Darul păstorului și recunoștința copiilor în lumina Sfinților Români

Clopoțelul a sunat pentru ultima oară în acest an școlar la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Apostol Andrei” din Galați. Pentru o parte din elevi este sfârșitul unui ciclu de studii și deschiderea spre alte programe educaționale, pentru cea mai mare parte, însă, doar un scurt popas până la revederea din toamnă. Însă tuturor, mai ales micilor seminariști, ziua de 19 iunie le va rămâne păstrată, într-un ungher tainic al inimii, ca amintire a unei întâlniri întru bucuria comuniunii cu casnicii lui Dumnezeu care au împodobit Biserica străbună.

Între cele două mari sărbători închinate cinstirii celor care s-au făcut bineplăcuți lui Dumnezeu, Duminica Tuturor Sfinților, respectiv Duminica Sfinților Români, seminariștii Dunării de Jos au încheiat un nou an școlar. Printre flori, diplome și aprecieri, bucuria micilor ucenici ai Sfântului Andrei de la Galați s-a desăvârșit în comuniunea de rugăciune prin binecuvântarea păstorului lor, Înaltprea­sfințitul Părinte Arhiepiscop Casian, și întâlnirea cu Sfinții Mărturisitori și Duhovnici Români.

„Lăsați copiii să vină la Mine...”

Darul de suflet al păstorului către copii întru amintirea Anului Centenar al Patriarhiei Române la acest moment de bilanț a fost foaia curată cu chipurile celor 16 sfinți canonizați la 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie, pe care copiii să așeze culorile credinței, iubirii și nădejdii din sufletele lor imaculate. Asemeni unui mic Pateric, broșura „Lăsați copiii să vină la Mine...” aduce în fața elevilor chipuri sfinte și virtuți, rugăciuni și cuvinte ziditoare de caractere, izvorâte din jertfa celor care L-au mărturisit pe Hristos în tenebrele temnițelor comuniste, având însă în inimile lor Lumina lumii. Și toți seminariștii, peste 300 de copii, s-au bucurat de acest dar „din inițiativa și cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, cu sfaturile iubitoare de copii, împreună cu mama și tata, bunicul și bunica, dascălul și preotul, colegii și frumusețile copilăriei”, după cum arată dedicația din începutul lucrării.

Prețuirea păstorului pentru cei mici a avut ecoul tipărit în însuși darul primit. Luând aminte la cuvintele Apostolului neamurilor, „Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu” (I Tesaloniceni 5, 18), darul paterical a primit pecetea recunoștinței printr-o epistolă, o „Scrisoare a copiilor din inima păstorului!”, mărturisirea unei demnități care izvorăște din conștiința uceniciei la altarul Evangheliei propovăduite de Întâiul chemat la apostolat, care a rodit însutit în pământul românesc pe sfinții pomeniți în sobor de Biserica străbună în duminica ce urmează: „Acum, în minte, în suflete și în carte, avem numai amintiri plăcute și am învățat să fim mai cuminți, mai blânzi și mai buni, între noi, colegii, cu cei mai mici și cu cei mai mari. Toți sunt frații noștri! Dar noi suntem și micuții creștini. Noi suntem și cei mai iubiți seminariști. Noi suntem cei mai iubiți de către Mântuitorul, Care ne cheamă mereu: «Lăsați copiii să vină la Mine... că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor!» (Marcu 10, 14). Noi reprezentăm acasă, la școală și pe stradă împărăția copilăriei fericite, mai ales când participăm la cea mai frumoasă lecție: rugăciunea în biserică și serbarea sub parfumul teilor seculari ai seminarului, împreună cu mama, tata, bunicii și profesorii. Toți sunt bucuroși când ne văd zâmbind, rostind poezii, rugăciuni și cântând cântece de veselie. Dar toți așteptăm răsplata: premiile și cuvintele de felicitare! Noi vă mulțumim, iubiți părinți și dascăli, pentru că ne prețuiți și ne încurajați. Vă suntem recunoscători! Mulțumim că toți primim azi Premiul I de la Sfinții Români, cei mai buni prieteni ai noștri!”.

În Anul omagial şi comemorativ 2025, exemplul luminos al sfinților duhovnici și mărturisitori din veacul trecut este asemenea unui far călăuzitor pentru cei care caută loc liniștit în corabia Bisericii care străbate marea învolburată a vieții. Din lumina lor, care se împărtășește din lumina neîmpuținată a Luminii lumii, se adapă cei care le urmează întru mărturisire, copiii care vin la Hristos.