Comemorarea victimelor închisorii „Salcia”

Arhiepiscopia Dunării de Jos a organizat joi, 22 iunie, un pelerinaj la locurile de suferinţă şi de sacrificiu ale celor care au fost închişi şi oprimaţi în lagărele de muncă forţată din Insula Mare a Brăilei (Salcia, Ostrov, Grădina, Lunca, Stoieneşti, Strâmba Veche, Saivane), în anii ’50 şi ’60 ai secolului trecut.

În pregătirea acestui moment comemorativ, la iniţiativa şi prin implicarea personală a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, eparhia a rânduit aşezarea la Piatra Frecăţei a unei frumoase troiţe care să amintească trecătorilor despre deţinuţii care au fost aruncaţi în groapa comună, fără rugăciune şi fără cruce. Aceasta va aminti celor de azi şi de mâine despre sacrificiul preoţilor, intelectualilor şi ţăranilor, tineri şi mai puţin tineri, care nu au avut altă vină decât faptul că au apărat cu demnitate şi au mărturisit fără rezerve, uneori chiar cu preţul vieţii, credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de nea­mul lor.

Cele două sfinte locaşuri de la Titcov şi Frecăţei au devenit cu această ocazie şi „biserici-memorial”, în care numele celor care au fost chinuiţi şi oprimaţi în coloniile de muncă vor fi permanent pomenite, spre evlavioasă amintire şi spre aşezarea lor împreună cu cei care au bineplăcut din veac lui Dumnezeu!

Pe urme sfinţite de mărturisitori autentici

Participanţii la acest pelerinaj al recunoştinţei, preoţii slujitori din Protopopiatul Însurăţei şi de la Centrul eparhial, dar şi credincioşii din zonă au fost profund impresionaţi de mărturiile aduse de către unul dintre supravieţuitorii „iadului” de la Salcia, Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. Domnia sa a vorbit şi în cele două biserici, dar şi la groapa comună de la Piatra Frecăţei despre calvarul îndurat de „beneficiarii” regimului absolut inuman din coloniile de muncă din Insula Mare a Brăilei. Adresându-se copiilor, tinerilor şi bătrânilor, a subliniat că această experienţă nefericită i-a înnobilat sufleteşte pe cei care au trăit-o: „Pe aceste pământuri, în urmă cu aproape 60 de ani, s-au produs nişte orori inimaginabile. Aproape tot ceea ce a avut acest popor mai sfânt, mai demn, mai bine pregătit profesional a trebuit să dispară, fiind judecaţi de aşa-zisele «tribunale ale poporului», constituite din pleava societăţii... Mulţi dintre noi au fost condamnaţi la moarte, dar cea mai mare parte am fost trimişi în temniţe şi lagăre de muncă, care erau locuri de exterminare prin înfometare, prin munci silnice, prin bătăi, prin torturi şi prin lipsirea de minimele condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Noi am făcut digurile pe care le vedeţi astăzi în Insula Mare a Brăilei, atât la exterior, cât şi la interior - aproape 300 km! La fel şi canalele, tot de noi au fost săpate... Am lăsat aici pentru totdeauna tinereţea, sănătatea, libertatea şi, cei mai mulţi, agoniseala care ne-a fost confiscată. Au trecut 57 de ani de când am părăsit aceste locuri...! Desigur că venirea mea aici, la invitaţia IPS Părinte Casian, se datorează iubirii, respectului şi plăcutei amintiri pe care le-o port acelora care şi-au jertfit viaţa pentru un ideal care, se vede treaba, pe atunci nu-şi găsea locul pe aceste meleaguri. Nu am reuşit să împiedicăm venirea comunismului, dar cu certitudine am reuşit să demonstrăm lumii întregi că în această ţară au fost oameni care au ştiut să lupte pentru salvarea demnităţii poporului, pentru credinţă şi neam, cărora nici măcar jertfa supremă nu li s-a părut prea mult!”

Pomenirea celor peste 6.000 de mărturisitori

Un moment aparte în cadrul acestui eveniment l-a constituit oficierea slujbelor de pomenire, săvârşite imediat după Sfânta Liturghie în bisericile de la Titcov şi Frecăţei, apoi la locul de pe malul Dunării, în dreptul localităţii Salcia şi în cimitirul de la Agaua, pe locurile unde odinioară două imense gropi comune se „hrăneau” cu trupurile celor „îngropaţi fără cruce, fără nume, fără preot şi fără lumânare - martirii anticomunişti”, exterminaţi în lagărele de acolo.

La aceste emoţionante pomeniri au participat preoţimea din protopopiat, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, reprezentanți ai oficialităţilor locale, precum şi numeroşi credincioşi şi copii îmbrăcaţi în costume naţionale. Cu lumânări aprinse în mâini şi cu ochii în lacrimi, toţi cei prezenţi s-au rugat pentru cei ale căror suferinţe s-au înscris în lungul şir al mărturisitorilor de credinţă şi de neam, ară­tându-ne că, numai prin slujirea adevărului şi dreptăţii, chiar până la jertfa supremă, împlinim cum se cuvine lucrarea încredinţată în această lume de către Dumnezeu.

După citirea rugăciunilor de dezlegare, IPS Părinte Arhiepiscop Casian a adresat un cuvânt de învăţătură în cadrul căruia a arătat înalta motivaţie pentru care a pornit în acest periplu duhovnicesc, într-una dintre cele mai izolate zone ale eparhiei: „Destule au fost chinurile de care am auzit, nu din cărţi. V-aş ruga pe cei mai în vârstă, scrieţi pe o foaie de hârtie ce aţi văzut atunci: cum erau deţinuţii, cum se comportau gardienii faţă de ei, pentru că venind de la bac şi până aici am aflat numai mărturii cutremurătoare. Aici e Golgota şi Unul singur cunoaşte această durere, Domnul nostru Iisus Hristos. El pe Cruce a zis: «Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!»”.

Cel de-al doilea moment de rugăciune l-a constituit sfinţirea crucii-memorial de la groapa comună din apropierea localităţii Piatra Frecăţei, ridicată la iniţiativa şi cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop. Mulţimea de preoţi şi credincioşi a îngenuncheat cu recunoştinţă, purtând în mâini lumânări, iar copiii icoane ale Învierii Domnului, momentul de maximă trăire fiind acela în care au fost pomeniţi nominal toţi cei care au pătimit şi şi-au dat viaţa în cadrul coloniei de muncă, ca adevăraţi mucenici şi mărturisitori ai nea­mului. Acolo s-a organizat şi o expoziţie de lucrări în peniţă sau grafit cu chipurile unora dintre cei mai cunoscuţi mărturisitori ai neamului, „icoane” ale biruinţei şi demnităţii poporului român.

La final, prin grija Centrului eparhial, potrivit rânduielilor noastre strămoşeşti, a fost oferită o agapă în memoria şi spre pomenirea celor care au suferit în aceste locuri şi au trecut la Domnul, numărul celor care au participat fiind de aproximativ 230 de persoane.

Cinstirea acestor mărturisitori nu s-a încheiat. Prin implicarea eparhiei şi a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, ei vor fi pomeniţi la bisericile din Insulă şi din întreaga zonă, la toate soroacele. De asemenea, preoţii misionari din Insulă şi din toată Protoieria Însurăţei, în cadrul unor parteneriate liturgice, misionare şi educaţionale, vor organiza continuu momente de cinstire a celor care odihnesc în pământul Insulei Mari.