Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Hram la mănăstirea mehedinţeană Cerneţi
Miercuri, 29 octombrie, când Biserica Ortodoxă a prăznuit-o pe Sfânta Cuvioasă Anastasia Romana, mănăstirea mehedinţeană Cerneţi şi-a sărbătorit hramul cel mic. Este cel de-al doilea hram al sfântului aşezământ monahal, după „Sfânta Treime“. La slujba oficiată de un sobor de preoţi au venit să se închine şi să se roage sfintei ocrotitoare credincioşi din localitate şi din Drobeta-Turnu Severin. An de an, drept-slăvitorii creştini calcă pragul chinoviei seculare, închinând lui Dumnezeu câteva ore de rugăciune şi comuniune frăţească. Anul acesta, cei prezenţi au asistat la o ceremonie euharistică deosebită, în cadrul căreia au liturghisit preoţi şi diaconi delegaţi de Centrul eparhial din municipiul Drobeta-Turnu Severin.
Vechea vatră monahală de la Cerneţi este aşezată în imediata apropiere a municipiului Drobeta-Turnu Severin. Pentru că este o mănăstire de maici, cu prilejul târnosirii din 24 august 2008, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a rânduit pentru mănăstirea de aici şi un al doilea hram, „Sfânta Cuvioasă Anastasia Romana“, pomenită în fiecare an la 29 octombrie. Mănăstirea a fost zidită în anul 1662 de Grigore Ghica Voievod şi este cunoscută în istorie şi ca aşezământ episcopal, atestată ca aşezare monahală de călugări, iar ca ultim monah vieţuitor este pomenit protosinghelul Ghenadie, plecat la Domnul în anul 1837.
Biserica fortificată are un turn-clopotniţă masiv şi înalt, ziduri groase şi ferestre de tragere înguste, permiţând apărarea din interior. Slujbele în biserica mănăstirii au fost oficiate o bună parte de timp de preotul paroh din satul Cerneţi, iar din anul 1970 mănăstirea a fost trecută în patrimoniul Muzeului „Porţile de Fier“, moment în care toate obiectele de cult au fost asimilate în depozitul muzeului, loc în care se pot vedea şi astăzi. (Cătălin Cernătescu)