Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Denia Canonului cel Mare la Timişoara şi Caransebeş

Denia Canonului cel Mare la Timişoara şi Caransebeş

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 25 Martie 2015

Luni seara, în săptămâna a V-a din Postul Mare, a fost săvârşită Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. La Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Timişoara, slujba Canonului a fost săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, iar la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului“ din Caransebeş, slujba a fost oficiată de către un sobor de preoţi şi diaconi.

Timişorenii prezenţi la slujba Deniei Canonului cel Mare de la Catedrala Mitropolitană, timp de câteva ore, l-au însoţit în chip duhovnicesc pe Sfântul Andrei Criteanul în pelerinajul pocăinţei şi al rugăciunii vestit de cele 250 de tropare ale canonului, urmate de imnul „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“. Slujba are o semnificaţie aparte în viaţa liturgică a credincioşilor, fiind deopotrivă o meditaţie biblică şi o rugăciune de pocăinţă, ce pune în atenţie viaţa omului de la Adam până la Hristos, Noul Adam. Canonul, scris de Sfântul Andrei, Episcopul Cretei, este un dialog al omului păcătos cu propria conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Această slujbă este săvârşită integral o singură dată pe an, în săptămâna a V-a a Postului Mare, iar fragmentar, în primele patru zile ale săptămânii întâi a postului. Totodată, în cadrul Deniei Canonului cel Mare a fost citită şi Viaţa Sfintei Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. În finalul slujbei, Mitropolitul Banatului a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură referitor la modelele de pocăinţă pe care Sfântul Andrei Criteanul ni le pune înaintea ochilor duhovniceşti ca adevărate „faruri călăuzitoare“ pe marea acestei vieţi, tulburată şi înviforată de valurile patimilor şi ale păcatelor. În acest sens, chiriarhul a pus în evidenţă exemplul dreptului Iov din Vechiul Testament, ca om al smereniei şi lucrător al răbdării întru nădejdea cea spre mântuire.

Canonul cel Mare la Catedrala Episcopală din Caransebeş

Şi la Catedrala Episcopală cu hramurile „Învierea Domnului“ şi „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“ din Caransebeş a fost oficiată în prima zi a săptămânii a V-a a Postului Sfintelor Paşti slujba Canonului cel Mare. Din încredinţarea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, părintele protosinghel Casian Ruşeţ, secretar eparhial, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Utrenia sau Denia la orele serii, în cadrul căreia a fost citit Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. La slujbă au participat numeroşi credincioşi din localitate, precum şi elevii seminarişti şi studenţii teologi de la cele două instituţii de învăţământ teologic din Caransebeş. Răspunsurile au fost date de Grupul psaltic „Ethos“ al Episcopiei Caransebeşului. La finalul slujbei, părintele secretar Casian Ruşeţ a rostit un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi, în care a arătat sensul adevăratei pocăinţe: „În cadrul Canonului s-au pus în faţa ochilor noştri duhovniceşti mai multe tipuri de pocăinţă, pocăinţa poporului celui vechi, pocăinţa poporului celui nou şi în final ni s-a pus în vedere că toate aceste tipuri de pocăinţă trebuie să devină modele pentru propria noastră pocăinţă. Există o întristare a omului, dar care nu trebuie să aducă suferinţă, ci trebuie să aducă pocăinţă. Aşadar, dacă ne întristăm să ne pocăim pentru întristarea păcatelor noastre şi prin pocăiţă nu Îl vom mai supăra pe Dumnezeu şi nu Îl vom mai lăsa singur, acesta fiind şi sensul pocăinţei pe care ni-l evidenţiază şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care rămâne în acest miez al Postului Mare şi în sufletele noastre, un chip al pocăinţei, al smereniei şi o nădejde a Învierii“. (Diac. Pavel Canea, Darius Herea, George Giurgiu)