La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Euharistia, viaţa duhovnicească şi Muntele Athos
În cadrul proiectului internaţional „Hristos în cetate“, închinat Anului omagial euharistic în Patriarhia Ortodoxă Română, reputatul profesor, artist, scriitor şi compozitor Hrisostom Stamoulis, director al Departamentului de teologie al Universităţii Aristotelis Tesalonic, Grecia, va susţine o conferinţă publică la Arad, în 25 martie 2014, la Filarmonica de Stat, începând cu ora 18:00. Titlul conferinţei este „Euharistia, viaţa duhovnicească şi Muntele Athos“.
Invitat de organizatorii evenimentului pentru a participa la manifestările proiectului-program „Hristos în cetate“, profesorul Stamulis va sublinia în cadrul conferinţei că Euharistia e o invitaţie deschisă adresată tuturor celor botezaţi de a participa la trupul Logosului întrupat, la viaţa însăşi prin fire, „prin care toate se fac vii şi sunt păstrate în existenţă“. În expunerea sa, profesorul Stamulis va evalua contribuţia insuficient sau deloc cunoscută a Sfântului Chiril al Alexandriei la renaşterea filocalică iniţiată de Sfântul Nicodim Aghioritul şi de Sfântul Macarie Notara, Episcopul Corintului. „Tratatul despre deasa împărtăşire“, redactat de cei doi sfinţi menţionaţi anterior, pune accentul pe revenirea la împărtăşirea frecventă cu Hristos euharistic, drept bază a efortului ascetic de transfigurare a persoanei umane. Pocăinţa iluminatoare porneşte şi culminează cu întâlnirea „Dragostei răstignite“ pentru om, cu întâlnirea Mântuitorului. Hristos lucrează taina mântuirii şi cheamă pe fiecare om evlavios şi iubitor de Dumnezeu la Sfânta Masă fără să socotească greşelile oamenilor, deoarece ştie că leacul se dă celor bolnavi şi nu celor sănătoşi. Cu alte cuvinte, omul este mântuit pentru insuficienţa sa, şi în nici un caz pentru suficienţa sa. Astfel, Euharistia nu constituie doar antidot al morţii omului, ci şi al bolilor sale, şi prin urmare o precondiţie pentru regăsirea centrului pierdut al vieţii morale şi sociale.