Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvântul parohului: Bucuria slujirii arhiereşti într-un sat de munte din Suceava

Cuvântul parohului: Bucuria slujirii arhiereşti într-un sat de munte din Suceava

Un articol de: Nicolae Dolgu - 04 Aprilie 2009

Căutând pe harta ţării comuna Broşteni, care ne duce cu gândul la Creangă, aflăm că este situat în sud-estul bazinului Dornelor, pe cursul mijlociu al Bistriţei - „sat împrăştiat, mai ca toate satele de la munte“, cum ni-l descrie Creangă. De această comună ţine satul Cotârgaşi, lung de 9 km, care a aparţinut braniştii Mănăstirii Slatina. Din scurtul istoric existent la începutul Sf. Evanghelii găsite în biserica satului desprindem următoarele: „pământurile aflătoare“ erau proprietatea boerului Balş Alexandru Cocoş, până în apa pârâului Cotârgaşi, adică partea după ţărmul drept a acestui pârâu, iar cea după ţărmul stâng era proprietatea ce ţinea de moşiile Mănăstirii Slatina, din ale cărei moşii aparţineau lui Petru Rareş, domn al Moldovei. Numele satului ar veni de la descălecatul primilor locuitori - celor patru fraţi Mrejeru, cu suita lor; pe această vale veneau lucrători din alte părţi şi lucrau catarge din frumoasele şi secularele păduri de brad ce împodobeau şi îmbrăcau aproape peste tot întregul versant al văii. Din cei patru fraţi Mrejeru, cel mai mare, Petru, a cumpărat pământurile din această vale, cam pe la anii 1760-1780, venind de la Probota şi ascunzându-se aici de asupririle şi jafurile fanarioţilor. În aceste locuri, din 1801 s-a ridicat o biserică din lemn, unde primul slujitor a fost pr. Ion Roşu; au urmat alţi 6-7 preoţi până în 1900, când se ridică o biserică nouă, din piatră. În timpul pr. Aurel Mrejeru a fost pictată biserica, iar în 1963 a fost sfinţită. Ginerele acestuia din urmă, pr. Gheorghe Mrejeru Hurjui, a fost penultimul slujitor, continuând astfel activitatea pastoral-misionară a înaintaşilor săi. La 1 februarie 1999, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, am fost numit preot în Cotârgaşi. S-au împlinit 10 ani de pastoraţie şi iată că, în data de 29 martie, Înalt Preasfinţitul Pimen a răspuns cu dragoste invitaţiei acestei parohii de a sluji Sfânta Liturghie în biserica satului. Din soborul de preoţi a făcut parte şi pr. Aurel Goraş, protopop al Protoieriei Câmpulung-Moldovenesc, iar răspunsurile la strană, date de un grup de tineri din Cluj-Napoca, au înfrumuseţat Sfânta Liturghie.

Ca slujitor al acestei biserici, pot spune că prezenţa Înalt Preasfinţiei sale ne-a adus o bucurie deosebită: a binecuvântat pe credincioşi şi pe toţi fiii mei duhovniceşti; mi-a binecuvântat familia, care mi-a fost tot timpul alături. Îi mulţumesc din inimă Înalt Preasfinţitului Pimen pentru dragostea cu care ne înconjoară şi ne călăuzeşte pe calea mântuirii.