„Împlinirea cuvintelor Sfintei Scripturi, măsură a dobândirii vieţii veşnice”

Credincioşi bucureşteni s-au adunat miercuri, 17 martie, respectând normele sanitare actuale, pentru a participa la rânduielile liturgice speciale oficiate la Catedrala Patriarhală cu ocazia începutului Sfântului şi Marelui Post. În a treia zi a Păresimilor, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit slujba Pavecerniţei Mari şi a citit a treia parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul.

În cuvântul de învăţătură rostit la final, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a vorbit despre modul în care fiecare creştin trebuie să folosească textul Sfintei Scripturi pentru a-şi rândui viaţa, având ca model Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul.

„Canonul cel Mare este o capodoperă a poeziei imnografice răsăritene. Neîntrecuta sa frumuseţe literară, bogăţia de idei şi adânca profunzime teologică a acestei alcătuiri se datorează faptului că unicul izvor din care s-a inspirat autorul său este Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Pornind de la acest aspect, înţelegem că timpul postului este perioada propice pentru citirea mai asiduă a cuvântului lui Dumnezeu cuprins în Sfânta Scriptură, mai ales în Sfintele Evanghelii. Citirea Scripturilor şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu cuprinse în ele aduc viaţă veşnică celui ce face acestea. Numai în măsura în care împlinim cuvintele lui Dumnezeu putem moşteni Împărăţia cerurilor. Cuvintele Evangheliei lui Hristos trebuie să devină legea fundamentală a vieţuirii noastre ca buni creştini în lumea în care trăim, după exemplul Mariei, sora lui Lazăr, care şi-a ales «partea cea bună», ascultând cuvintele lui Iisus”, a spus ierarhul.

De asemenea, Preasfinţia Sa a remarcat faptul că Sfânta Scriptură este adânc înrădăcinată în sufletul şi-n cultura poporului nostru: „În ţara noastră, Sfânta Scriptură a avut un loc central. Cultura noastră populară sau patrimoniul imaterial este pătruns de la un capăt la altul de spiritualitatea Sfintei Scripturi. Proverbele noastre, cimiliturile, ghicitorile, cântecele, colindele, baladele, toate conţin seminţe roditoare ale Sfintelor Evanghelii. Cazaniile, cărţile care au tâlcuit cuvintele Scripturii, au avut şi ele un rol covârşitor în formarea culturii şi spiritualităţii noastre, dar mai ales în formarea şi unitatea limbii, numită de preotul poet Alexei Mateevici «limba vechilor cazanii»”.

În aceeaşi zi, potrivit rânduielii tipiconale a perioadei Postului Mare, la Catedrala Patriarhală a fost săvârşită, pentru primă dată în acest an, Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite, numită şi „a Sfântului Grigorie Dialogul”.