Duminica Floriilor pe Colina Bucuriei

După ce, în ajunul sărbătorii Floriilor, mii de credincioși bucureșteni și ilfoveni au participat la tradiționalul pelerinaj organizat în centrul Capitalei, duminică, 13 aprilie, aceștia au luat parte la Sfânta Liturghie săvârșită în cinstea marelui praznic al Intrării Domnului în Ierusalim. La Altarul de vară din proximitatea Catedralei Patriarhale, slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În amintirea momentului Intrării Domnului în Ierusalim, credincioșii care au venit în această zi pe Dealul Patriarhiei au primit, la „Baldachinul Sfinților”, ramuri binecuvântate de salcie, sfințite în cadrul slujbei Utreniei, precum și pachete cu anafură și iconițe dăruite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Totodată, potrivit rânduielii îndătinate, veşmintele liturgice folosite de slujitori au avut culoarea verde, simbolizând biruinţa vieţii asupra morţii şi revărsarea harului şi binecuvântării Duhului Sfânt.

După citirea pasajului evanghelic al acestei duminici (Ioan 12, 1‑18), Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat faptul că praznicul Floriilor reprezintă debutul unei perioade de mare însemnătate spirituală: „Sărbătoarea de astăzi deschide drumul unei profunde meditații în săptămâna care urmează, Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, când Îl însoțim și noi pe ulițele Ierusalimului, unde S‑a adus pe Sine jertfă de răscumpărare pentru neamul omenesc. Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau sărbătoarea luminii, cum a mai fost numită, ne aduce aminte de cele ce s‑au întâmplat în Ierusalim cu șase zile înaintea de moartea Mântuitorului pe Cruce”.

De asemenea, Episcopul‑vicar a evidențiat cele două atitudini care i‑au caracterizat pe martorii Intrării în Ierusalim a Domnului: „Evanghelia ne spune că au ieșit în întâmpinarea Mântuitorului copii, tineri, oameni în vârstă, care, mișcați de ceea ce auziseră, în primul rând de minunea nemaiîntâlnită a învierii lui Lazăr, au fost uimiți. De aceea, mulți au venit și L‑au primit pe Domnul ca pe un biruitor, după cum și profețise Zaharia cu multă vreme înainte. El a biruit tot ce era rău în lume și a oferit cel mai înalt model de iubire. Cu toate acestea, nu toți au înțeles mesajul Lui. De aceea, în Ierusalim, pe lângă cei care L‑au primit cu entuziasm, cu o negrăită bucurie, pe lângă cei care și‑au așternut hainele pe cale, au rupt ramuri verzi din copaci și L‑au întâmpinat cu cuvintele: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului», erau și unii care Îi doreau moartea. Pe lângă oamenii cu inimă curată, unii dintre ei privilegiați de întâlnirea cu Domnul care le‑a dăruit vindecare și bucurie, erau și unii care vorbeau după colțuri. Evanghelia ne spune că mai‑marii poporului, bătrânii și cărturarii, au făcut sfat ca să‑L piardă. Chiar și arhiereul Caiafa le‑a spus membrilor Sinedriului: «Este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul» (Ioan 11, 50). Considerau că Mântuitorul este cel mai mare făcător de rele, El, care adusese un noian de milostivire cum nimeni niciodată nu a mai făcut. Evanghelia ne spune că mai‑marii poporului au făcut sfat ca și pe Lazăr să‑l omoare, întrucât mulți credeau în Mântuitorul, văzându‑l înviat pe acesta după patru zile de ședere în mormânt. De aceea, Lazăr, sfântul prieten al Mântuitorului, a părăsit locurile natale și s‑a stabilit în Cipru, unde a mai trăit cel puțin 30 de ani, devenind întâiul Episcop de Kitiou, localitate care astăzi se numește Larnaca”.

„Întâmpinarea Mântuitorului la intrarea în Ierusalim a fost printre foarte puținele semne de apreciere pe care poporul le‑a arătat față de Domnul, chiar dacă în această primire exista și un anumit interes ascuns. Oamenii Îl vedeau ca pe un Rege care avea să‑i elibereze de sub stăpânirea romană în care se aflau încă din anul 63 î.Hr., deci de aproximativ 100 de ani. Au mai încercat o dată să‑l proclame Rege pe Mântuitorul, îndată după înmulțirea pâinilor și a peștilor, dar Domnul a refuzat o asemenea propunere. Împărăția Lui era mai mult decât un simplu mandat al unui rege”, a adăugat Preasfinția Sa.