„Dacă vrem să avem copii buni, să încercăm să fim şi părinţi mai buni“

Duminică, 2 februarie 2014, Centrul de Tineret „Sfânta Mahramă“ al parohiei „Sfânta Mahramă a Domnului şi Sfinţii Martiri Brâncoveni“, din cartierul ieşean „D. Cantemir“, a organizat a doua întâlnire din acest an dedicată catehezelor familiale. Activitatea, sub genericul Despre familie, de la suflet la suflet, se desfăşoară de mai bine de doi ani.  

În Paraclisul „Sfânta Muceniţă Valentina“ al parohiei amintite, tineri şi oameni cu experienţă în viaţa de familie s-au reunit pentru a discuta despre „Rănile familiei contemporane“.

„Cea mai intimă comuniune este în familie“

Pentru început, pr. Gheorghe Mihăilă, moderatorul întâlnirii, a făcut o incursiune scripturistică despre motivaţiile lui Dumnezeu privitoare la crearea omului şi întemeierea familiei, subliniind că familia este foarte importantă nu doar pentru Biserică, ci şi pentru noi, în mod personal, fiecare om simţind nevoia de a face parte dintr-o familie, de a nu fi singur.

„Omul a fost creat nu pentru a trăi singur, ci pentru a trăi în comuniune. De altfel, şi Dumnezeu este Unul, dar ca existenţă - în Trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care trăiesc în comuniune. Omul este chemat să trăiască în comuniune, iar cea mai intimă comuniune este în familie“, a afirmat pr. Gheorghe Mihăilă.

A cere binecuvântarea părinţilor pentru căsătorie este un act de smerenie

Potrivit sfinţiei sale, poruncile lui Dumnezeu n-au fost date pentru a ne îngrădi nouă libertatea, ci pentru a ne păstra libertatea, în afara robiei păcatului. „Nu ar fi zis El degeaba: bărbatul să aibă doar o singură femeie, iar femeia - un singur bărbat. Toate au o rânduială a lor înscrisă în fiinţa omului. În momentul în care un băiat experimentează relaţii cu mai multe fete, şi lui îşi face rău, nu doar fetelor respective. Respectarea poruncilor lui Dumnezeu ne ajută să rămânem curaţi, aşa cum ne-a creat Dumnezeu, şi să înaintăm duhovniceşte pe drumul sfinţeniei“, a mai adăugat pr. Gheorghe Mihăilă.

A asculta de părinţi şi a le cere binecuvântarea pentru căsătorie este un act de smerenie. Când, ca tânăr, crezi că eşti atât de bun şi de înţelept încât poţi să decizi singur, încerci să îi dai pe părinţi la o parte fără să conştientizezi pe moment că ei au experienţa lor de viaţă, gândesc mai profund şi îţi vor binele. Nu degeaba se spune la Taina Cununiei că rugăciunile părinţilor sunt temelii pentru noile familii care se întemeiază.

„Căsătoria celor doi tineri să fie pe viaţă - e un alt principiu pe care trebuie să-l avem în vedere. Când îţi alegi soţul sau soţia, te gândeşti: voi sta cu el sau cu ea toată viaţa? Dacă simţi că poţi să stai, atunci spune da. Dacă ai spus da, aşa să rămână în veci, căci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. Şi pe mai departe, de vrem să avem copii buni, să încercăm să fim şi părinţi mai buni“, a subliniat moderatorul întâlnirii.

Partea dinamică a dezbaterii a constat în expunerea, în urma unor discuţii de grup, a aspectelor negative care se întâlnesc în familia contemporană. O rană a acesteia este amânarea căsătoriei, din diverse motive. Paul A. consideră că actualul context social pune foarte multă presiune pe tineri: „Ei vor să facă căsătorie de ochii lumii, cu invitaţi de seamă, şi se gândesc: păi, ca să fac o nuntă ca la carte, mă costă, şi astfel tot amână căsătoria, când, de fapt, în două ore ai putea să fii căsătorit: te duci la primărie şi mai apoi la preot“. Uneori, părinţii tinerilor nu mai pun accent atât de mult pe aspectele duhovniceşti şi afective ale relaţiei (ca cei doi să se iubească, să se înţeleagă), ci ţin cont de situaţia financiară şi de avantajele imediate. „Căsătoria nu este însă un contract de vânzare-cumpărare“, a adăugat Paul A.

„Rugăciunea mamei întăreşte rugăciunea preotului“

O altă rană a familiei contemporane este limitarea numărului de copii, rană cauzată de egoism sau de motive sau pretexte economice. „Cei doi, soţul şi soţia, se gândesc să aibă mai mult timp pentru ei, să călătorească, să desfăşoare alte activităţi; copilul te ţine un pic pe loc, nu poţi să faci chiar tot ce-ţi doreşti, în momentul în care îţi doreşti. Unii părinţi pun foarte mult accent pe propria carieră,  sunt dependenţi de muncă, deşi au bani poate mai mulţi decât le-ar trebui, şi astfel nu mai au timp de investit în relaţia cu proprii copii, cu partenerul de viaţă“, consideră Georgiana L.

Paul A. crede că acest fapt vine şi din lipsa de credinţă şi argumentează, povestind un exemplu: „Era o femeie care avea zece copii; şase dintre ei erau băieţi şi toţi s-au făcut preoţi. Odată, când erau mititei, soţul nu era acasă şi ea trebuia să plece la câmp. Ce să facă? Şi s-a rugat la Maica Domnului să aibă grijă de copilaşii ei şi i-a lăsat cu toată încrederea în grija ei.

Rugăciunea mamei întăreşte rugăciunea preotului, dar multe mame nu ştiu lucrul acesta. Ca părinţi, trebuie să ne dăm seama că nu putem să avem grijă de copii, să le oferim tot ceea ce le este necesar. Singur, ca om, nu poţi, o iei razna chiar şi cu un copil. Dar cu Dumnezeu poţi creşte şi 20-30 de copii. De aceea, părinţii trebuie să conlucreze cu Dumnezeu în creşterea şi educarea copiilor. Recent am citit despre un caz: o familie a crescut şapte copii şi i-a rânduit la casele lor. După aceea, ce s-au gândit? Hai să mai înfiem unul. Şi aşa au mai adoptat nu 2, nu 10, ci 27 de copii, şi toţi erau cu probleme de sănătate. Ei sunt un exemplu viu că se poate. Acolo unde este credinţă şi voinţă, se poate. Uitaţi-vă la familiile romilor; sunt foarte închegate, se apără unii pe alţii şi sunt foarte uniţi, iar femeile lor umblă cu patru-cinci puradei şi nu văd acest lucru ca pe o povară, că vai de mine, ce greu e! Toată nădejdea noastră trebuie să fie în Dumnezeu. Orice altceva ne va dezamăgi“.

Copiii nu înţeleg adesea motivul plecării părinţilor în străinătate

„În contextul actualei societăţi, mama este învăţată să lase la o parte nişte lucruri caracteristice vocaţiei ei de mamă, şi vrând-nevrând, atunci când va deveni bunică, nu va mai dori să facă lucrurile pe care în mod tradiţional le făceau bunicii, ca implicare sufletească, ca investire emoţională“, a remarcat o participantă, cadru didactic.

Nestatornicia, adulterul, divorţul sunt alte cuvinte dureroase, dar şi realităţi în unele familii. În altele unul sau chiar ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Acest lucru îi afectează foarte mult pe copii, mai ales pe cei mici. „Un copil de şase ani n-o să înţeleagă că mama pleacă pentru a face bani să-i cumpere lui jucării. El se va simţi pur şi simplu abandonat. De aceea, copiii din ziua de astăzi nu comunică, sunt din ce în ce mai singuratici -  pentru că au anumite carenţe la nivel afectiv şi aceste carenţe  se vor resimţi şi în viitoarea lor viaţă de familie“, a concluzionat Georgiana L.

Mai multe despre activităţile cu tinerii din această parohie ne-a vorbit pr. Gheorghe Mihăilă, preot II la parohia „Sf. Mahramă a Domnului şi Sf. Martiri Brâncoveni“: „În cadrul Centrului de Tineret al parohiei am iniţiat până acum întâlniri dedicate familiei - cateheze familiale - care se desfăşoară în prima duminică a lunii. Dacă în prima parte obişnuiesc să le prezint perspectiva şi învăţătura Bisericii asupra temei propuse, a doua parte este mai dinamică, ei discutând şi analizând pe grupe anumite probleme legate de acea temă“.

O a doua activitate a centrului este împrumutul de cărţi. Unii cititorii au simţit nevoia de a discuta despre anumite lucruri pe care nu le înţeleg şi astfel s-a format „Atelierul de lectură duhovnicească“. „Mai organizăm cateheze şi cu cei mici, activităţi de filantropie şi activităţi de ecologizare, iar de trei ani am reuşit să facem câte o tabără de vară gratuită pentru liceeni, în care abordăm tema prieteniei“, a adăugat pr. Gheorghe Mihăilă.