„Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi”

Simpozionul internaţional cu tema „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi” s-a deschis ieri, 15 octombrie. Organizat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 15-17 octombrie 2009, în Sala Conventus din Palatul Patriarhiei, de către Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, în colaborare cu Facultatea de Teologie Protestantă din Tübingen (Germania), prin domnul profesor Jürgen Moltmann, sub înaltul patronaj al Patriarhiei Române, simpozionul reuneşte profesori renumiţi de teologie de la mai multe universităţi din ţară şi străinătate.

Deschiderea a făcut-o ieri, în sala Conventus, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după ce invitaţii au asistat la Sfânta Liturghie din Catedrala patriarhală. Gazda primei şedinţe a fost pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care şi-a exprimat speranţa „în realizarea unui dialog teologic fructuos şi de înaltă calitate”.

În cuvântul de deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh a salutat cu bucurie pe toţi participanţii la simpozion. Despre tema simpozionului, „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi”, a spus că reprezintă o „fericită alegere”, deoarece se înscrie în manifestările organizate cu ocazia comemorării Sfinţilor Capadocieni, dintre care unii au contribuit fundamental la formularea învăţăturii de credinţă privitoare la Sfânta Treime. În acelaşi timp acest simpozion este un preludiu al anului 2010, dedicat Simbolului de Credinţă Niceo-constantinopolitan. „Dorim ca acest simpozion să fie pentru toţi un prilej de bucurie şi de comuniune spirituală”, şi-a închiat cuvântul Preafericirea Sa.

„Credem în Dumnezeu Tatăl datorită lui Hristos”

Tot Patriahul Bisericii noastre a susţinut şi primul referat al simpozionului, intitulat „Semnificaţia teologiei trinitare pentru viaţa şi misiunea Bisericii”, în care a făcut o introducere în sistematica simpozionului. Au fost atinse principalele idei şi mai ales orizontul în care trebie să se înscrie dialogul, a cărui finalitate trebuie să se regăsească în misiunea Bisericii. A vorbit despre legătura între dogma Sfintei Treimi şi taina Bisericii, despre faptul că structurile trinitare se fac vizibile acolo unde este o viaţă autentică spirituală şi despre unitatea eshatologică care arată orizontul spre care se îndreaptă Biserica.

A urmat profesorul Jürgen Moltmann, de la Facultatea de Teologie Protestantă din Tübingen (Germania), cu lucrarea „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi”. Preafericitul Părinte Daniel l-a numit pe acesta „prieten al părintelui Dumitru Stăniloae, prieten al românilor şi al teologiei ortodoxe româneşti, cel ce a susţinut traducerea şi publicarea în limba germană a Teologiei Dogmatice a părintelui Dumitru Stăniloae”. Profesorul Moltmann şi-a împărţit expunerea în trei capitole. În primul a vorbit despre Iisus şi rugăciunea „Ava Tatăl meu” - rugăciune cu care s-a adresat Hristos lui Dumnezeu. „Această rugăciune implică un fapt exclusiv care se referă numai la Sine însuşi în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. (...) Credem în Dumnezeu Tatăl datorită lui Hristos, căci prin această intimitate credem şi facem experienţa faptului că Dumnezeu este iubire”, a spus acesta. În capitolul al doilea a vorbit despre „Tatăl în Treimea imanentă”, iar în al treilea despre „Viaţa Treimii: Perihoreza”. Sintetizând expunerea, menţionăm că acesta a atras atenţia asupra separării dintre Tatăl şi Fiul, separaţie injustă care s-a făcut în teologia occidentală, în special. A respins deducerea modernă a Treimii, căreia îi opune o viziune biblică; între filosofie şi Biblie trebuie să rămânem fideli Sfintei Scripturi, chiar dacă folosim un limbaj filosofic. A prezentat şi relaţia dintre Fiul şi Tatăl din perspectivă biblică şi iconomică, arătând de asemenea importanţa orientării treimice a experienţei creştine. A făcut şi o asimetrie în Sfânta Treime, despre Tatăl în Treimea economică şi în Treimea imanentă.

„Persoanele divine se mişcă din iubire faţă de om”

Pr. prof. acad. Dumitru Popescu, următorul conferenţiar, a scos în evidenţă teologia ortodoxă a profesorului protestant Jürgen Moltmann, prin referatul „Logos, Treime şi creaţie”. „Profesorul Moltmann porneşte de la premisa că în constituirea Treimii există în mod clar o prioritate a Tatălui, indiferent dacă o numim monarhie a Tatălui: Unitatea Treimii pleacă în veşnicie de la Tatăl. În viaţa Treimii însă, lucrurile se schimbă, fiindcă cele trei persoane sunt „una”, prin faptul că una se dă alteia şi trăiesc una în alta, aşa cum se desprinde din conceptul intratrinitar de perihoreză. Datorită perihorezei nu există în viaţa Treimii nici o prioritate a unei persoane faţă de alta, nici măcar prioritatea Tatălui. La acest nivel, Treimea este o comuniune de egali fără ierarhie, fiindcă unitatea Treimii nu se realizează nici prin monarhia Tatălui şi nici prin legătura unităţii în Duhul Sfânt, ci prin perihoreza iubirii veşnice”, a spus pr. prof. Popescu.

Referindu-se la Sfânta Treime, profesorul Moltmann susţine că în teologia ortodoxă „ar exista o prioritate a persoanelor divine faţă de relaţiile lor, pentru că în cadrul trinitar persoana şi relaţiile rămân simultane”. Din punct de vedere ortodox, „trebuie avut în vedere însă două lucruri. Pe de o parte, trebuie subliniat că fiinţa divină nu este un bloc monolitic, închisă în ea însăşi, ci are caracter relaţional care permite persoanei să se integreze în constituţia ei internă. Unirea dintre fiinţă şi persoană este atât de profundă, încât teologia patristică răsăriteană spune că atunci când privim persoana, vedem fiinţa, şi când ne îndreptăm atenţia spre fiinţă, vedem Treimea. Existenţa clivajului dintre persoane şi unitate explică oscilaţia existentă între Tatăl, ca factor constitutiv Treimii deasupra unităţii, şi viaţa divină, unde Treimea devine dependentă de unitate nemişcată. Noi susţinem că persoanele divine nu rămân nemişcate după modelul fiinţei divine, ci se mişcă din iubire faţă de om, prin energiile necreate, împărtăşite de Duhul Sfânt. Dacă persoana şi relaţiile ar fi simultane, din cauza unităţii, aşa cum se pretinde mai sus, ar însemna ca omul singur să se ridice la Treime, fiindcă Treimea nu coboară la om. Energiile necreate, care izvorăsc din Treime, reprezintă mijlocul prin care Logosul întrupat vine în lume, pentru ca lumea să urce la Dumnezeu. Dacă Treimea ar rămâne închisă în ea însăşi, ar fi greu de văzut modul în care Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât pe Fiul Său întrupat L-a dat ca preţ de răscumpărare pentru ea”, a explicat pr. prof. Dumitru Popescu.

În concluzie, „putem spune că secularizarea societăţii la care asistăm astăzi este produsul unei mentalităţi care a transformat lumea văzută într-o realitate autonomă, care funcţionează independent de Dumnezeu. Din cauză că Dumnezeu rămâne izolat în transcedenţa Sa divină, omul se gândeşte la Dumnezeu ca la o entitate care ţine de domeniul imaginarului. Nu este întâmplător dacă a apărut şi o aşa-zisă ficţiune ştiinţifică, care populează cerul cu fiinţe extraterestre, izvorâte din mentalitatea celor care au transformat lumea supranaturală în obiect de speculaţie fantezistă”, a conchis pr. prof. acad. Dumitru Popescu.

„Monarhia Tatălui, greşit înţeleasă, erodează spiritualitatea creştină”

Un alt vorbitor a fost şi pr. decan Ştefan Buchiu, cu lucrarea „Monarhia Tatălui: dimensiunea catafatică şi apofatică”. „Departe de a considera monarhia Tatălui un concept superficial sau perimat, Dogmatica ortodoxă vede în el o adâncime spirituală nebănuită, prin prisma unei sinteze catafatic-apofatice, ca aceea realizată de părintele Stăniloae, de natură să exprime antinomia dintre unica Persoană izvorâtoare a dumnezeirii şi cele trei ipostasuri veşnice, împreună-fără-început, împreună-creatoare, proniatoare şi îndumnezeitoare, dar şi împreună-stăpânitoare în împărăţia veşnicei iubiri. Prevalarea de monarhia Tatălui, greşit înţeleasă, în conducerea societăţii umane sau a Bisericii, este neconformă cu Revelaţia divină, erodează spiritualitatea creştină şi impietează asupra raporturilor de autentică frăţietate din Biserică, ce trebuie extinse în societate. Dimensiunea personalist-comunitară şi cea duhovnicească sunt sacrificate prin afirmarea unor raporturi juridice şi exterioriste, ce se vor greşit fundamentate pe Revelaţia divină”, a punctat acesta.

Prima zi a simpozionului s-a încheiat cu susţinerea lucrărilor de către Elisabeth Johnson („Simboluri feminine ale lui Dumnezeu: Tradiţia şi dreptatea socială”), IPS Irineu al Olteniei („Sfânta Treime la Sfântul Vasile cel Mare”), prof. dr. Daniel Munteanu („Dumnezeu Tatăl - Izvorul iubirii şi al vieţii veşnice”), pr.prof. dr. V. Bel („Sfânta Treime la Sfântul Grigorie de Nazianz”) şi B. Oberdorfer („Principaliter - Aequaliter - Mutualiter? Modalităţi ale relaţiilor intratrinitare”). Astăzi, în a doua sesiune a simpozionului, vor susţine prelegeri T. Hainthaler („Dumnezeu Tatăl în Simbolurile de credinţă din Toledo: fons et origo totius trinitatis”), pr. prof. dr. I. Tulcan („Locul lui Dumnezeu Tatăl în comuniunea Sfintei Treimi la J. Moltmann şi D. Stăniloae”), Adrian Lemeni („Dumnezeu Tatăl - temei al unităţii intratrinitare. O abordare din perspectiva teologiei părintelui Dumitru Stăniloae”), pr. prof. N. Loudovikos („Real or Dictated Otherness? A Criticism of John Zizioulasâ Trinitarian Theology”), pr. prof. A. Niculcea („Observaţii istorico-sistematice moderne pe marginea adaosului Filioque), pr. N. Moşoiu („Paternitatea lui Dumnezeu Tatăl şi darul filiaţiei adoptive baptismale - , spiritum adoptionis filiorum (Rm. 8, 15)”), I. Martinca („Duhul Sfânt în credinţa Bisericii”), C. Ioja („Taina Treimii şi experienţa ei în dimensiunea liturgică a Bisericii”), pr. S. Şelaru („Relaţiile intratrinitare şi consecinţele lor în plan (i)economic”) şi S. Bergmann („În Duhul prin Fiul către Tatăl. Patru teze despre spaţiul Treimii şi mişcarea creaţiei spre mântuire”).