Cinstirea Sfinților 40 de Mucenici la Mănăstirea Antim din Capitală

Sfinții 40 de Mucenici din Sevas­tia au fost cinstiți joi, 9 martie, la Mănăstirea Antim din Capitală, așezământ monahal unde se află racla ce adăpos­tește fragmente din cinstitele lor moaște, așezate spre închinarea credincioșilor. Pelerinii și închinătorii au participat la Liturghia Darurilor înainte sfințite săvâr­șită de un sobor de slujitori ai obștii monahale, iar la final, la slujba Parastasului pentru deținuții politici care au suferit în temnițele comuniste.

Sărbătoarea închinată Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia a debutat în ajun, 8 martie, la ctitoria Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, cu tradiționala procesiune în jurul bisericii așezământului monahal cu racla ce adăpostește fragmente din moaștele sfinților pomeniți, ce se păstrează aici de 140 de ani, precum și cu racla cu un veșmânt care a acoperit o vreme moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș. Procesiunea a fost condusă de părintele pro­tosinghel Vincențiu Oboroceanu, starețul mănăstirii. În continuare, clericii și credincioșii s-au reunit în rugăciune la slujba Privegherii.

Joi, 9 martie, închinătorii au participat la Liturghia Darurilor înainte sfințite săvâr­șită de un sobor de slujitori ai obștii monahale, condus de părintele protosinghel Vincențiu Oboroceanu. Cuvântul de învățătură a fost rostit de protosinghelul Antipa Burghelea, care a vorbit despre suferințele prin care au trecut Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia: „În vremea aceea, era un frig îngrozitor și cetatea aceea, Sevastia, avea și un lac ce era înghețat. Sfântul Vasile cel Mare spune că ei au fost trimiși pe gheață, nu au fost înecați sau scufundați, ci au rămas pe gheață în acel frig grozav. Soldații se îmbărbătau unii pe alții. Din actele martirice care s-au păstrat s-au reținut cuvinte precum: «Să răbdăm, fraților, o noapte de chinuri, dar apoi să moștenim o veșnicie fericită». Ce schimb înțelept! Așa este și viața creștinului. Rabdă aici puțin, dar se bucură în veșnicie. Dacă nu am avea această credință în viața de apoi, atunci de ce ne-am mai aduna în biserică? Ei aveau cu adevărat credința în viața veșnică alături de Iisus. (…) Cei 40 de Mucenici sunt ajutători tinerilor și nu numai. Ei ne învață să avem un ideal. Al lor a fost viața veșnică, apropierea de Hristos. Ce trist este pentru cineva atunci când nu are un ideal puternic. Credința în Hristos este cu adevărat o comoară și un ideal. Să ne ajute Dumnezeu să mărturisim și noi credința până la sfârșitul vieții”.

La final, a fost săvârșită slujba Parastasului pentru deținuții politici care au suferit în temnițele comuniste. Cu acest prilej, starețul așezământului monahal, părintele protosinghel Vincențiu Oboroceanu, a explicat că cei pomeniți, „prin faptele lor și tăria lor de caracter, au devenit prieteni ai lui Dumnezeu. Ei nu s-au lepădat de El în vremuri grele, crunte de prigonire a Ortodoxiei românești și nu numai. Au fost pomeniți toți cei care au mărturisit credința în temnițele comuniste, în toată perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial. (…) Sfinții 40 de Mucenici, care au stat în acel lac înghețat, nu au putut să reziste decât cu singurul lor scop, Hristos, Care le-a picurat în inimile lor harul Duhului Sfânt. Și acești sfinți, și cei care au suferit în închisorile comuniste au avut credința lucrătoare. Toată această mărturisire și mucenicie nu a fost decât pre­zen­ța picăturilor discrete și fine ale harului Duhului Sfânt, care au venit și au altoit omul, lăsând cele exterioare și retrăgându-se în cele interioare”.
În ctitoria Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul sunt păstrate de 140 de ani fragmente din cinstitele moaște ale mucenicilor, dăruite de Patriarhul Nicodim al Ierusalimului în anul 1883.

Toți cei prezenți au primit din partea obștii mănăstirii pachete cu mucenici împletiți, tradiționalul desert din această perioadă de primăvară.