Demonizatul vindecat a devenit misionar și dascăl al recunoștinței

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit duminică, 20 octombrie 2024, un cuvânt de învăță­tură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Re­șe­dinței Patriarhale. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evan­ghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, în care este relatată minunea vindecării demonizatului din ținutul Gherghesenilor, poate fi rezumată în esență în două cuvinte: recunoștință și misiune. 

În predica rostită la finalul Sfintei Liturghii, Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat de ce Mântuitorul nu l-a luat cu Sine pe omul vindecat de chinul duhurilor rele, care plin de recunoștință a devenit misionar în cetatea sa, Gherasa: „Înainte de a pleca, Iisus a fost rugat de omul pe care l-a vindecat să-l ia cu Sine. A vrut să arate recu­noș­tință față de Cel care l-a vindecat, l-a eliberat de stăpânirea demonilor. A vrut să-I fie ucenic, pentru că Iisus l-a vindecat, i-a dat sănătate și libertate și el a voit să-I fie de folos. Însă, Iisus nu l-a luat cu Sine, ci i-a zis să se întoarcă la casa sa și să spună tuturor cât bine i-a făcut lui Dumnezeu. Demonizatul de altădată și vindecatul de acum a mers în toate părțile acelea și a spus tuturor cât bine i-a făcut lui Dumnezeu. Vedem aici că Mântuitorul Iisus Hristos îi dă acestui om vindecat o misiune, și anume cea a recunoș­tinței­. Să spună tutu­ror cât bine i-a făcut lui Dumnezeu. Dacă îl lua cu Sine și umbla din cetate în cetate, Iisus ar fi luat cu Sine un om pe care nu-l cunoș­tea toată lumea. De aceea i-a spus să rămână în ținutul său, acolo unde l-a văzut o mulțime de oameni că era violent, lipsit de minte, de îmbrăcăminte, lipsit de casă și chinuit de demoni, iar acum este sănătos, voios și foarte omenos. Iisus îi cere acestuia să rămână unde se află ca să fie misionar, vestitor al iubirii milostive a lui Dumnezeu și transformă astfel un om demonizat, bolnav, într-un mare misionar și dascăl al recunoștinței. Prin aceasta, îndemnându-ne ca și noi, când am primit o binefacere de la Dumnezeu, vindecare, ajutor sau scăpare dintr-o situație dificilă, să devenim vestitori ai bună­tă­ții milostive a lui Dumnezeu și să arătăm recu­noș­tință”. 

În continuare, Preafericirea Sa a explicat motivul pentru care locuitorii ținutului Gherghesenilor nu au apreciat vindecarea demonizatului pe care Mântuitorul Iisus Hristos a făcut-o în mod minunat, care s-a dovedit a fi și o lecție tainică pentru ei. „Evanghelia aceasta este tulburătoare pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a întâlnit locuitori ai cetății Gherasa nerecunoscători, care nici nu s-au pocăit, nici nu au arătat recu­noș­tință. Ei demult nu-l mai considerau pe cel bolnav ca fiind unul dintre conce­tățeni, ci îl considerau un om pierdut, un om mort spiritual, un om eliminat, exclus din societate. Dar tocmai spre acest om chinuit de demoni a venit Iisus și l-a vindecat. Pentru locuitorii ținu­tu­lui Gherghesenilor paguba înecării celor 2.000 de porci a fost o preocu­pare mai mare decât bucuria că un om demonizat s-a vindecat. Iisus îl vindecă de stăpânire demonică pe acest om, dar în același timp a îngăduit ca demonii să intre în porci pentru a vindeca de lăcomie materială pe locuitorii cetății Gherasa, pentru că ei creșteau porci, deși Legea lui Moise interzicea consumul de carne de porc, considerând că este animal necurat. Însă, ei creșteau porci și îi vindeau cu bani mulți păgânilor, care mâncau carne de porc, ca să câștige material. Erau mai mult preocupați de câștigul material, de îmbogățire decât de grija pentru cei suferinzi. Din acest punct de vedere, Evanghelia ne arată că Dumnezeu uneori, pentru a ne schimba viața în bine, pentru a ne apropia de El, a ne ajuta să căutăm mai întâi folosul duhovnicesc al sufletului și apoi cele necesare trupului, permite o pagubă materială. Paguba materială adusă de Iisus prin faptul că a îngăduit demonilor să intre în turma de porci a fost o ceartă tăcută a Lui pentru ghergheseni, un îndemn la îndreptare, la schimbarea modului lor de a viețui”, a reliefat Patriarhul României. 

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre a tâlcuit semnificația intrării demonilor în turma de porci: „Pentru cel vindecat, Iisus Se arată vindecător, binefăcător și dătător de lumină vieții sale. Evanghelia ne arată că Iisus Hristos va pedepsi la sfârșitul veacurilor pe demoni trimițându-i în adâncul iadului, după cum acum a îngăduit la vindecarea celui posedat ca demonii să intre în porci și porcii să piară în adâncul mării. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus a îngăduit ca demonii să intre în turmă, pentru a arăta că ei nu au putere să intre nici măcar în turma de porci dacă nu li se îngăduie de către Dumnezeu, iar pe de altă parte, că demonii vor fi trimiși în adâncul iadului, pentru că nu au arătat bunătate, ci răutate față de oameni. Esența Evangheliei, însă, este faptul că orice binefacere din partea lui Dumnezeu arătată omului trebuie să îndemne pe om la a-I mulțumi și arăta recunoștință devenind un misionar”.