La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
„Culegând roadele slujirii sale. Volum omagial dedicat Părintelui Vilie Doroșincă“
La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a apărut recent cartea „Culegând roadele slujirii sale. Volum omagial dedicat Părintelui Vilie Doroşincă”. Apărută în condiţii grafice deosebite, lucrarea se înscrie în seria celor bine documentate, purtătoare de cuvinte ale vieţii veşnice şi cu un folos duhovnicesc deosebit.
Părintele Vilie, omagiat în acest volum, a fost timp de 18 ani protopop al Protoieriei II Iași și de aproape 40 de ani este preot, în prezent slujind la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” - Moara de Vânt din Iași.
Frumoasa și lăudabila inițiativă de a alcătui un volum colectiv care să adune evocările cordiale, izvorâte din sipetul inimii fiecăruia dintre cei care l-au evocat, personalități, clerici sau mireni care l-au cunoscut pe părintele protopop de-a lungul vremii, a avut-o părintele profesor univ. dr. Vasile Nechita, de la Parohia „Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Mare Mucenic Mina” din Iași.
Evocările din paginile acestei cărți surprind, din cuprinsul vieții părintelui, atât Taborul, cât și Golgota, altfel spus, atât bucuriile, împlinirile și realizările, cât și jertfa depusă pe parcursul unei vieți închinate lui Dumnezeu și Bisericii Sale; o viață de preot, însoțită și mereu încercată de provocări, necazuri, probleme, cărora părintele protopop a reușit să le țină piept și să le depășească cu credință ferventă în Dumnezeu, rugăciune intensă, tact pastoral și, mai ales, cu ajutorul lui Dumnezeu. De bună seamă, pe parcursul vieţii sale, părintele protopop Vilie a întâlnit oameni care au dorit să-l compromită sau să-i potolească avântul misionar, dar şi prieteni adevăraţi şi devotaţi care i-au oferit ajutorul în vremurile tulburi şi au luptat pentru el cu mult curaj şi abnegaţie. O parte a acestora din urmă, buni mânuitori ai condeiului, au ținut să-și exprime prețuirea și recunoștința lor și prin amintiri ce au fost inserate în paginile acestui volum. Ca unul care am lecturat volumul, de la început țin să precizez că evocările din cuprinsul acestuia se revelează a fi sincere și din inimi curate și profund recunoscătoare față de părintele protopop Vilie. Astfel, lista acestora o deschid înalții ierarhi, reprezentați aici de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care a scris evocarea cu titlul „Părintele Vilie s-a născut pentru a fi preot!”, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar patriarhal, precum și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
Amintim totodată că părintele protopop Vilie a primit din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, cea mai înaltă distincție oferită de Patriarhia Română, anume „Crucea Patriarhală” „pentru activitatea sa îndelungată, rodnică și folositoare Bisericii și societății” (p. 28). Lista evocărilor este continuată de Mihai Chirica, primarul Iașiului, apoi de fiul părintelui protopop, părintele Mihai-Eduard Doroșincă, urmat de părintele Constantin Ciobanu, ginerele părintelui omagiat în volum. În continuare, colaboratorii de la Centrul eparhial și de la protopopiat au ținut să-și exprime gratitudinea și aprecierea față de părintele septuagenar. O serie de profesori universitari și doctori în diferite domenii științifice au dorit, la rândul lor, să-și exprime considerația și prețuirea. Lista este continuată de o serie de medici de notorietate ai Iașiului, apoi de scriitori și critici literari, directori, ingineri, cadre militare superioare, jurnaliști etc. La toți aceștia se adaugă un număr mare de preoți și de preotese din Iași și din străinătate, alături de o serie de fii și fiice duhovnicești care au dorit să-l elogieze pe protopopul și părintele lor sufletesc, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani. Unii dintre universitari au însoțit scrierea lor cu un referat științific, rod al cercetării lor academice.
În ultima parte a volumului ne încântă privirile o serie de fotografii ce constituie un adevărat arc peste timp, întrucât oferă mărturii emoționante atât despre viața părintelui, cât și despre misiunea și mărețele sale realizări de-a lungul vremii, pe plan pastoral, liturgic, misionar și administrativ, mai întâi ca preot tânăr, instalat în Parohia Borosești, apoi la Parohia Aroneanu și, în cele din urmă, la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”-Moara de Vânt din Iași. La acestea se adaugă și fotografiile cu oameni dragi din viața părintelui Vilie, înconjurat cu multă atenție și cordialitate de venerabila doamnă preoteasă Rodica, de membrii familiei, de ierarhi, de protopopi, de parohieni, de monahi și monahii etc.
Fiecare cititor de bună credință al acestei cărți poate lesne realiza că volumul de față constituie un adevărat festin duhovnicesc pentru oamenii însetați de cultură, istorie și spiritualitate creștină. Pentru preoții tineri, cartea reprezintă un ghid pentru viaţă, o lecţie de slujire a preoției şi o paradigmă a dragostei de semeni rar întâlnită.