Gavriil, când vesteşte Fecioarei Maria că va naşte un Prunc, pe Mesia Cel prezis de proroci, i se închină ei, spune Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca. Deci, îngerii au început cinstirea ei, iar Biserica a continuat această cinstire a ei, voită de Dumnezeu şi începută de îngeri. Cinstirea Maicii Domnului, voită de Dumnezeu, începută de îngeri şi continuată de Biserică ne arată că Fecioara Maria este fiinţa umană cea mai curată pe care a pregătit-o Dumnezeu cu harul Său ca ea să ­devină mama Domnului nostru Iisus Hristos”. 

Preafericirea Sa a mai subliniat că fiecare copil care se naşte are o chemare sau o vocaţie: „Trebuie să ajutăm copiii să-şi descopere talentul, vocaţia, chemarea. Există o mare diferenţă între un părinte care dă naştere doar biologic la copii şi unul care nu doar a născut trupeşte un copil, ci îl şi educă, îl modelează, îl formează, îl face să crească nu doar fizic, biologic, ci şi spiritual. De aceea, cu adevărat părinte este cel care are grijă de copii şi care îi educă. Cel care dă naştere la copii şi-i creşte în credinţă învăţându-i să săvârşească fapte bune face din copii nu doar cetăţeni buni ai patriei pământeşti, ci şi cetăţeni ai patriei cereşti. Din părinţi duhovniceşti se nasc copii care devin sfinţi dacă sunt bine educaţi. Când copiii sunt bine educaţi, ei devin o bucurie şi o binecuvântare pentru familie, pentru şcoală, pentru societate şi pentru întreaga umanitate”. 

La final, Părintele Patriarh Daniel s-a rugat lui Dumnezeu ca să îi binecuvânteze pe toţi elevii, părinţii, educatorii şi educatoarele, învăţătorii şi învăţătoarele, profesorii şi profesoarele care contribuie la educaţia şi la formarea intelectuală, spirituală şi culturală a copiilor şi a tinerilor.