Evocări la zece ani de la mutarea la Domnul

Cu ocazia împlinirii a 10 ani de la mutarea la cele veşnice a părintelui profesor Constantin Galeriu, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti a avut loc ieri, 4 decembrie, Simpozionul „Părintele Galeriu - Astăzi“. La eveniment a participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit cuvântul intitulat „Părintele Constantin Galeriu - Teolog al bucuriei pascale“.

La Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti s-au reunit ieri profesori de teologie, preoţi, teologi, academicieni, scriitori, oameni de cultură, studenţi şi persoane care l-au cunoscut pe părintele Galeriu, care poartă o amintire vie în sufletele lor, un gând şi cuvânt bun despre părintele care a fost dedicat trup şi suflet ucenicilor şi enoriaşilor de la Biserica „Sfântul Silvestru“ din Capitală. Cei prezenţi la Simpozionul „Părintele Galeriu - Astăzi“ au încercat să picteze prin cuvinte şi evocări în conştiinţa celor prezenţi, şi în special a tinerilor studenţi de teologie, viaţa şi personalitatea preotului şi profesorului de teologie.

În deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul „Părintele Constantin Galeriu - Teolog al bucuriei pascale“. Prima parte a simpozionului a fost moderată de părintele decan Ştefan Buchiu.

Prezent la eveniment, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, l-a evocat cu frumoase cuvinte pe marele profesor şi duhovnic: „Am încercat să fiu ucenic al părintelui Constantin Galeriu de când eram pe băncile şcolii de teologie şi nu mi-am sfârşit ucenicia nici acum. Părintele m-a însoţit atât cât timpul i-a permis în modesta mea lucrare, fie cea didactică, fie cea slujitoare, în Eparhia Dunării de Jos, fiind prezent de atâtea ori în aulele tinerilor sau ale şcolilor de teologie sau printre credincioşi. Pentru mine, imaginea cea mai frumoasă a părintelui este aceea când l-am vizitat pe patul de suferinţă şi l-am întrebat: «Părinte, ce vă doare?». A spus: «Pe mine nimic, dar mă doare răul din lume». Am înţeles de la dânsul şi repet atât cât pot în fiecare zi câteva fraze care arată în ele trăirea, convingerea din viaţa lui de mărturisitor. Ne spunea: «Nimic nu este întâmplător, totul este proniator». Când erai nemulţumit de ceva, spunea: «Să rodeşti acolo unde ai fost răsădit». Ne amintea cât de periculos este zgomotul pe care îl facem în jurul nostru chiar şi când avem fapte bune. Şi spunea: «Binele face puţin zgomot, iar zgomotul face puţin bine»“.

Metoda omiletică a părintelui Galeriu

Părintele lect. dr. Dumitru Pintea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a prezentat referatul „Considerente privind semnificaţia teologică a jertfei în gândirea părintelui Galeriu“. „Împreună cu alţi preoţi, părintele Galeriu a ilustrat chipul preoţiei mărturisitoare într-o perioadă dificilă pentru misiunea Bisericii. Tema hristologică a jertfei şi răscumpărării este esenţială Bisericii şi slujirii sacerdotale. Aceasta sintetizează preocupările liturgice, pastoral-misionare şi teologice-academice ale părintelui Constantin Galeriu. Pentru părintele Galeriu jertfa angajează întreaga existenţă şi întregul destin. Descoperindu-se ca instrument al relaţiei perfecte între credincios şi Dumnezeu, între om şi om, cale spre înnoirea creaţiei şi având suportul existenţial în dragoste, jertfa se fundamentează în viaţa de nemărginită dragoste, de unire prin oferire a Preasfintei Treimi“, a spus părintele lector.

Personalitatea fostului slujitor de la Biserica „Sfântul Silvestru“ a fost evocată de academicianul şi pictorul Sorin Dumitrescu, care i-a fost ucenic apropiat. „Modelul omiletic al părintelui e bipartit. În prima parte sunt rotiri ale vulturului în jurul pericopei evanghelice, cu coborâri bruşte în picaj, pe câte un detaliu al pericopei, iarăşi ridicându-se la joasă înălţime. Partea a doua, cea mai importantă, cea care ne aduna de fiecare dată, şi aş zice că ne lua prin surprindere, vulturul se ridica în înălţimi, părăsea sensurile imediate ale pericopei, se ridica la teologia cea mai înaltă“, a spus Sorin Dumitrescu.

O frumoasă evocare a făcut-o părintelui Galeriu colegul său de altar de la Biserica „Sfântul Silvestru“, părintele Nicolae Bordaşiu. „Atât de puternică era personalitatea părintelui Galeriu, încât transforma starea sufletească a multora dintre ucenici prin harul pe care Dumnezeu i l-a dăruit, fiindcă părintele nu a fost numai preot, a fost şi misionar, şi jurnalist creştin, pentru că a condus în tinereţe o revistă de popularizare a credinţei ortodoxe, a fost un orator foarte bun şi a fost în acelaşi timp un om smerit, umil şi plin de milostenie faţă de semenii lui. Dar dintre toate acestea, lucrarea de liturghisitor a fost poate cea mai importantă, fiindcă prin această lucrare el a stat mereu în contact cu harul dumnezeiesc, care l-a întărit ca să îşi poată duce munca diversă în toate părţile unde mergea şi ca să poată împărtăşi pe toţi cei care îi căutau sfatul duhovnicesc şi mai ales dezlegarea de păcate. Nu puţine au fost dimineţile când l-am găsit în biserică după ce a petrecut toată noaptea cu cineva care a stat la picioarele părintelui mărturisindu-se şi luând sfat ca să îşi scuture sufletul de păcate“, a arătat părintele Nicolae Bordaşiu.

Gânduri ale ucenicilor de la Facultatea de Teologie din Bucureşti

Părintele Galeriu a fost evocat şi de profesorii care i-au urmat la Catedra de omiletică şi catehetică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. „Părintele Galeriu a urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti între anii 1938 şi 1942. A fost ucenic al lui Nichifor Crainic şi a primit o bursă de studiu pentru Germania să îşi continue studiile, dar din cauza războiului nu a mai plecat. S-a căsătorit şi a fost hirotonit preot şi spunea că din acel moment nu a mai avut o altă haină decât cea preoţească. În felul acesta şi-a dus toată viaţa de preot, de misionar şi de profesor de teologie“, a arătat părintele profesor dr. Vasile Răducă. „Părintele era împăciuitor, plin de respect faţă de toţi colegii, chiar dacă unii se manifestau uneori mai tumultuos. Împlinea un cuvânt din Prorocul Avacuum: «Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să vadă răul, Tu nu poţi privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni şi ai tăcea când cel nelegiuit sfâşie pe unul mai drept ca el?». Ne spunea să încercăm să privim lumea şi în special oamenii nu cu ochii noştri, de multe ori neputincioşi şi pătimaşi, ci cu ochii lui Dumnezeu. În particular îşi exprima uneori nemulţumirile, dar nu se exprima justiţiar, pentru că ura, invidia, răutatea îi erau cu totul străine“, a arătat părintele profesor dr. Vasile Gordon.

La finalul simpozionului a fost prezentat un film biografic despre părintele Constantin Galeriu.