La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
Hram la Mănăstirea „Sfânta Treime“ din Gorj
Mănăstirea „Sfânta Treime“ din localitatea Strâmba Jiu, judeţul Gorj, şi-a serbat cel de al doilea hram de praznicul Acoperământului Maicii Domnului. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu protosinghelul Vladimir Dărângă, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Craiova.
Între aşezămintele monahale închinate Maicii Domnului se numără şi Mănăstirea „Sfânta Treime“ din localitatea gorjeană Strâmba. Sute de pelerini din toate părţile Olteniei se strâng în fiecare an aici, de praznicul Cinstitului Acoperământ, pentru a lua parte la sfintele slujbe de hram. Şi anul acesta, obştea mănăstirii s-a pregătit pentru primirea marelui praznic. Slujba Vecerniei unită cu Litia şi cu slujba de priveghere a încununat ajunul sărbătorii, fiind oficiată în paraclisul mănăstirii, închinat Maicii Domnului. În ziua hramului, miercuri, 1 octombrie, un ales sobor de preoţi au săvârşit slujba Sfintei Liturghii la Altarul de vară al mănăstirii, sub protia protos. Vladimir Dărângă, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Craiova.
Mănăstirea „Sfânta Treime“ - Strâmba, file de istorie
În mod concret, istoria sfintei mănăstiri s-a împlinit între anii 1518 şi 1519, de către membrii familiei Roşianu, boieri de viţă veche, renumiţi pe Valea Jiului. Datele existente nu menţionează însă prima formă în care s-a construit locaşul de închinare, dacă a fost din lemn sau zid. Cert este însă că, pe vremea domnitorului Mihai Viteazul, unul dintre urmaşii vechilor ctitori, urmaşul ctitorului, logofătul Stoichiţă Roşianu, a rezidit din temelie mănăstirea. Demersul său a fost onorat şi de cheltuiala lui Pătraşcu Vodă, nimeni altul decât tatăl domnitorului muntean.
Principalul ctitor al mănăstirii rămâne însă Stoichiţă Roşianu. În vremea sa s-a sporit avutul mănăstirii, fiindu-i rânduite „patru sate, date însă înainte de a o reclădi, cu moşii, cu vite, cu turme de oi, albine, boi, cai şi iepe... moară, odăjdii de slujbă şi altele din toată averea pentru cele necesare traiului călugărilor şi să le fie lor veşnică pomenire“ (cf. Sinodiconul).
La anul 1724, în ziua de 8 noiembrie, chiliile şi acoperişul bisericii au fost măcinate complet de un incendiu. Restaurarea s-a făcut cu multă trudă, de monahii vieţuitori de aici, în frunte cu egumenul Mitrofan. Ajutor au primit şi din partea familiei ctitoriceşti, remarcându-se în mod deosebit boierul Barbu Roşianu. Lucrări de restaurare s-au făcut şi în vremea Sfântului Calinic, pe când acesta era episcop la Râmnic. El a contribuit la reacoperirea bisericii. De asemenea, în timpul Mitropolitului Nestor Vornicescu se repară complet chiliile, se introduce apa curentă, se refac zidurile aferente de cutremur ale bisericii, se construieşte o anexă pentru gospodărie cu grajd, fânar, cameră şi se înlocuieşte acoperişul cu tablă galvanizată.
Anul trecut, din mila lui Dumnezeu şi cu purtarea de grijă a IPS Părinte Mitropolit Irineu, s-a restaurat în totalitate biserica mănăstirii. Slujba de sfinţire a fost împlinită în Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Un rol important în această lucrare l-a avut monahia Marina Gligor, stareţa mănăstirii. (Diac. Ioniţă Apostolache)