Clericii din județul Prahova s-au reunit la Palatul Patriarhiei

Clericii din cele cinci protopopiate ale județului Prahova, precum și preoți de caritate, din instituțiile de învățământ, de la cimitirele de stat, dar și din cadrul MAI și MApN, s-au întrunit marți, 7 iunie, la cea de-a doua sesiune a conferinței semestriale pastoral-misionare a slujitorilor sfintelor altare din Arhiepiscopia Bucureștilor. Lucrările, prezidate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-au desfășurat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

În dimineața zilei de marți, 7 iunie, clericii prahoveni au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Prea­sfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, în Catedrala „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Apoi, Preasfinția Sa a săvârșit slujba tradițională de Te Deum în sfântul lăcaș.

În continuare, preoții s-au deplasat la Palatul Patriarhiei de pe Colina Bucuriei, unde a avut loc cea de-a doua sesiune a conferinței pas­toral-misionare semestriale. Lucrările întrunirii s-au desfășurat sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Astfel, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a deschis lucrările conferinței, adresând un mesaj de bun venit preoților participanți, și a dat citire cuvântului intitulat „2022 - Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului”.

În continuare au fost prezentate trei referate realizate de cadre didactice ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, care au tratat aspecte privind rugăciunea în viața creștinilor la nivel comunitar și individual.

Prima lucrare i-a aparținut diaconului conf. dr. Alexandru Mihăilă, fiind intitulată „Rugăciunea publică de pocăință în Vechiul Testament”. Părintele diac. conf. Alexandru Mihăilă a prezentat modul în care s-a manifestat, în scrierile scripturistice post-exilice, sentimentul de vinovăție colectivă pentru necazurile abătute asupra lui Israel, care au culminat cu robia babilonică: „Rugăciunea publică de pocăință apare în Vechiul Testament abia după experiența traumatizantă a distrugerii Templului din Ierusalim și a exilului babilonian, dar necazul reprezintă mediul cel mai fierbinte pentru introspecție și conștientizarea cauzelor pentru care omul suferă. În exil, fiii lui Israel și-au diminuat sau chiar au pierdut la nivel social coerența comunitară, conștiința personalității corporative, dar și-au dobândit, la nivel teologic, conștiința asumării colective a păcatului, a mărturisirii lui și necesitatea pocăinței. Rugăciunile publice de pocăință, așa cum sunt păstrate în cărțile istorice și profetice, dar și în Psaltire, reprezintă sentimentul cel mai profund al faptului că omul se mântuiește împreună cu aproapele său”.

În continuare, părintele lect. dr. Mihai Burlacu a susținut referatul intitulat „Rugăciunea în lumina comuniunii cu Dumnezeu”, în cadrul căruia a arătat funcția dialogică a rugăciunii, care presupune o legătură interpersonală. „Posibilitatea dialogului omului cu Dumnezeu se întemeiază pe faptul că omul este persoană și Dumnezeu este tri-personal, după cum amin­tește părintele Dumitru Stăniloae: «Dialogul este o funcție doar a persoanei, deci este posibilă doar acelor ființe care se percep în mod unitar pe ele însele ca entități de sine stătătoare înzestrate cu voință și libertate, datorită cărora pot exercita funcția dialogului». Dialogul cu Dumnezeu devine un mijloc de comuniune”, a spus părintele Mihai Burlacu.

În cadrul ultimei expuneri, intitulată „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului - rodul rugăciunii minții în viața creștinilor”, părintele conf. dr. Gheorghe Holbea a evidențiat o serie de învă­țături din scrierile sfântului isihast român cu privire la atributele rugăciunii minții în cadrul cultului Bisericii, dar și la folosul ei în viața creștinilor, subliniind faptul că această rugăciune are o întrebuințare pentru monahi și pentru mireni. „Pentru Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, rugăciunea inimii nu este rezervată unei anumite elite duhovnicești. Premisa principală de la care pornește învățătura Sfântului Vasile este următoarea: «Rugăciunea lui Iisus nu este rezervată unei anumite elite duhovnicești, ci ea se recomandă chiar și celor începători». Condiția este ca aceștia să o practice cu gândul la propria stare de păcătoșenie, cu smerenie și nu cu dorința unei experiențe duhovnicești înalte, căci acestea sunt darurile lui Dumnezeu. Preocuparea isihastului trebuie să fie stadiul practic al rugăciunii, căci în acest stadiu rugăciunea lui Iisus este o metodă de luptă împotriva gândurilor și a patimilor, iar aceasta este o datorie a tuturor celor care au primit darul Botezului. Astfel, nevoința rugăciunii minții este un lucru pe care oricine dorește cu adevărat să se mântuiască și-l asumă în mod implicit”, a subliniat părintele conferențiar.

În încheiere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut aprecieri la adresa celor trei expuneri, subliniind aspecte privind importanța tradiției isihaste în istoria monahismului din țara noastră.

La plecare, preoții participanți au primit din partea Patriarhului României câte un volum din lucrarea „Scara” Sfântului Ioan, în traducerea Mitropolitului Tit Simedrea, precum și lucrarea „Tehnicizarea inumană a vieții”, semnată de conf. univ. dr. Adrian Lemeni.