Cinstirea minunii de pe Tabor la Catedrala Patriarhală din București

Credincioșii bucureșteni veniți marți, 6 august, de sărbătoarea „Schimbarea la Față a Domnului”, la Catedrala Patriarhală au avut bucuria să participe la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfin­țitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. În cadrul slujbei a fost rostită și Rugăciunea la gustarea strugurilor din an. 

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a subliniat de ce Mântuitorul i-a luat pe Muntele Taborului doar pe Apostolii Petru, Iacov și Ioan. „Pe Petru îl alege pentru că a arătat întotdeauna un mare devotament față de Mântuitorul, căruia Îi făgăduiește că, dacă toți ceilalți Îl vor părăsi, el nu Îl va părăsi niciodată, ci este gata să moară pentru El. Atunci, Mântuitorul îi descoperă profetic că de trei ori se va lepăda de Învățătorul Său. Tot el este cel care L-a sfătuit pe Domnul să ocolească Ierusalimul ca nu cumva să I se întâmple cele descoperite de Hristos ucenicilor, adică Pătimirile, moartea și Învierea Sa. Pe Ioan l-a luat pe Muntele Taborului pentru că el a fost cel mai credincios ucenic, cum vom vedea în zilele care vor urma, el fiind singurul care are curajul să le înso­țească pe Maica Domnului și pe celelalte Femei Mironosițe pe tot drumul calvarului lui Iisus până la Cruce, privind unde a fost răstignit și locul unde trupul Său a fost așezat în mormânt după ce a fost coborât de pe Cruce. Pe Iacov l-a luat pentru că el avea să fie primul ierarh martir sau mărturisitor al Ierusalimului, fiind ucis de către Irod pentru credința sa în Hristos, în anul 62”, a spus Preasfinția Sa. 

În continuare, ierarhul a explicat care au fost motivele pentru care Mântuitorul Hristos a săvârșit această minune pe Muntele Tabor: „În primul rând, ne amintim de concetățenii Mântuitorului din Nazaretul copilăriei și adolescenței Lui. Deși au fost martorii multor minuni și erau uimiți de cuvintele darului care ieșeau din gura lui Iisus, întrebându-se de unde are El această înțelepciune, spuneau: «Nu cunoaștem noi că El este teslarul, Fiul lui Iosif, și nu știm noi pe mama Lui care se cheamă Maria»? Iată că, deși Și-a arătat dumnezeirea Sa prin înțelepciunea cuvintelor Sale, cuvintele vieții veșnice, și Și-a arătat puterea Sa prin minunile săvârșite, pentru cei între care a copilărit și a crescut El era teslarul, Fiul lui Iosif și al Mariei. De asemenea, vedem din discuțiile pe care le-a avut Iisus în Cezareea lui Filip cu ucenicii, când i-a întrebat cine zice lumea că este El, ei răspunzându-I că unii cred că este Ilie Prorocul, alții Ieremia sau altul dintre proroci. Mântuitorul, pentru a arăta că nu este nici Moise, nici Ilie, nici Ieremia sau altul, arată pe Muntele Taborului că El este Soarele Drep­tății, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Totodată, oamenii credeau că El este un mare profet și învățător. De aceea, cei mai mulți L-au cinstit și ascultat, dar cât privește dumnezeirea Lui, nu exista o lămurire generală pentru toți cei care au fost martori la minunile Lui. Un alt motiv este faptul că mai-marii poporului, cărturarii și fariseii, adeseori Îl acuzau pe Hristos că este călcător de lege, că este hulitor, fă­cân­du-Se asemenea cu Dumnezeu. Mântuitorul Se schimbă la față îna­intea ucenicilor Săi pentru a-i pregăti ca, în momentele în care Îl vor vedea umilit, bătut, scuipat, încoronat cu cunună de spini, desfigurat pe Cruce de mulțimea sufe­rințelor, să-și aducă aminte că L-au văzut pe Muntele Taborului pe Iisus transfigurat, schimbat la față, când fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina”. 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.