„Credința și smerenia aduc tămăduirea de boală și învierea din morți”

În Duminica a 24-a după Rusalii, 6 noiembrie 2022, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic rânduit, de la Luca 8, 41-56, ce relatează două minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos, a învierii fiicei lui Iair și a vindecării femeii bolnave de scurgere de sânge, ne arată în esență că „credința și smerenia aduc tămăduirea de boală și învierea din morți”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat mo­­tivul pentru care Domnul Iisus Hristos a numit-o fiică pe femeia bolnavă de doisprezece ani de scurgere de sânge: „Când Mântuitorul numește pe cineva fiu sau fiică înseamnă că a descoperit în persoana respectivă o credință puternică. Toți cei care aveau cre­dință puternică erau fii sau fiice ai lui Avraam, părintele celor care cred în Dumnezeu. I-a spus «îndrăz­nește» pentru că ea era plină de sfială, de emoție și tremura. A încurajat-o. Pe lângă faptul că a vindecat-o, pentru că avea o credință puternică, a și onorat-o cu această adresare zicând «Îndrăznește, fiică». A onorat-o cu acest nume de fiică duhovnicească și apoi a binecuvântat-o zicându-i «Mergi în pace!», adică i-a binecuvântat ca viața să o trăiască în pace, în liniște, sănătoasă”.

De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că femeia care de doisprezece ani avea hemoragie nu a deznădăjduit, ci a avut credință puternică și s-a străduit să recâștige darul sănătății primit de la Dumnezeu. „Învățăm de la femeia aceasta de doisprezece ani bolnavă de scurgere de sânge o credință puternică, dar și stăruința ei pentru a redobândi sănătatea. Sănătatea este dar de la Dumnezeu, dar atunci când darul său a fost pierdut, femeia aceasta ne arată că s-a străduit să-l recâștige. Mai întâi a mers la o mulțime de medici și a cheltuit toată averea sa, spune Evanghelia, plătind medici diferiți ca să o vindece. Când ea era spre sfârșitul averii și la capătul puterii ei fizice, atunci a întâlnit pe singurul Doctor care putea să o vindece, pe Mântuitorul Iisus Hristos, care vindeca toată boala și toată neputința din popor, după cum ne spun Sfintele Evanghelii. Vedem că această femeie este luptătoare. Ea caută sănătatea, nu se lasă copleșită de boală, nu se descurajează, ci caută sănătatea cu multă stăruință, arătând tuturor că darul sănătății este un dar scump dăruit de Dumnezeu oamenilor. Credința ei a fost izvorul speranței ei”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit apoi despre minunea învierii fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii, explicând de ce Mântuitorul Hristos i-a scos afară pe toţi cei din casă, în afară de Apostolii Petru, Iacov şi Ioan, tatăl şi mama copilei: „Este semnificativ faptul că Mântuitorul Iisus Hristos reține doar câteva persoane ca să fie martori ai minunii învierii fiicei lui Iair. I-a scos pe toți ceilalți afară pentru că a dorit să rămână numai oameni credincioși și îndurerați, adică ucenicii cei trei, tatăl și mama fiicei care a decedat. A scos afară din casă pe cei care erau doar curioși și gălăgioși, care atunci când Iisus a spus «Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme», ei râdeau. Au rămas cei credincioși și îndurerați. (...) Mântuitorul ne arată că El nu săvârșește minuni ca să fie lăudat, ci din iubire milostivă, din compasiune săvârșește minunile și nu dorește publicitate, să se vorbească despre minunile sale. De aceea, a poruncit părinților să nu spună nimănui nimic, învățându-ne pe noi că dacă am făcut bine cuiva nu trebuie să trâmbițăm aceasta și să așteptăm laudă de la oameni, ci să mulțumim lui Dumnezeu, Care este izvorul vindecărilor, Doctorul trupurilor și al sufletelor noastre”.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că „Evan­ghelia de astăzi este a cre­dinței, a speranței, a vindecării și a învierii din moarte. Ea este mărturisitoare a puterii vindecătoare a lui Iisus în care se arată iubirea Sa milostivă și sensibilitatea Sa față de suferința oamenilor. El este sensibil, simțitor, compătimitor în fața bolii și a suferinței și în fața morții. De aceea, este numit «mântuitor», care înseamnă în limba Noului Testament «vindecător», «eliberator» și «izbăvitor» din situații dificile, de boală, de suferință și de moarte”.

La final, Preafericirea Sa a explicat că Iair, părintele copleșit de durere, și femeia bolnavă de scurge­re de sânge au în comun virtutea cre­din­ței și virtutea smereniei. „Evanghelia de astăzi ne arată că fiindcă acest Iair este un părinte bun și milostiv, milos, cu multă dragoste părintească și cu multă compasiune, care suferă împreună cu fiica sa bolnavă, primește de la Dumnezeu bunătate și milostivire: Iisus înviază din moarte pe fiica sa. De asemenea, femeia care a suferit doisprezece ani de hemoragie și acum este vindecată are în comun cu Iair virtutea credinței și virtutea smereniei. Iair, deși era mai-marele unei sinagogi cunoscute, se sme­rește. El cade în genunchi în fața lui Iisus, ceea ce era un lucru neo­bișnuit, pentru că majoritatea conducătorilor de sinagogă în timpul lui Iisus îi erau ostili. (...) Smerenie în atitudinea lui Iair, smerenie în comportamentul femeii bolnave, care caută vindecare, și smerenie la Iisus, care după ce săvârșește minunea cere părinților fiicei înviate să nu spună nimănui ce s-a întâmplat”, a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre.