„Focul harului divin este curățitor de păcate”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învă­ță­tură în Duminica Cincizecimii, 8 iunie, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Prea­fericirea Sa a afirmat că Apostolul și Evanghelia marelui praznic al Rusaliilor ne învață că „Duhul Sfânt constituie și sfin­țește Biserica lui Hristos ca adunare a popoarelor în iubirea Preasfintei Treimi”.

La începutul cuvântului său, Patriarhul României a evidențiat faptul că Duhul Sfânt primit de oamenii care cred în Mântuitorul Iisus Hristos desfășoară o lucrare tainică în interiorul lor: „Apostolul (Fapte 2, 1-11), scris de Sfântul Evanghelist Luca, și Mântuitorul Iisus Hristos, în Evanghelia de astăzi (Ioan 7, 37-53; 8, 12), ne arată că Duhul Sfânt Se manifestă în mod deosebit. În Apostolul de astăzi, Duhul Sfânt apare în chip de limbi de foc, iar în Evanghelie, Mântuitorul Iisus Hristos spune că Duhul Sfânt este apa cea vie. Acest lucru înseamnă că Duhul Sfânt are o lucrare asemănătoare cu focul și cu apa, însă este o lucrare duhovnicească. El nu are un chip de om, nu apare ca o persoană umană cum a apărut Iisus Hristos, fiindcă nu Îl concurează pe Fiul, care S-a făcut Om din iubire de oameni și pentru mântuirea lor, dar El lucrează din interiorul oamenilor pentru ca fiecare om creat după chipul lui Dumnezeu să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu, adică să ajungă să fie asemănător chipului Domnului Iisus Hristos. El nu Îl concurează pe Fiul și nici nu Îl completează, ci Îl confirmă și Îl comunică. (...) Duhul Sfânt lucrează în oameni din interiorul lor în mod discret, tainic. Duhul Sfânt îl inspiră pe om, nu îl constrânge, să săvârșească fapte bune și să împlinească voia lui Dumnezeu. De aceea, vedem de la început că Apostolul ni-L prezintă pe Duhul Sfânt ca foc curățitor, luminător și încălzitor, care luminează mințile și încălzește inimile spre a iubi pe Hristos și pe Dumnezeu Tatăl. Iar Evanghelia după Ioan ni-L prezintă pe Duhul Sfânt care va fi apă vie ce dăruiește viață și care va fi dăruit după preaslăvirea lui Hristos prin înălțarea pe Cruce și prin Înălțarea Sa întru slavă la ceruri”.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a detaliat efectele lucrării Duhului Sfânt, explicând că adunarea persoanelor sfințite de El în comuniune și comunitate nu des­fiin­țează individualitatea fiecăreia.

„Duhul Sfânt vine peste fiecare dintre ucenicii lui Hristos când ei se aflau adunați laolaltă, întrucât El îl sfințește pe fiecare om în parte și pe toți împreună, adică sfințește persoane adunate în comunitate pentru a trăi în comuniune de rugăciune și de acțiune. El nu separă persoanele, nu le confundă și nici nu le nivelează, formând o masă impersonală, anonimă, ci sfințește fiecare persoană în specificul și distincția ei. De asemenea, unește persoane diferite și le aduce la comuniune de gândire, de simțire și de acțiune. Duhul Sfânt nu anulează identitatea sau personalitatea omului, ci o luminează și o îmbogățește. În lucrarea Duhului Sfânt, fiecare persoană umană este pusă într-o legătură tainică de viață sfântă cu persoanele divine ale Preasfintei Treimi și cu persoanele umane care mărturisesc aceeași credință în Iisus Hristos, formând astfel Biserica lui Hristos plină de harul Preasfântului Duh. De aceea, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste ucenicii Domnului se săvârșește și botezul în apă și în Duh al primilor 3.000 de creș­tini, după cum arată Faptele Apostolilor”, a explicat Preafericirea Sa.

Botezul creștin este scufundarea omului în iubirea Preasfintei Treimi.

„Cei ce se botează în apă și în Duh în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh încep o viață nouă de comuniune cu Persoanele Preasfintei Treimi în Biserica lui Iisus Hristos. Această viață nouă este numită viață în Hristos sau viață în Duhul Sfânt. El Se coboară în chip de limbi de foc pentru a arăta că focul harului divin este curățitor de păcate, după cum focul fizic este curățitor de rugină. Când metalele sunt ținute mai mult timp în foc, rugina, praful sau zgura de pe ele se curăță, iar ele devin incandescente sau luminoase. Nu mai sunt rigide, ci devin flexibile și pot lua o formă nouă, una pe care n-au avut-o înainte. Duhul Sfânt, asemenea focului material, îl curățește duhovnicește pe om de rugina păcatului, adică de toată necurăția sufletului și a trupului. În același timp, Sfântul Duh luminează mintea și încălzește inima omului întunecat și rece din cauza păcatului, transformându-l în suflet luminat și fierbinte sau afectiv. De aceea, botezul în apă și în Duh Sfânt mai este numit și sfânta luminare, iar baptisteriul în care erau botezați creștinii se mai numea și «fotistirion», adică luminătorul”, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

De asemenea, Preafericirea Sa a adăugat: „Rostul Pogorârii Duhului Sfânt este sfințirea oamenilor, care se face prin împărtășirea sau comunicarea vieții divino-u­ma­­ne a lui Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat întru slavă către cei care cred în El și se botează în numele Sfintei Treimi, și astfel ia naștere Biserica. Biserica este împărtășirea vieții lui Hristos tuturor oamenilor din toate popoarele. Astfel, Duhul Sfânt constituie vizibil Biserica instituită de Hristos pe Cruce ca umanitate deplin-as­cultătoare de Dumnezeu prin comunitatea divino-u­mană a celor care cred în Iisus Hristos și sunt botezați în numele Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt S-a coborât în chip de limbi de foc peste fiecare ucenic, dar în ziua Cincizecimii s-au botezat 3.000 de oameni și astfel Biserica a luat forma de comunitate în extindere, iar faptul că cei care au fost prezenți la Ierusalim veneau din neamuri diferite a arătat că Biserica este făcută pentru toate neamurile, limbile și etniile care vor crede în Iisus Hristos”.