Hramul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”‑Nou

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”‑Nou din Capitală, Paraclis Patriarhal, și‑a sărbătorit astăzi, 12 decembrie 2025, hramul principal, închinat Episcopului Trimitundei, făcătorul de minuni. În mijlocul credincioșilor s‑a aflat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a săvârșit slujba de binecuvântare a lumânărarului și a noului pangar, apoi Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de slujitori. La final, Preasfinția Sa a acordat, din partea Patriarhului României, distincții persoanelor care au sprijinit lucrările de restaurare și înfrumusețare.

Numeroși credincioși bucureșteni au venit încă de dimineață la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”‑Nou din Capitală, într‑o atmosferă de liniște și pace duhovnicească, pentru a aduce cinstire ocrotitorului lăcașului de cult. Cu răbdare, mulți dintre ei au așteptat să primească binecuvântarea Sfântului Spiridon, închinându‑se la un fragment din cinstitele sale moaște, aflate în patrimoniul Catedralei.

Din soborul de slujitori care s‑au rugat alături de ierarh la Sfânta Liturghie au făcut parte părintele Ionuț‑Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal; arhim. Augustin Coman, consilier patriarhal în cadrul Sectorului relații creștine, interreligioase și comunități românești externe al Patriarhiei Române; pr. prof. univ. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal la Cancelaria Sfântului Sinod; pr. Teodor Gradinaciuc, consilier patriarhal; pr. Remus Marian, consilier patriarhal; pr. Florin Marica, consilier patriarhal; pr. Mihai Pavel, inspector patriarhal; pr. Sorin Eusebiu Argintariu, secretarul Cancelariei Sfântului Sinod; arhid. Alexandru Bordea, consilier patriarhal; arhid. Andrei Duță, precum și alți preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a evocat viața și faptele strălucite ale Episcopului Trimitundei, vorbind mai întâi despre originea sa și despre suferințele îndurate în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, arătând totodată legătura dintre pasajul evanghelic citit și viața ierarhului prăznuit. „Cuvintele Evangheliei pe care Părinții Bisericii le‑au așezat în această zi îl prezintă pe Sfântul Ierarh Spiridon înainte de a vorbi despre el aghiografii. Părinții Bisericii au ales din Evanghelie câteva cuvinte care definesc în mod deosebit lucrarea Sfântului Ierarh Spiridon. În primul rând, ni se vorbește despre faptul că Mântuitorul a făcut multe vindecări, lăsând această putere și ucenicilor Lui. Pe de altă parte, sunt amintite câteva dintre Fericirile rostite de Mântuitorul pentru cei săraci, pentru cei curați cu inima, pentru cei prigoniți, amintindu‑ne tuturor că plata celor care lucrează pentru Dumnezeu este multă în ceruri. Așadar, cuvintele Evangheliei vorbesc mai întâi, înaintea biografilor, contemporanii sau urmașii Sfântului Ierarh Spiridon. În chip minunat, au rămas foarte multe mărturii despre el de la alți sfinți contemporani, iar dintre aceștia îl amintim pe Sfântul Nicolae, prieten al Sfântului Ierarh Spiridon, despre care tradiția Bisericii spune că l‑a întâlnit la Sinodul I Ecumenic. Despre Sfântul Nicolae s‑a scris foarte puțin și abia după multă vreme, dar iată că despre Sfântul Spiridon, un om simplu și aproape neremarcat de oamenii importanți ai vremii lui, s‑a scris foarte mult și de către oameni importanți, slujitori de seamă ai Bisericii. Așa au fost Atanasie cel Mare, Fericitul Ieronim, Eusebiu de Cezareea în cunoscuta sa «Istorie bisericească», apoi Rufinus, Sozomen, Grigorie al Cezareei, Teodor din Paphos și mulți alții. Unele dintre Viețile Sfinților s‑au păstrat în cele mai importante biblioteci ale lumii, între primele cinci fiind recunoscută pentru valoarea documentelor pe care le păstrează Mănăstirea Marea Lavră de la Muntele Athos. Acolo se păstrează un manuscris al lui Simeon Metafrastul, din jurul anului 1000. Acesta a adunat multe tradiții și izvoare despre Sfântul Spiridon și le‑a inclus într‑o lucrare despre viețile sfinților, preluată apoi de «Marele Sinaxar al Constantinopolului». Suntem, așadar, fericiți că știm multe amănunte despre viața Sfântului Spiridon. Frumusețea troparului închinat lui ne reamintește că la Sinodul I Ecumenic a fost apărător al dreptei credințe. Așa mărturisesc imnografii: «La Sinodul cel dintâi te‑ai arătat apărător și de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Spiridon». Apoi imnograful amintește, pe scurt, și cele mai cunoscute minuni: «Pentru aceasta, cu cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpe în aur ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind». Era un om simplu, păstor de capre și oi înainte de a deveni slujitor al Bisericii. A fost căsătorit, iar soția lui a murit de tânără. A avut o fiică, Irina, care a murit și ea timpuriu și despre care se spune că a fost foarte evlavioasă”.

În continuare, ierarhul a vorbit despre opera filantropică a Sfântului Spiridon, care a dat dovadă de multă milostenie pe parcursul vieții sale, precum și despre participarea sa la Primul Sinod Ecumenic: „În ceea ce privește apărarea dreptei credințe, se povestesc câteva întâmplări pline de tâlc despre dorința Sfântului Spiridon, un om simplu, dar profund credincios și desăvârșit cunoscător al tainelor credinței. Mai mulți istorici vorbesc despre prezența lui la Sinodul I Ecumenic și despre inspirația lui, prin care un păstor de oi a rușinat pe cei cu studii înalte care provocaseră sinodul. Împăratul Constantin a convocat episcopii vremii în urma unei erezii pornite din Alexandria, răspândită de Arie, care învăța că Iisus Hristos nu este deoființă cu Tatăl, ci o creatură superioară. În cadrul discuțiilor, Sfântul Spiridon, prin simplitatea lui, a făcut semnul Crucii peste o cărămidă: o flacără s‑a înălțat spre cer, apa s‑a prelins printre degetele lui, iar lutul cărămizii i‑a rămas în palme, simbolizând taina Sfintei Treimi. A vindecat bolnavi și a înviat fiul unei femei păgâne, comunicând doar prin lacrimi, iar când femeia a văzut fiul înviat, a murit de bucurie și frică; Sfântul Spiridon a înviat‑o, amintindu‑ne de minunile lui Ilie și Elisei. De asemenea, a adus grâu locuitorilor din Cipru în vreme de secetă, când negustorii încercau să ridice prețul. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele minuni pentru care Sfântul Spiridon a fost cinstit încă din timpul vieții”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a dăruit, din partea Întâistătătorului bisericii noastre, distincții persoanelor care au sprijinit lucrările de restaurare și înfrumusețare a noului lumânărar și a noului pangar: Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” familiei Marian și Cristina Dinu; Ordinul Mitropolitan „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” familiei Natalia și Adrian Stănescu; același ordin familiei Monica și Peter Peterson.

În continuare a fost oficiat Parastasul pentru ctitorii sfântului lăcaș, iar în încheiere Preasfinția Sa a transmis un mesaj de felicitare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru activitatea desfășurată în această biserică reprezentativă din centrul Capitalei.

Părintele Ionuț‑Gabriel Corduneanu a mulțumit Preafericirii Sale pentru delegarea Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul și ierarhului prezent pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură, oferindu‑i o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Spiridon, dar și o carte apărută la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei: „Istoria Catedralei Sfântul Spiridon‑Nou” din București,  coordonată de părintele Vlad Roșu.

Manifestările prilejuite de sărbătoarea hramului catedralei s‑au încheiat seara printr‑un concert de colinde.