Cuvântul ierarhului: Nunta din Cana Galileii, începutul minunilor săvârşite de Mântuitorul în descrierea Evangheliei Sfântului Ioan

† Corneliu, Episcopul Huşilor

Citind Evanghelia a patra pe care Sfântul Ioan, ucenicul iubit şi nevinovat al Mântuitorului, a scris-o într-un mod rezumativ şi cu un scop bine definit "acestea toate s-au scris ca să credeţi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi crezând să aveţi viaţă în numele Lui" (Ioan 20, 31), descoperim că minunile săvârşite de Iisus Domnul nostru, pe lângă prezentarea faptică istorică de unde nu lipsesc şi elementele geografice, dezvăluie în relatarea lor importante învăţături dogmatice care ne-au revelat nouă taina dreptei credinţe, care ne asigură calea spre viaţa cea veşnică, spre împărăţia fără final a lui Dumnezeu. Chiar în capitolul al doilea al Evangheliei, primul început al minunilor pe care Domnul şi Mântuitorul nostru îl face la rugămintea Preasfintei Sale Maici se desfăşoară la o nuntă în localitatea Cana din Galileea, oraşul în care se născuse Natanael (Bartolomeu) cel fără vicleşug (Ioan 1, 47).

Conform relatării evanghelice, dialogul dintre Hristos şi Preasfânta Fecioară Maria a grăbit acest început al minunilor. Terminându-se vinul, mama Lui, I-a spus: "Nu mai au vin". În textul grec al Sfintei Evanghelii răspunsul Mântuitorului nu a întârziat: "ce aştepţi de la Mine femeie? Ceasul Meu nu a sosit!". Mama Lui s-a îndreptat către cei ce slujeau spunând: "Ceea ce vă spune El faceţi !" cap. 2, 5.

Minunea s-a petrecut la cuvântul Lui când cele şase vase de piatră s-au umplut cu apă, iar apa, spre bucuria celor prezenţi s-a prefăcut în vin, lucru apreciat cum se cuvine de către ucenici.

Nunta - imaginea împărăţiei lui Dumnezeu

Adesea ascultăm această minune când participăm la bucuria unei nunţi sau când citim din Sfânta Evanghelie în capitolul al doilea, scrisă de Sfântul Ioan. Fiecare ascultând-o îşi face o imagine proprie asupra minunii, alţii care au avut fericirea vizitării Ţării Sfinte o localizează geografic prin imaginaţia memoriei, gândindu-se la ea.

Însă scopul propus aici este de a descoperi sensul minunii şi mesajul transmis în Evanghelie către noi.

La început, Sfântul Ioan vorbeşte despre nunta din Cana Galileii. Ce însemna atunci o nuntă şi care era impactul asupra vieţii obişnuite a unui astfel de eveniment? Înainte de nunta propriu-zisă exista logodna; aceasta se făcea timpuriu, după ani, mirele (logodnicul) ducea logodnica în casa părinţilor lui, adesea pe un asin, însoţiţi de un convoi în care dominantă era starea de bucurie exprimată prin muzică şi cântece specifice momentului.

Când logodnica era în casa părinţilor lui, acesta (logodnicul) mergea şi se bucura împreună cu prietenii lui de acest eveniment. Târziu în noapte se întorcea acasă la părinţii lui. Pilda celor zece fecioare, dintre care cinci erau înţelepte, iar cinci fără minte, dezvăluie partea acestui ritual, când trebuiau să aştepte până la miezul nopţii venirea mirelui (Matei 25, 1-13).

După logodnă urma o perioadă de timp în care se pregătea nunta. Punctul central îl constituia masa de nuntă. În acest sens, amintim căsătoria regelui Solomon care a închinat acestui eveniment Cântarea cântărilor: "Ieşiţi fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătorii nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui" cap. 3. 1.

Oaspeţii (nuntaşii) cântau în cinstea mirilor, dansând de bucurie.

"Marea nu poate să stingă dragostea, nici râurile s-o potolească..." cap. 8-7.

Adesea, Mântuitorul Iisus Hristos S-a folosit de imaginea nunţii pentru a exprima frumuseţea şi bucuria de negrăit a imaginii împărăţiei lui Dumnezeu... "Împărăţia cerurilor s-a asemănat unui împărat care a făcut nuntă fiului său..." (Matei 22, 2-14).

"Faceţi ceea ce vă va spune!"

Pe de altă parte, atunci ca şi astăzi în unele cazuri, o nuntă presupune multă cheltuială şi mult sacrificiu, provocând financiar pe cei ce o organizau. Multe familii nu-şi puteau permite anumite cheltuieli, alţii se îndatorau pentru mulţi ani după trecerea fericitului eveniment.

În Cana Galileii nunta s-a desfăşurat în sensul celor mai sus menţionate. Oameni sărmani au epuizat vinul, vasele erau goale, bucuria celor prezenţi era ameninţată de lipsă, de final neprevăzut, de tristeţe.

Istoria minunii biblice are ceva demn de sesizat şi bine menţionat. Scurtul dialog dintre Iisus şi mama Sa pare mai degrabă un răspuns negativ la cerere. Textul original grec se traduce: "Ce am eu şi tu", dând o întreagă serie de păreri şi interpretări. În limbajul nostru obişnuit care evoluează din timp în timp, cuvintele Mântuitorului se pot adapta astfel "ce este aşa de important?" sau "ce ne priveşte pe noi" sau "aceasta nu-i problema noastră...".

Subtil, Sfântul Ioan redă îndemnul celei ce L-a născut şi crescut pe Cel veşnic venit în lume pentru mântuirea ei. Cuvintele ei reprezintă mesajul ei către lume, către noi, către fiecare mamă, apostol, slujitor: "Faceţi ceea ce vă va spune!" sau "împliniţi ceea ce auziţi de la El" sau "aceasta este calea spre viaţă, împlinirea celor auzite de la El". În aceste cuvinte, predica Maicii Domnului sintetizează toată datoria noastră de creştini în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

De ce tocmai la o nuntă a săvârşit Hristos prima Sa minune?

Apariţia în creaţie a unui nou element, apa; dintru început, apa era semnul vieţii, al existenţei, elementul care întreţine viaţa. Apa serveşte la curăţirea şi întreţinerea corpului uman, fereşte de boală şi moarte (mai ales în epoca temutelor epidemii) care au secerat viaţa a milioane de oameni. Cele şase vase erau pline cu apă pentru spălarea de praful roşu al străzilor galileene, se pare că în timpul nunţii se goliseră, apa fiind folosită, iar acum trebuiau din nou umplute. Ritualurile spălărilor aveau şi au aspect de strictă necesitate igienică, mai ales în zona foarte caldă, toridă în care furtunile de nisip sunt o realitate mereu prezentă, aducând cu ele neplăcerile specifice.

Acum la această nuntă, din elementul esenţial al vieţii, apa, prin minunea cuvântului "umpleţi vasele până sus, scoateţi acum şi duceţi nunului", Ioan 2, 7-8, izvorăşte vinul cel bun, ca semn al nesfârşitei bucurii a vindecării şi a înnoirii.

Nunta aceasta, trăind bucuria prezenţei Mirelui celui veşnic, descoperă în minune gustul cel bun al vinului bun, tainic ştiut de unde provine doar de Preasfânta Sa Maică, slujitorii prezenţi şi cei câţiva ucenici ai Săi.

De ce tocmai la o nuntă a săvârşit Hristos prima Sa minune?

Contextul istoric al legăturii dintre Dumnezeu şi poporul Său, de-a lungul a secole întregi, realizează o legătură tainică asemenea unei nunţi. În limba noastră pământească, această legătură este imaginea fidelităţii întemeiate pe dragoste, "în ce chip se însoţeşte mirele cu mireasa, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip se veseleşte mirele de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!" (Isaia 62, 5).

Nunta înseamnă viaţă, bucurie, viaţa are nevoie de apă, de sens, de curaj, de dăinuire şi putere de biruinţă. Sfântul Evanghelist Ioan relatează despre această minune la nuntă, ca un program pentru toţi, ca un îndemn la participarea bucuriei ospăţului ceresc care începe în taina Sfintei Liturghii aici, pe pământ.

Acest început al minunilor la nunta din Cana Galileii descoperă sensul unei alte bucurii, a unei alte împliniri, a unui alt sens al existenţei. Primii apostoli prezenţi la nuntă erau obişnuiţi cu viaţa lor destul de obositoare a pescuitului, a greutăţilor zilnice, a asupririi celor mai puternici, a celor străini ocupanţi ai ţării lor, a aşteptării venirii unui timp nou în care să domnească adevărata fericire şi dreptate.

Scoaterea apei din vase, deci ascultarea de cuvântul Domnului, a arătat puterea minunii, bunătatea vinului şi perpetuarea bucuriei nunţii. Iisus Domnul a vorbit adesea despre "apa cea vie" (Ioan 4, 10), despre vinul din "roada vieţii" (Matei 26, 29), despre nuntă, şi toate acestea au avut mesajul unei bucurii biruitoare asupra lipsurilor, suferinţelor şi a morţii.

Vinul cel nou este învăţătura Mântuitorului

Acest moment înălţător, sublim şi unic îl arată pe Iisus Domnul ca Cel ce veşnic poartă grijă de propria creaţie pe care a venit s-o izbăvească din moarte prin bunătate, îngăduinţă, iertare şi mângâiere.

Slava Lui începe a se arăta la acest eveniment, vinul cel nou era şi este învăţătura Sa, cuprinsă în Sfintele Evanghelii, şi pentru ca ea să rămână mereu actuală, având capacitatea şi misiunea de a schimba radical şi definitiv viaţa noastră, a fost transformată din apă în vinul cel nou şi bun care se dă tuturor celor ce cred, ca pahar al binecuvântării spre împărtăşirea cu Sângele Lui care este "adevărata băutură" (Ioan 6, 55).

Istoria minunii din Cana Galileii nu este singura ce ne atrage atenţia în mod deosebit, ci ea este una dintre cele şapte care suscită interes şi abordare în această Sfântă Evanghelie.

* Intertitlurile aparţin redacţiei