Continuitate şi înnoire bisericească în Banat

La cele spuse astăzi în Gramata patri­ar­hală pentru în­tro­nizarea Înalt­prea­sfinţitului Părinte Ioan ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mi­tro­polit al Banatului, adăugăm câteva observaţii şi îndemnuri pastorale.

Dacă privim astăzi Banatul din punct de vedere spiritual, pas­toral şi misionar, constatăm aici, ca şi în alte zone ale Ro­mâ­niei, că libertatea pe care a do­bân­dit-o Biserica noastră după căderea regimului comunist în decembrie 1989 a fost folosită cu prioritate pentru a revigora viaţa spirituală, activitatea culturală, socială şi misionară a Bisericii.

Au fost construite biserici noi, create noi şcoli de teologie ortodoxă, noi parohii, noi mănăstiri, multe centre cultural-edu­ca­ţi­o­nale şi social-filantropice. A fost dezvoltată o amplă activitate a Bisericii cu tinerii. În Ar­hi­e­pis­co­pia Timişoarei, aceste acti­vi­tăţi au fost promovate şi susţi­nu­te de vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, de Preasfinţitul Epis­cop-vicar Paisie Lugojanul, de ostenitorii Centrului epar­hial, de Consiliul eparhial şi Adu­narea eparhială, de clerul din parohii şi de monahii din mă­năstiri, precum şi de o mul­ţi­me de credincioşi mireni harnici şi darnici. Pentru toate aceste îm­pliniri dăm slavă lui Dum­nezeu şi mulţumim celor care s-au ostenit în lucrarea pastorală, socială şi misionară a Bisericii din Banat.

Cu toate acestea, activităţile actuale ale Bisericii din această zonă trebuie intensificate şi mul­tiplicate, în faţa mai multor fenomene care slăbesc viaţa creş­tină eclesială şi personală. Aceste fenomene sunt secularismul materialist-consumist şi individualismul indiferentist care erodează viaţa spirituală a fami­liei şi a comunităţii, precum şi sim­ţul solidarităţii sau al întra­ju­torării. La acestea se adaugă fe­nomenul emigraţiei şi al depopulării parohiilor, din motive economice, mai ales în mediul rural. În acest context, criza spi­ri­tuală sau morală a societăţii este amplificată de o prelungită criză economico-financiară. Ca o consecinţă a acestor fenomene, a crescut numărul parohiilor şi al mănăstirilor sărace, care au nevoie de sprijin şi încurajare.

Această întrajutorare se poa­te realiza prin înfrăţirea între parohii mai înstărite şi parohii sărace, între mănăstiri mai consolidate financiar şi mănăstiri sau schituri mai modeste. De asemenea, trebuie identificate noi surse de susţinere a acti­vi­tă­ţilor pastorale, cultural-misiona­re şi social-filantropice din protopopiate, parohii şi mănăstiri. În toate aceste activităţi trebuie însă promovate corectitudinea şi transparenţa financiară, bazate nu pe teama de sancţiuni, ci pe conştiinţa că toate activităţile pastoral-misionare ale Bisericii sunt lucrări sfinte, nu doar Sfân­ta Liturghie sau sfintele sluj­be din locaşul de cult. În acest sens, Sfântul Teodor Stu­ditul spune că oricine împlineşte o activitate în folosul comuni­tă­ţii creştine săvârşeşte o li­tur­ghie. Însă, dacă activităţile ad­mi­nistrative, culturale şi sociale ale Bisericii nu sunt percepute ca lucrări sfinte, există pericolul să contribuim noi înşine la secu­la­rizarea Bisericii din interiorul ei.

Din această perspectivă, pre­zen­ţa mănăstirilor cu o viaţă li­turgică şi spirituală mai intensă in­fluenţează pozitiv şi viaţa spi­ri­tuală a parohiilor. Am observat personal această lucrare be­ne­fică de când, cu binecuvân­ta­rea vrednicului de pomenire Mi­tro­politul Nicolae Corneanu (în anul 2003), am înfiinţat, în satul natal, Dobreşti, judeţul Timiş, o mănăstire cu ajutorul unor mo­nahi veniţi aici de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ, din Mol­dova.

Banatul a avut mănăstiri multe înainte de stăpânirea oto­mană şi habsburgică, dar puţine au mai rămas în secolele 19 şi 20. De aceea, după anul 1990, ierarhii ortodocşi români de la Timişoara, Arad şi Caransebeş s-au străduit să reînfiinţeze sau să înfiinţeze mănăstiri şi schituri noi, care contribuie la o promovare mai intensă a spiritualităţii ortodoxe astăzi.

De asemenea, Postul de Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS şi Ziarul Lumina ale Patriarhiei Române sunt de un real folos pentru promovarea credinţei creştine ortodoxe şi a spiritualităţii româneşti, atât în viaţa parohiilor, cât şi în viaţa mănăstirilor din toată Ro­mâ­nia, dar mai ales în comunităţile bisericeşti, care se confruntă cu fenomenul prozelitismului ete­ro­dox, ai cărui agenţi profită de sărăcia materială a multor creş­tini ortodocşi, oferindu-le ajutoa­re materiale, spre a-i îndepărta de Biserica lor strămoşească şi a-i atrage la alte credinţe.

Din acest motiv, trebuie in­ten­sificată cateheza ortodoxă nu numai pentru copii şi tineri, ci şi pentru adulţi. În acelaşi timp, toate slujbele liturgice ortodoxe trebuie săvârşite corect şi de­plin, fără prescurtări şi inovaţii ar­bitrare, izvorâte din ignoranţă teologică sau din aroganţă individuală, sub pretextul că omul modern-secularizat este grăbit. Cel care este grăbit sau comod în viaţa spirituală, evitând ru­gă­ciunea stăruitoare, postul şi po­căinţa, de fapt evacuează Cru­cea din creştinism şi nu va simţi deplin bucuria şi pacea Învierii lui Hristos în viaţa sa.

Înaltpreasfinţite Părinte Ioan,

Unele din aceste aspecte pas­torale prezentate succint aici le-aţi întâlnit în cei 20 de ani de activitate pastorală într-o zonă a României în care românii sunt minoritari. Însă înţelepciunea şi curajul, dra­gos­tea de Biserică şi Neam, hărnicia şi dărnicia pe care le-aţi cultivat şi fructificat până acum vă vor fi de mare folos în noua slujire pastorală din Ba­nat în care intraţi acum. Ex­pe­rienţa unei convieţuiri paşnice cu alte etnii şi cu alte confesiuni re­ligioase din Harghita şi Co­vas­na va fi de mare folos în promo­va­rea relaţiilor de bu­nă convie­ţu­ire cu alte etnii şi con­fesiuni din Banat, unde ală­turi de ro­mâni convieţu­iesc, de se­cole, ger­mani, şvabi, sârbi, maghiari, evrei, iar mai re­cent şi mulţi ita­li­eni în municipiul Timişoara. Toţi aceş­tia s-au bucurat de-a lun­gul tim­pului de ospitalitatea şi res­pec­tul ro­mânilor bănăţeni, care la rândul lor au învăţat ade­sea de la alte etnii multe lu­c­ruri practice privind modul de-a organiza activităţile fami­liei şi ale comunităţii.

Timişoara, cel mai important centru universitar din vestul Ro­mâniei, oraş multietnic şi mul­ticonfesional, este o punte de legătură între România şi Eu­ropa Occidentală, fără însă a ui­ta identitatea şi vocaţia sa românească, legătura sa cu Transilvania, cu Ţara Ro­mâ­neas­că şi cu Moldova. Acesta a fost motivul principal pentru ca­re Catedrala Mitropolitană din Ti­mişoara a fost construită în stil moldav ştefanian adaptat la mediul urban. Iar ospitalitatea pe care bănăţenii au arătat-o mun­citorilor veniţi din Moldova în anii 1970 şi apoi celor din Ma­ra­mureş explică faptul că astăzi populaţia judeţului Timiş nu­mă­ră 30% moldoveni şi un număr mai restrâns de ardeleni.

Totuşi, în această mare diversitate culturală din Banat, esenţial rămâne mesajul Evan­ghe­liei iubirii milostive a lui Hristos Cel ce a crescut în Na­za­ret şi a activat mult timp în Ca­per­naum, adică în două oraşe din Galileea neamurilor (pe care aţi vizitat-o adesea), deoarece iubirea Sa nemărginită cuprinde toate persoanele umane şi toate popoarele. Ca înţelept arhi­păs­tor al Bisericii din Banat veţi con­stata, ca şi în Transilvania, că iubirea părintească sinceră ară­tată ierarhilor din Mitro­po­lie, preoţilor, monahilor şi cre­din­cioşilor din eparhie este cea mai sfântă lucrare de arhi­păs­to­rire a oamenilor pe calea mântu­i­rii spre Împărăţia iubirii şi fericirii eterne a Preasfintei Treimi.

Hristos Domnul, Capul şi Arhipăstorul veşnic al Bisericii Sale, să vă ajute să aveţi bucuria lucrării duhovniceşti roditoa­re în această Mitropolie, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt rostit cu prilejul întro­ni­zării Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mi­tro­polit al Banatului, Timişoara, dumi­nică, 28 decembrie 2014.