Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Comuniunea înviază spiritual pe tineri şi vindecă sufletele îndoliate

Comuniunea înviază spiritual pe tineri şi vindecă sufletele îndoliate

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Gheorghe Cristian Popa - 19 Oct, 2015

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat, în cuvântul de învăţătură rostit ieri în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ al Reşedinţei Patriarhale, că „familia, Biserica, şcoala şi societatea trebuie să‑i ajute pe copii şi pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist şi insensibil la nevoia de ajutor a celor din jur“. Tâlcuind Evanghelia despre învierea fiului văduvei din Nain, Patriarhul României a precizat că această relatare biblică nu trebuie înţeleasă doar în cheia responsabilităţii faţă de tineri, ca îndemn către aceştia de a se ridica din moartea spirituală, ci, mai înainte de aceasta, trebuie receptată ca datorie a noastră de a aduce mângâiere persoanelor îndurerate şi îndoliate.

Evanghelia care s‑a citit ieri în toate bisericile ortodoxe relatează cum Mântuitorul Hristos merge în cetatea Nain ca să aline sufletul unei mame aflate la capătul puterilor, întrucât la singurătatea văduviei se adăuga acum durerea sfâşietoare a morţii unicului său fiu. Patriarhul Bisericii noastre a explicat că Hristos‑Domnul a venit din proprie iniţiativă să aline durerea acestei mame îndoliate, întrucât Lui Îi este milă de toţi oamenii suferinzi şi îndoliaţi. În acelaşi timp, El doreşte să dăruiască viaţă tânărului care a plecat prea devreme din viaţa pământească. Preafericirea Sa a spus că este semnificativ faptul că cele trei persoane pe care le‑a înviat din morţi Hristos-Domnul au fost trei tineri, şi anume: fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta şi Maria şi prietenul Domnului Iisus Hristos. „Prin aceasta, Mântuitorul ne arată că tinerii sunt chemaţi la viaţa de comuniune cu părinţii, fraţii şi surorile lor, nu la însingurare prin despărţire de ei. De ce? Pentru că însingurarea aceasta, chiar dacă nu este moarte fizică, poate deveni totuşi o moarte spirituală, existenţă egoistă, «morbidă» pentru suflet. Însă, comuniunea de iubire părintească, frăţească şi amicală duhovnicească ajută pe tineri să crească spiritual şi să se maturizeze. De aceea, familia, Biserica, şcoala şi societatea trebuie să‑i ajute pe copii şi pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist şi insensibil la nevoia de ajutor a celor din jur. De fapt, lipsa de comuniune spirituală şi de solidaritate concretă în familie şi în societate sunt astăzi semne ale unei vieţi umane în declin spiritual şi deficit de omenie. Este mare nevoie astăzi să fim alături de familiile îndoliate, dar şi să ajutăm pe tineri să preţuiască mai mult viaţa de familie şi să cultive prietenia cu tineri credincioşi, pentru a înţelege că viaţa adevărată este binecuvântare de la Dumnezeu şi bucurie a comuniunii între oameni“.

Referindu‑se la gestul nemijlocit de compasiune al Mântuitorului Hristos faţă de femeia văduvă, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că prezenţa noastră lângă familiile sau persoanele îndoliate este foarte necesară şi benefică pentru acestea, întrucât, uneori, oamenii îndoliaţi, care nu au fost consolaţi sau ajutaţi la timp să dea un sens durerii lor, s‑au descumpănit sufleteşte, iar unii chiar şi‑au pus capăt vieţii pentru că nu au mai putut suporta prea multa durere a pierderii celor dragi. „A mângâia sau a consola persoana sau familia îndurerată este un ajutor sufletesc de mare preţ şi un semn de multă bunătate a inimii, o dovadă a iubirii milostive faţă de semeni, prin care se arată iubirea milostivă a lui Dumnezeu faţă de ei“, a spus Preafericirea Sa.