Prima celebrare a Sfinților Cleopa și Paisie la Mănăstirea Sihăstria

Marii Cuvioși ai Sihăstriei, Sfinții Cleopa și Paisie, au fost cinstiți pentru prima dată de la canonizarea lor din august, marți, 2 decembrie, la mănăstirea unde s-au rugat și nevoit de-a lungul anilor. Dacă în anii trecuți cei doi duhovnici erau pomeniți la slujba Parastasului, marţi au fost cinstiți ca sfinți la Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, ­Europei Centrale și de Nord, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

Biserica mare a mănăstirii a devenit neîncăpătoare pentru pelerini și ucenici ai celor doi sfinți, veniți din toată țara în aceste zile la Sihăstria pentru a participa la prima lor celebrare. Până acum s-a obișnuit ca în prima sâmbătă din luna decembrie să se oficieze o slujbă de pomenire pentru sufletele lor, precum și pentru cele ale părinților care s-au nevoit și au trudit în aceste locuri binecuvântate. Începând cu acest an, calendarul Bisericii Ortodoxe Române prevede ca, în data de 2 decembrie, să se facă pomenirea Sfinților Mari Duhovnici Cleopa Ilie și Paisie Olaru. Astfel, cei prezenți au primit binecuvântarea sfinților, închinându-se la cinstitele lor moaște și luând parte la Sfânta Liturghie.

Slujba a fost săvârșită de IPS Părinte Mitropolit Serafim, dimpreună cu un sobor format din stareți, preoți profesori și părinți ai așezămintelor monahale nemțene. În predica sa, ierarhul le-a vorbit clericilor și credincioșilor despre virtuțile celor doi cuvioși, care până nu demult se rugau aici și îi binecuvântau pe cei ce ajungeau la ei pentru a le cere sfaturi duhovnicești: „Părintele Paisie este cunoscut ca un om al smereniei și cel mai mare duhovnic pe care l-a dat Biserica noastră în ultima vreme, poate totdeauna. Cu atâta răbdare, cu atâta blândețe, cu atâta bunătate, asculta spovedania noastră, a tuturor celor care veneam aici cu zecile, cu sutele, la chilia de la Sihăstria sau la chilia de la Sihla și ne mângâia pe toți, ne ușura cu dezlegările pe care ni le dădea și cu binecuvântările finale: «Domnul Dumnezeu Preamilostivul să vă miluiască, Domnul Iisus Hristos să vă împlinească toate cererile cele bune, Domnul să vă binecuvânteze căsuța, măsuța, pe părinți, Maica Domnului să vă acopere cu acoperământul ei cel luminos, Domnul Dumnezeu Iisus Hristos la sfârșitul vieții să vă rânduiască un colțișor de Rai în Împărăția Sa». Așa era Părintele Paisie: om simplu, om smerit, care i-a purtat în inima sa, o inimă largă, pe toți cei care veneau la el și nu numai pe aceștia, ci pe toată lumea. Avea o inimă bună, o inimă compătimitoare, cum spune Sfântul Isaac Sirul. Părintele Cleopa este cunoscut ca un om al cuvântului, un mare predicator. Cred că toată lumea îl aseamănă cu Sfântul Ioan Gură de Aur, un Sfânt Ioan Gură de Aur al neamului românesc, al Bisericii noastre. L-am ascultat și eu, și cred că mulți dintre frățiile voastre, de multe ori vorbindu-ne din prispa chiliei sale despre Dumnezeu, despre păcat, despre virtute, despre treptele păcatului, despre pustnicii care au trăit în împrejurimile acestor munți și ne-am folosit cu siguranță de fiecare dată când îl întâlneam”.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele stareț Arsenie Popa a adresat un cuvânt de recunoș­tință Părintelui Mitropolit, precum și credin­cioșilor veniți din toate colțurile țării, arătând că sfaturile duhovnicilor vor rămâne pentru mulți ani în memoria celor care i-au cunoscut: „Mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi de prăznuire a Sfinților Cuvioși Părinți Paisie și Cleopa, care au ctitorit duhovnicește această mănăstire. Lor le suntem datori și în același timp le și cerem rugăciunile. Duhul lor de nevoință, atât de deosebit, care pare să se împotrivească duhului din lume, care și pe noi poate să ne ademenească, chiar și în mănăstire, ne ajută să ne împlinim nevoința monahală și făgăduințele după a noastră putere. Vă mulțumim, Înaltpreasfinția Voastră, că ați venit în mijlocul nostru, ați slujit și aseară la Priveghere, și astăzi la Sfânta Liturghie, ați ținut un cuvânt atât de frumos și ne-ați amintit de sfinții noștri pe care i-ați cunoscut din anii ‘60, dacă nu mă înșel. Şi de aceea ne bucurăm, iată, la prima zi de prăznuire a sfinților, să veniți în mijlocul nostru, fiind, aș putea să spun, unul dintre primii ierarhi care i-au cunoscut în viață. Acești sfinți au lăsat un testament duhovnicesc pentru mănăstirea noastră și pentru atât de mulți credincioși care au evlavie. Mulțumim acestor sfinți cuvioși, care rămân pentru noi un exemplu greu de urmat, e adevărat, dar nădăjduim ca ei să ne ghideze viața monahală. Sfaturile lor vor rămâne, ­probabil, ani și ani în conștiința noastră, a ­poporului român ortodox”.