Hram la Mănăstirea „Sfânta Elisabeta“ din Cluj-Napoca

Mănăstirea de maici „Sfânta Elisabeta“ din cartierul clujean Bună Ziua şi-a sărbătorit hramul vineri, 24 aprilie. La sărbătoare s-a aflat Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropoliul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, preoţi din Cluj-Napoca şi numeroşi credincioşi.

La sărbătoarea hramului, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie, iar în cuvântul de învăţătură a relatat celor prezenţi viaţa Sfintei Elisabeta, un model a vieţii ascetice. „Părintele Dumitru Stăniloae a scris un studiu intitulat «Sensul ascezei monahale», în care zicea, referitor la călugări, că studiul, meditaţia, misiunea de propovăduire sau alinare a nevoilor sociale este greu înţeleasă de oameni astăzi, dar ea este foarte importantă. Deoarece monahul, departe de a fi un om care a abandonat lupta cu răul, dimpotrivă, este luptătorul cel mai hotărât în slujba Duhului. Este cavalerul eminent al Duhului Sfânt“, a spus IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.

Ierarhul a mai arătat că acest lăcaş de rugăciune, aflat în oraş, este o oază de pace pentru credincioşi: „După ce această mănăstire a fost închisă de puterea comunistă, iată că de câţiva ani a reluat misiunea ei duhovnicească şi închinătorii sunt tot mai mulţi. Este ceva extraordinar ca într-un oraş să existe şi mănăstiri. Clujul avea, în apropiere, o mănăstire, la Floreşti, dar chiar în cetate nu avea. Iată că această mănăstire, Mănăstirea «Sfânta Elisabeta» este în Cluj, în oraş. E o oază de linişte şi de pace, unde credincioşii care aparţin de parohiile lor unde merg duminică de duminică, pot din când în când să vină la o rugăciune, să se liniştească, să prindă puteri, ca apoi să se poată lupta pe mai departe cu viaţa“.

La hramul din acest an, credincioşii s-au putut închina unei copii a icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa“ din Sfântul Munte Athos. Icoana a fost dăruită Mănăstirii „Sfânta Elisabeta“ de călugării Schitului românesc Prodromu, fiind adusă recent la Cluj-Napoca.

Şcoală pentru surori de caritate

Obştea Mănăstirii „Sfânta Elisabeta“ din Cluj-Napoca, formată din două maici, două rasofore şi două surori, împreună cu părintele duhovnic Natanael Zanfirache, a reuşit să statornicească în acest loc o viaţă de obşte, potrivit învăţăturilor Sfântului Vasile cel Mare şi să înfrumuseţeze mănăstirea prin fapte bune săvârşite în duh de rugăciune, conform celor precizate de stareţa mănăstirii, Maria Asaftei.

„Sperăm ca, în viitorul apropiat, aici în cadrul mănăstirii noastre să se construiască un complex care să cuprindă un corp de chili, mai mare, cu cel puţin 20 de chili, o trapeză în care să poată să încapă cel puţin 100 de persoane şi o biserică în stil bizantin. Alături de aceste două clădiri vrem să se construiască o şcoală postliceală care să formeze surori de caritate, astfel încât să păstrăm tradiţia mănăstirii noastre, care a început de la această idee, de a pregăti surori de caritate care să slujească în spitale, pentru a ajuta la vindecarea, atât sufleteşte cât şi trupeşte, a bolnavilor“, a mai spus Maria Asaftei, stareţa mănăstirii „Sfânta Elisabeta“.

Mănăstirea clujenilor

În anul 1934 s-a înfiinţat la Cluj-Napoca prima şi unica mănăstire ortodoxă din oraş, cu hramul „Sfânta Elisabeta“, la iniţiativa Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române şi cu implicarea episcopului Nicolae Ivan. Societatea a dorit înfiinţarea, sub patronajul bisericii, a unui institut special, în cadrul căruia să fie pregătite surori de caritate. Mănăstirea a funcţionat în clădirea vechii Teologii, din strada Avram Iancu, iar acolo s-au pus bazele unui institut al surorilor de caritate, care să formeze personal pentru aşezămintele filantropice ale Bisericii şi Statului. După evenimentele din anul 1940, în urma dictatului de la Viena, o parte din Ardeal a fost cedată Ungariei hortyste, iar mănăstirea şi institutul surorilor de caritate s-a mutat în Episcopia Sibiului, rămânând dependente canonic de Episcopia Clujului. La Sibiu, mănăstirea a funcţionat până în anul 1949. În perioada comunistă mănăstirea a încetat să mai existe.

„În anul 2012, cu voia lui Dumnezeu şi la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Andrei, şi în oraşul Cluj-Napoca s-a reînfiinţat singura mănăstire ortodoxă a oraşului, după o perioadă de 60 de ani de la desfiinţarea acesteia. În prezent mănăstirea este situată pe terenul unde a funcţionat vreme de mulţi ani gospodăria Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, şi include, ca proprietăţi, trei clădiri. Una dintre ele funcţionează ca paraclis, o alta este căsuţa care îl găzduieşte pe părintele duhovnic al mănăstirii, iar cealaltă este corpul de chilii al maicilor“, conform celor precizate de duhovnicul mănăstirii, ierom. Natanael Zanfirache. (Oana Rusu, Alexandra Andereş)