„Fecioara Maria este icoana pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu”

Luni, 21 noiembrie, creștinii ortodocși au prăznuit sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în care a evidențiat că această sărbătoare reprezintă o treaptă în pregătirea credincioșilor pentru întâmpinarea marelui praznic al Nașterii Domnului.

Preafericirea Sa a arătat, în deschiderea cuvântului de învățătură, care este evenimentul comemorat în această zi și care a fost contextul în care a avut el loc: „În această zi pomenim un eveniment pe care nu îl regăsim în Sfânta Scriptură, ci doar în Sfânta Tradiție, anume aducerea la templul din Ierusalim a Fecioarei Maria de către părinții ei, Ioachim și Ana. Acest eveniment este numit Intrarea în biserica Legii Vechi a Maicii Domnului. Pentru că Legea Veche era o călăuză către Legea Nouă, sărbătoarea de astăzi este numită așa deoarece templul în care ea va sta timp de 12 ani era el însuși o prefigurare a întrupării Domnului și o preînchipuire a Tainei Bisericii. De aceea, ori de câte ori se târnosește o biserică ortodoxă, prima rugăciune citită de arhiereu este rugăciunea rostită de regele Solomon la sfințirea templului zidit de el în Ierusalim, prin aceasta arătându-se legătura dintre templul Legii Vechi și taina Bisericii din Noul Testament. Maica Domnului este dusă la templu pentru că părinții ei au făgăduit lui Dumnezeu că, atunci când vor primi în dar de la El un copil, îl vor închina Domnului. La templu era o școală pentru educarea fetelor, unde acestea învățau până la vârsta când se puteau căsători. În cadrul ei, femei foarte evlavioase, pricepute și harnice le educau în credință și le învățau lucruri practice pe toate fetele aduse la școala templului. Fetele primeau îndeosebi trei învă­țături: să se roage, să citească Scripturile și să săvârșească lucrul manual pentru a căpăta deprinderi practice, necesare în momentul în care vor întemeia o familie”.

„Misiunea sfântă de a deveni templu al Fiului veșnic al lui Dumnezeu”

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre șederea la templu a Fecioarei Maria și despre motivul pentru care a fost încredințată ulterior Dreptului Iosif: „La această școală a templului este adusă copila Maria, care avea numai 3 ani. A rămas aici 12 ani, iar părinții ei o mai vizitau, dar după o vreme, fiind înaintați în vârstă, aceștia au trecut la Domnul. Fecioara Maria a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, vârstă la care fetele erau îndemnate să se întoarcă la casele lor și să se căsătorească, potrivit tradiției orientale. Când arhiereul i-a spus Mariei că a sosit acest moment, ea a răspuns că este închinată Domnului pentru întreaga viață și dorește să rămână în feciorie, motiv pentru care a fost încredințată unui om evlavios, Dreptului Iosif, ca să o păzească și să fie martor al fecioriei și al sfințeniei ei. Fecioara Maria este, în această privință, icoana pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Ea nu a rămas la simpla pregătire a tuturor celorlalte fete, ci s-a pregătit pentru misiunea sfântă de a deveni templu al Fiului veșnic al lui Dumnezeu, al lui Mesia, Care avea să fie Izbăvitorul lumii din păcat și moarte. În pregătirea ei duhovnicească, Maica Domnului se sfințește prin rugăciune aproape neîncetată și meditează asupra cuvintelor Scripturii întrucât ele sunt, de fapt, cuvintele lui Dumnezeu-Cuvântul împărtășite oamenilor”.

„Locul chivotului a fost luat de Fecioara Maria”

Părintele Patriarh a amintit și de tradiția intrării Fecioarei Maria în cel mai sacru loc al templului din Ierusalim: „Pregătirea Mariei întru sfințenie o face să devină ea însăși un templu, o biserică sau un chivot sfințit, cum se spune în cărțile liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Potrivit Protoevangheliei lui Iacov, aducerea Maicii Domnului la templu este descrisă și ca o primire a ei de către arhiereul Zaharia în diferite trepte ale templului, până când aceasta ajunge în fața locului celui mai sfânt, numit Sfânta Sfintelor, în care intra numai o dată pe an marele preot pentru a aduce jertfă de tămâie și a se ruga pentru păcatele sale și ale poporului. Inspirat de Dumnezeu, marele preot Zaharia simte că această fetiță este aleasă de Dumnezeu pentru venirea lui Mesia, drept care o introduce în Sfânta Sfintelor. [...] Această copilă, Maria, intră în Sfânta Sfintelor pentru că ea prefigura taina întrupării lui Hristos. În Apostolul citit astăzi din Epistola către Evrei, Sfântul Pavel arată că în cortul lui Moise, care era prototipul pentru templul din Ierusalim, se aflau trei spații: curtea, unde preoții aduceau jertfe animale; încăperea numită Sfânta, unde preoții aduceau jertfe de tămâie și unde se aflau sfeșnicul cu șapte brațe și masa pâinilor punerii înainte; și al treilea spațiu, Sfânta Sfintelor, în care intra doar arhiereul, o dată pe an. Când Fecioara Maria a fost adusă la templu, în Sfânta Sfintelor nu se mai afla chivotul Legii, pe care îl descrie Sfântul Apostol Pavel. […] Acesta a dispărut odată cu robia babilonică. Locul chivotului, în care se aflau și tablele Legii, a fost luat tocmai de Fecioara Maria, prin care Dumnezeu Fiul devine om, născându-Se prin lucrarea Duhului Sfânt. Este o taină mare, aceea a pregătirii sale pentru a deveni Mireasa lui Dumnezeu și Mama după trup a Mântuitorului Iisus Hristos”, a precizat Preafericirea Sa.

În încheiere, Patriarhul României a subliniat importanța acestei sărbători în pregătirea creștinilor pentru praznicul Nașterii Domnului, arătând totodată cât de necesară este practicarea faptelor milosteniei alături de rugăciune și asceză în perioada postului.